ICCJ. Decizia nr. 2777/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2777/2006
Dosar nr. 40432/3/2005
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49/ F din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ş.I.F., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Condamnatul Ş.I.F. se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 132/2003 a Tribunalului Iaşi iar motivele invocate în cererea de întrerupere a executării (situaţia dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecinţe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 179 din 7 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Or, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei Podu Iloaiei reiese că, într-adevăr, tatăl condamnatului a decedat în anul 1996 iar mama sa, C.A. nu are ocupaţie şi trăieşte împreună cu cei 3 copii minori într-o casă compusă dintr-o singură cameră, mobilată necorespunzător, sursele de trai constituindu-le alocaţia copiilor, ajutorul social şi venituri ocazionale. În raport de această stare de fapt, instanţele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei, deoarece nu au caracter temporar şi nu pot fi remediate într-un interval de 3 luni cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în baza temeiului invocat.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat şi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Ş.I.F. împotriva deciziei penale nr. 179 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei RON, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2006. Penal. Reconstituire dosar... | ICCJ. Decizia nr. 2804/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
