ICCJ. Decizia nr. 2816/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2816/2006
Dosar nr. 2947/1/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 279 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpata F.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., şi l-a condamnat pe inculpatul C.Şt.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen.; totodată, în baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate în privinţa restului de 237 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 659 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Suceava, rest ce a fost contopit în pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în după-amiaza zilei de 16 septembrie 2000, inculpatul C.Şt.V. s-a deplasat la barul situat în incinta hotelului S., din cartierul Burdujeni, Suceava, unde s-a întâlnit cu numiţii C.T.C., F.F. şi V.I., în local aflându-se şi partea vătămată C.G., care consuma băuturi alcoolice împreună cu cumnatul său, P.N.
La un moment dat, F.F. şi P.N. au început să se certe şi, ca urmare, în bar s-a produs îmbulzeală, situaţie de care a profitat inculpatul C.Şt.V., care a îmbrâncit-o pe partea vătămată C.G. şi i-a sustras din buzunarul hainei suma de 392.000 lei, încercând apoi să dispară prin fugă; în momentul în care a fost ajuns din urmă de partea vătămată, inculpatul, pentru a-şi asigura scăparea, i-a aplicat acesteia o lovitură cu piciorul.
În ce o priveşte pe inculpata F.S., tribunalul a apreciat că probatoriul administrat nu a confirmat nici prezenţa acesteia la locul faptei şi nici vinovăţia în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul C.Şt.V.
În motivele scrise, parchetul a criticat hotărârea atacată pentru greşita achitare a inculpatei F.S. pentru fapta dedusă judecăţii, întrucât, din probele administrate, rezultă vinovăţia acesteia, pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 61 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.Şt.V., precum şi pentru greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, având în vedere că, deşi în cursul urmăririi penale, partea vătămată C.G. s-a constituit parte civilă, instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a sumei respective, în baza dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 157 din 19 mai 2003, Curtea de Apel Suceava a găsit întemeiate doar criticile referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei.
Astfel, instanţa de control judiciar, admiţând ambele apeluri, a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 659 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Suceava, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
A dedus din pedeapsă prevenţia, de la 17 ianuarie 2001 la 31 ianuarie 2001 şi de la 31 ianuarie 2001 la 7 iunie 2002.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., şi l-a obligat pe inculpatul C.Şt.V., în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 392.000 lei către partea civilă C.G., cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat, recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., referitoare la greşita achitare a inculpatei F.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., şi pentru greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşită de inculpatul C.Şt.V., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Prin Decizia penală nr. 4605 din 17 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a casat Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 279 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, cu privire la greşita achitare a inculpatei F.S. şi la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul C.Şt.V.
În baza dispoziţiilor art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 13 şi a art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat-o pe inculpata F.S. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul C.Şt.V., din art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
A fost menţinută revocarea liberării condiţionate şi a fost contopit restul rămas neexecutat, de 237 zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată anterior, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea Supremă a reţinut, în esenţă că, în ziua de 16 septembrie 2000, inculpatul minor C.Şt.V., la îndemnul coinculpatei F.S., a sustras, prin violenţă, de la partea vătămată C.G., suma de 392.000 lei bani pe care, ulterior, cei doi inculpaţi i-au împărţit, starea de fapt rezultând neîndoielnic din probele administrate la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti la fond, probe care însă au fost greşit evaluate atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpata F.S. a formulat contestaţia în anulare de faţă, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen.
Examinându-se contestaţia în anulare în raport cu cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., se constată că, pentru termenul la care s-a judecat recursul, 17 octombrie 2003, contestatoarea a fost legal citată, după cum s-a şi consemnat, cu forţa doveditoare proprie unui înscris autentic, în partea introductivă a deciziei contestate, procedura de citare îndeplinindu-se atât la adresa sa de domiciliu - Suceava, Aleea Dumbrăvii, cât şi la cea la care locuia „fără forme legale" - Suceava, Str. 22 Decembrie. La aceleaşi două adrese fusese citată contestatoarea şi la judecata în apel. La judecata în fond, inculpata a fost legal citată, pentru primul termen de judecată, la adresa de domiciliu, citaţia fiind primită de cumnata sa, după care, având în cunoştinţă termenele de judecată subsecvente, nu a mai fost citată; în fine, se constată că adresa de domiciliu a fost consemnată şi în preambulul „declaraţiei de inculpat".
Împrejurarea, nedovedită, de altfel, că până la judecarea recursului, contestatoarea s-ar fi mutat la o altă adresă, rămâne fără nici o relevanţă din moment ce ea a nesocotit obligaţia, la care se referă art. 177 alin. (3) C. proc. pen., de a încunoştinţa instanţa de judecată de schimbarea intervenită; în lipsa acestei încunoştinţări, procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. pen., dacă citaţia a fost trimisă, ca în speţă, la adresa arătată în declaraţia inculpatului.
Aşa fiind, cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., nu este incident, cu atât mai mult cu cât, invocând, ca alternativă, şi cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatoarea recunoaşte, implicit, că a avut cunoştinţă de termenul de judecată a recursului, ceea ce confirmă că a fost legal citată.
Nu este incident nici cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, contestaţia în anulare se poate face şi atunci „când partea dovedeşte că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare";
Această dublă imposibilitate de a se prezenta la judecata recursului şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare care se impune să fie dovedită în mod convingător de contestatoare, trebuie să fie determinată ori de un caz fortuit, ori de o cauză de forţă majoră, ori de alte împrejurări asimilabile cazului fortuit sau forţei majore, insurmontabile pentru cel ce le invocă.
În speţă, contestatoarea s-a mărginit să afirme, fără a şi dovedi, că, oricum, situaţia sa familială precară ar fi împiedicat-o să se prezinte la judecarea cauzei în recurs.
Faţă de considerentele expuse, contestaţia în anulare formulată de condamnataF.S. urmează a fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F.S. împotriva deciziei penale nr. 4605 din 17 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2813/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2833/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
