ICCJ. Decizia nr. 2844/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2844/2006
Dosar nr. 5648/1/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11/ D din 12 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, inculpatul P.E. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., la pedeapsa închisorii de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., a fost menţinută liberarea condiţionată a restului de 656 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1564 din 30 aprilie 2002 de Judecătoria Bacău.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest, şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv şi o zi reţinere începând cu 1 octombrie 2005.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., şi art. 998 al C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 693.328 lei, despăgubiri civile către partea civilă F.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În seara zilei de 25 septembrie 2005, inculpatul P.E. şi partea vătămată F.C. s-au întâlnit în barul SC F. SRL din Judeţul Bacău, localitatea Faraoani, unde a consumat împreună băuturi alcoolice şi au jucat barbut, joc la care partea vătămată a pierdut urmând să-i dea inculpatului 3 lei RON.
Întrucât partea vătămată a refuzat să plătească această sumă între cei doi a izbucnit un conflict verbal care a fost aplanat pe moment de martorul F.P.
La scurt timp incidentul a fost urmat de un atac violent al inculpatului asupra părţii vătămate, căreia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. Căzută fiind victima inculpatul a profitat de starea în care se afla smulgându-i lanţul de la gât.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 6–8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionate inculpatul a formulat apel criticând hotărârea penală pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări.
Instanţa de apel analizând apelul a constatat că acesta nu este fondat, constatând că întreg probatoriu administrat în cauză ducând la stabilirea vinovăţiei inculpatului.
Şi împotriva deciziei penale de instanţa de apel, inculpatul a promovat în termen legal recurs, criticând Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări, considerând că nu au fost clarificate toate aspectele esenţiale ale cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând Decizia penală sub aspectul motivelor invocate de inculpat, cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente.
În baza probelor administrate în cauză respectiv declaraţiile martorilor R.L.B., F.I., C.A. şi C.C. instanţa de fond a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt şi împrejurările comiterii faptei. Dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti ale instanţei de fond au fost menţinute în totalitate şi prin Decizia penală.
Astfel, din declaraţiile martorilor R.L. şi F.I. a rezultat că partea vătămată purta în ziua conflictului lănţişorul de aur la gât. După finalizarea conflictului s-a stabilit, pe baza declaraţiilor martorului C.C., că partea vătămată nu mai avea lănţişorul la gât.
În fine, martorul C.P. audiat în cauză a declarat că partea vătămată i s-a plâns, după conflict, că inculpatul i-a smuls lănţişorul de aur de la gât.
Prin urmare, Curtea constată că în mod temeinic şi legal inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
În temeiul art. 38516 raportat la art. 381 C. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata măsurilor preventive.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva deciziei penale nr. 58 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 octombrie 2005 la 5 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2833/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2859/2006. Penal → |
|---|
