ICCJ. Decizia nr. 2804/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2804/2006
Dosar nr. 1481/1/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 672 din 26 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 1031/P/2005, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Şt.A. la 8 ani închisoare.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 26 decembrie 2004 până la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.W. la 8 ani închisoare.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 26 decembrie 2004 la zi.
Tot, prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 99 şi urmărire C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul minor V.A. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 26 decembrie 2004 şi până la zi.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 99 şi următoarele C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul minor M.F. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 26 decembrie 2004 şi până la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 30.000 lei şi 100.000 lei de la inculpaţi, deoarece părţile vătămate I.A. şi C.C.T. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict, aparţinând inculpatului Şt.A.
S-a constatat că R.A.T.T. nu are calitate de parte civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, faţă de părţile civile B.D. la 1.000.000 lei, P.N. la 20.000.000 lei şi B.O. la 10.000.000 lei daune materiale şi morale, iar inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente V.R. şi M. şi M.M. şi O.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat, inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, au fost obligaţi la câte 700 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă tribunalul Timiş nr. 870/P/2004, înregistrat la Tribunalul Timiş sub nr. 1031/2005, au fost trimişi în judecată inculpaţii Şt.A. şi V.W. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. c) C. pen., inculpaţii minori V.A. şi M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., deoarece noaptea de 25 decembrie 2004, au deposedat de bunuri, folosind violenţa, şase persoane aflate în tramvaiul nr. 5, care circula în Timişoara pe ruta Gara de Est – Piaţa Traian – Ronaţ.
În cauză a fost acvirat dosarul nr. 870/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, au fost audiaţi inculpaţii în condiţiile art. 323 C. proc. pen., martorii H.A., B.I., C.O.I., au fost efectuate referatele de evaluare pentru inculpaţi de către S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Timiş, probe din a căror analiză, prima instanţă a reţinut următoarele:
În noaptea de 25 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00, inculpaţii s-au urcat din Piaţa Libertăţii în tramvaiul nr. 5, care circula pe ruta Gara de Est Timişoara – Piaţa Traian – Ronaţ şi retur. S-a reţinut că toţi patru se găseau sub influenţa băuturilor alcoolice, iar Şt.A. avea asupra lui un cuţit cu lama de 27 cm lungime.
La ora respectivă se găseau în tramvai puţini călători, între care T.D., P.N., B.D., I.A., C.C.T., B.O.C. şi H.A.
După ce tramvaiul a plecat din staţia amplasată în Piaţa Libertăţii, circulând spre Piaţa Traian, inculpatul Şt.A. a scos din teacă cuţitul pe care-l avea asupra sa şi s-a îndreptat spre ceilalţi călători. Primul acostat a fost B.D., căruia inculpatul i-a cerut să-i dea bunurile pe care le avea asupra sa. Întrucât acesta s-a opus, a fost lovit, atât de Şt.A., cât şi de ceilalţi inculpaţi, care-l însoţeau. În acele împrejurări i-au luat pantofii din picioare, geaca pe care o avea îmbrăcată şi în care se găsea cartea de identitate şi cheile locuinţei.
S-a mai menţionat că pantofii şi banii au fost luaţi de către Şt.A., iar geaca şi un pulover de către M.F.
S-a menţionat că, după depistarea făptuitorilor s-a recuperat doar geaca de la M.F., care i-a fost restituită pe bază de dovadă.
De asemenea, s-a recuperat cartea de identitate, care a fost găsită jos, lângă tramvai de către martorul H.A.
Întrucât pantofii nu au fost recuperaţi de la inculpaţi, victima B.D. a precizat că se constituie parte civilă în cauză, urmând ca pretenţiile să le solicitate în faţa instanţei de judecată, având în vedere că a suferit şi leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
După ce l-au deposedat de bunuri pe B.D., inculpaţii s-au năpustit asupra lui C.C.T., de la care au luat tot prin violenţă, suma de 100.000 lei şi un cercel din ureche.
Deşi C.C.T. nu a recuperat suma de 100.000 lei şi a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare a fost nevoie de îngrijiri medicale timp de 7 zile, a declarat că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză.
Continuându-şi activitatea infracţională, inculpaţii l-au agresat pe I.A., de la care au lut portofelul în care se găsea suma de 210.000 lei.
Atât portofelul, cât şi banii au fost găsiţi la inculpatul Şt.A., după ce a fost reţinut. Bunurile au fost ridicate şi restituite proprietarilor pe bază de dovadă.
Deoarece bunurile au fost restituite proprietarilor, aceştia au declarat că nu se mai constituie părţi civile în cauză.
După I.A., i-au acostat pe T.D., căruia inculpaţii i-au luat geanta în care avea actele personale şi suma de 30.000 lei.
Deşi bunurile respective nu au fost recuperate, proprietarul lor a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză.
O altă persoană agresată de inculpaţi şi deposedată de lucruri prin violenţă a fost P.N., de la care au luat portofelul în care se găseau actele personale şi suma de 15.000 lei.
Dintre bunurile sustrase, partea vătămată care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, a recuperat doar permisul de conducere auto, portofelul, un card pentru B.C.R. şi suma de 15.000 lei nu s-a recuperat. Ca urmare, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei.
Ultima persoană agresată de către inculpaţi, în noaptea de 25 decembrie 2004, a fost B.O.C., de la care au lut un lănţişor din aur cu cruciuliţă în greutate de 13 grame, pe care-l purta la gât. Pe parcursul cercetărilor nu a fost găsit, motiv pentru care proprietarul a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000.000 lei.
S-a menţionat şi faptul că, în urma agresiunii inculpaţilor, partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 3-4 zile.
Sesizând faptele de agresiune ce aveau loc în vagonul tramvaiului, vatmanul de serviciu nu şi-a mai continuat traseul spre Gara de Est, Pădurea Verde şi s-a îndreptat spre depoul amplasat pe str. Take Ionescu. Inculpatul Şt.A. a fost intrigat de acest lucru şi a căutat să-i ceară socoteală. Nu a ajuns în cabina lui, fiindcă respectivul alertase colegii de serviciu din depou şi aceştia au intervenit în sprijinul său.
În scurt timp a ajuns la faţa locului şi un echipaj de poliţie, care a reuşit să-i reţină pe Şt.A., V.W. şi V.A., conducându-i la sediul Poliţiei municipiului Timişoara pentru cercetări. Aşa după cum s-a învederat pe parcursul expunerii, asupra lor s-au găsit o parte din bunurile ridicate de la părţile vătămate. Mai mult, asupra lui Şt.A. s-a găsit şi cuţitul folosit la agresarea părţilor vătămate.
Inculpaţii, fiind audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, susţinere ce a fost contrazisă de martorii audiaţi: H.A., B.I. şi C.O.I., care au descris modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi deposedarea cu violenţă a părţilor vătămate.
Din analiza referatelor de evaluare a rezultat că faţă de consilierul de reintegrare, inculpaţii minori M.F. şi V.A. au recunoscut parţial comiterea faptei, dar nu au avut reprezentarea consecinţelor acţiunilor lor.
S-a apreciat în referat că, printre factorii care au determinat comportamentul infracţional, se numără: tulburări de comportament pe fondul consumului de alcool, lipsa de interes faţă de actul educaţional, concretizată prin abandonul şcolar, influenţabilitate crescută. S-a mai apreciat că, cei doi inculpaţi minori prezintă şanse de integrare în societate în condiţiile în care vor fi incluşi într-un program de consiliere individuală, pentru a combate tendinţa spre alcool şi menţinerea relaţiilor de familie.
Fapta inculpaţilor Şt.A., V.W., V.A. şi M.F. de a deposeda prin violenţă de bunuri, într-un mijloc de transport în comun, şase părţi vătămate, în noaptea de 25 decembrie 2004, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., pentru inculpaţii majori Şt.A., V.W., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru inculpaţii minori V.A. şi M.F., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Cum fapta a fost săvârşită de inculpaţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, asupra a şase părţi vătămate, în speţă sunt aplicabile revederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată faţă de fiecare din cei patru inculpaţi.
În această situaţie, aşa cum s-a arătat, instanţa a admis solicitarea reprezentantei Parchetului de pe lângă tribunalul Timiş, privind schimbarea încadrării juridice, prin aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru fiecare inculpat.
Partea vătămată B.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, P.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei, iar B.O.C. cu suma de 10.000.000 lei, iar prima instanţă, având în vedere actele de agresiune ale inculpaţilor faţă de aceste părţi civile, i-a obligat pe inculpaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Constatând că la săvârşirea infracţiunii, inculpatul Şt.A. avea asupra sa un cuţit, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
Părţile vătămate I.A. şi C.T. nu s-au constituit părţi civile în cauză şi în această situaţie, făcându-se aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 30.000 lei şi 100.000 lei de la inculpaţi.
Prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş a fost introdusă în cauză R.A.T. Timişoara, în calitate de parte civilă. În raport cu obiectul cauzei, prima instanţă a dispus scoaterea din cauză a acesteia, neavând calitate de parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri inculpaţii Şt.A., V.W., V.A. şi M.F., în ale căror motive au arătat că nu au comis nici o tâlhărie, ci sunt vinovaţi doar pentru că au provocat scandal în tramvai.
Prin Decizia penală nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 12016/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor Şt.A., V.W., V.A. şi M.F. împotriva sentinţei nr. 672 din 26 octombrie 2005.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, inculpaţii minori V.A. şi M.F. fiind obligaţi în solidar cu părţile civilmente responsabile.
S-a dedus la zi arestul preventiv pentru toţi inculpaţii şi s-a menţinut în continuare pentru 60 zile pentru inculpaţii majori şi 40 zile pentru inculpaţii minori.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a dat o corectă apreciere a probelor administrate şi a stabilit în mod legal încadrarea juridică de tâlhărie. Inculpaţii au comis, într-adevăr, acte de violenţă în tramvai, dar acestea au constituit doar mijlocul prin care au realizat acţiunea scop, respectiv, deposedarea de bunuri. Cele două activităţi nu pot fi separate, aşa cum au solicitat inculpaţii, ele fiind unite de către legiuitor într-o unitate legală de infracţiune.
Instanţa de fond a procedat şi la o corectă individualizare a pedepselor, astfel că apelurile au fost respinse, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 191, 192 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul Şt.A., criticând-o, arătând în scris, că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată este foarte mare, suferă de otită cronică, fiind necesară o intervenţie chirurgicală care nu se poate face în spitalele penitenciarelor, solicitând reducerea pedepsei sau schimbarea încadrării juridice, deoarece fapta comisă de el nu este tâlhărie.
La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către intimata parte civilă R.A.T. Timişoara în care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de inculpatul Şt.A. şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţată de către instanţa de fond. În data de 26 octombrie 2005 în dosarul nr. 1031/P/2005 aflat pe rolul Tribunalului Timiş, prin încheierea de şedinţă din 26 iulie 2005 R.A.T.T. a fost scoasă din cauză, considerându-se că în raport cu obiectul cauzei, regia nu are calitatea de parte civilă. În aceste condiţii, pe latura civilă a procesului penal a lăsat la aprecierea instanţei să hotărască dacă regia mai are calitate procesuală în cauză, iar în caz afirmativ, inculpaţii să fie obligaţi în solidar, la plata către regie a sumei de 205,28 lei (2.052.833 lei vechi), sumă ce care s-a constituit parte civilă în conformitate cu devizul de reparaţii depus la dosar.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, spre minimul prevăzut de lege.
Procurorul a apreciat că motivele de casare invocate de apărătorul inculpatului sunt neîntemeiate, însă, recursul declarat de acesta este admisibil, pentru cazul de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul înlăturării aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată, urmând ca în sarcina acestuia să se reţină şase infracţiuni de tâlhărie, în concurs real.
Examinând recursul declarat de inculpatul Şt.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanţa de apel în mod corect şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei în baza propriului examen a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii ce i-a fost reţinută în sarcina sa prin schimbarea încadrării juridice de către instanţa de fond, în raport cu situaţia de fapt.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului Şt.A., care în noaptea de 25 decembrie 2004, împreună cu alţi coinculpaţi, unii dintre ei minori, aflându-se într-un mijloc de transport în comun, au deposedat, prin violenţă şase părţi vătămate de bunuri, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 75 lit. c) C. pen., de tâlhărie în formă continuată şi în condiţiile circumstanţei agravante de săvârşire a infracţiunii de către un infractor major împreună cu un minor.
Din coroborarea declaraţiilor părţilor civile B.D., P.N., B.O.C., C.C.T., I.A., T.D., în care au arătat împrejurările deposedării lor prin violenţă, unii dintre aceştia, suferind leziuni, având nevoie de îngrijiri medicale, respectiv B.D., 2-3 zile de îngrijiri medicale, C.C.T., 7 zile de îngrijiri medicale, P.N., 15 zile de îngrijiri medicale, B.O.C., 3-4 zile îngrijiri medicale, de către inculpatul Şt.A. şi ceilalţi coinculpaţi, cu declaraţiile martorilor C.O.I., B.I., H.A. în care au relatat împrejurările pe care le-au perceput, cu procesul-verbal de conducere în teren, rapoartele de constatare medico-legală ale părţilor vătămate B.D., C.C.T., P.N., B.O.C., dovezile de predare părţilor vătămate a unor bunuri, alte înscrisuri, care evidenţiază în concret contribuţia inculpatului Şt.A. la comiterea infracţiunii, infirmând apărările formulate de acesta, în sensul că doar a lovit părţile civile şi vătămate, fără a le sustrage bunuri prin violenţă, aşa cum a declarat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti.
Astfel, în declaraţia dată, partea civilă B.D. a arătat că „În data de 25 decembrie 2004, în jurul orelor 23,00, am urcat în tramvaiul nr. 5 din staţia Balta – Verde aflată la intersecţia B-dul Cetăţii cu Calea Bogdăneştilor, împreună cu prietenii mei I.A., C.C. şi B.O., cu intenţia de a ajunge în Complexul S. să mâncăm ceva şi să mergem la o discotecă. În staţia din Piaţa Libertăţii a urcat un grup de 5 indivizi care ne-a cerut să le dăm bunurile şi banii pe care îi aveam asupra noastă însă noi am refuzat. Aceştia au început să ne lovească şi mie mi-au cerut să le dau geaca, pantofii, pulovărul şi blugii. Eu aveam o sumă de 180.000 lei în buzunarul blugilor şi i-am dat-o celui care părea mai mare ca vârstă. Datorită loviturilor primite, de frică m-am dezbrăcat de haine şi le-am dat şi pe acestea, însă unul dintre ei mi-a înapoiat blugii … De la prietenii mei am observat că agresorii luaseră mai multe bunuri: de la B.O. un lanţ cu cruciuliţă de aur, de la C.C., 100.000 lei şi cercelul de aur din ureche, iar de la I.A., suma de bani pe care acesta o avea la ei. Am înţeles ulterior de la el că erau 210.000 lei … Unul dintre agresori mi-a înapoiat şi pulovărul…".
În declaraţia sa, partea vătămată C.C.T. a menţionat că" … În staţia din Piaţa Libertăţii a urcat un grup de 5 persoane de etnie rromă care ne-au cerut să le dăm bunurile şi banii pe care îi aveam asupra noastră, ameninţându-ne că ne vor bate dacă refuzăm. Nevrând să le dăm cele solicitate aceştia au început să ne lovească pe toţi şi să ia de la fiecare ce avea asupra lui. De la mine unul pe care ulterior la sediul poliţiei am aflat că se numeşte Şt.A., mi-a cerut să-mi scot cercelul de aur din ureche şi datorită loviturilor primite am scos cercelul şi i l-am dat. De asemenea, în buzunarul din stânga al blugilor am avut suma de 100.000 lei pe care tot eu datorită violenţelor la care eram supus am scos-o şi am dat-o celui mai mic dintre ei. Am observat, de asemenea că, agresorii au sustras de la I.A., în timp ce-l loveau o sumă de bani pe care acesta o avea la el…".
În declaraţia sa, partea vătămată I.A. a arătat că „….Ajungând în staţia din Piaţa Libertăţii un grup de 5 ţigani au urcat şi la scurt timp ne-au ameninţat că ne bat dacă nu le dăm bunurile pe care le aveam asupra noastră, bani, telefoane mobile, bijuterii şi altele. Întrucât toţi am refuzat, cei cinci indivizi au început să ne lovească, unul dintre ei pe care ulterior, la poliţie am aflat că se numeşte Şt., mi-a sustras din buzunarul stând al pantalonilor portofelul de culoare neagră în care se afla suma de 210.000 lei, pe care îi aveam împărţiţi astfel: o bancnotă de 100.000 lei, două de 50.000 lei şi una de 10.000 lei …. de la ceilalţi prieteni ai mei am observat că agresorii au sustras mai multe bunuri. Am văzut că de la B.D. au sustras exercitând în acelaşi timp violenţă asupra lui suma de bani pe care acesta o avea la el, geaca, pantofii, buletinul de identitate şi cheile de la apartament. De la B.O. am văzut în timp ce i-au smuls de la gât lanţul de aur cu o cruciuliţă, iar de la C.C. în aceeaşi modalitate i-au sustras cercelul de aur şi o sumă de bani pe care o avea la el….".
În declaraţia sa, partea vătămată T.D. a menţionat că „…În staţia din Piaţa Badea Cârţan trei indivizi din grupul care urcase ultimul au venit peste mine în cabina vatmanului şi au început să mă lovească, cerându-mi să le dau toţi banii pe care îi aveam la mine. Au început să mă tragă jos din tramvai şi mi-au rupt pulovărul în care eram îmbrăcat. Precizez că, era în jurul orei 23,00, şi urma să mă retrag la depou. Am observat că în timp ce mă băteau a apărut colegul meu P.N. pe care agresorii au început să-l lovească, lăsându-mă pe mine în pace. În timpul exercitării violenţelor de către unul dintre aceşti indivizi, ceilalţi mi-au luat din cabină o geantă sport de culoare albastră cu inscripţii albe în care aveam cartea de identitate, permisul de conducere, legitimaţia de serviciu, cartea de alegător şi suma de 30.000 lei.".
În declaraţia sa, partea civilă P.N. a arătat că „…am văzut în apropierea staţiei de tramvai situată lângă depoul de tramvaie din Piaţa Badea Cârţan că în cabina tramvaiului nr. 5 cu nr. de înregistrare: 3454 al colegului meu T.D., erau trei indivizi necunoscuţi care îl loveau pe acesta şi încercau să-l tragă jos din tramvai. M-am apropiat cu gândul să-mi ajut colegul şi în momentul în care am încercat să urc în cabina vatmanului, aceştia s-au întors spre mine şi au început să mă lovească. Reţin, că m-am dezechilibrat în urma loviturilor şi am căzut de pe scara tramvaiului, iar în acel moment unul dintre ei au început să mă lovească în faţă, iar eu am reuşit să-l lovesc pe unul dintre ei tot în faţă. În urma loviturilor primite mi-am pierdut cunoştinţa, iar când mi-am revenit am observat că îmi dispăruse din buzunarul stând al pantalonului portofelul cu acte şi bani. Am sesizat, de asemenea, când mi-am revenit, prezenţa poliţiştilor care i-au reţinut pe doi dintre cei care m-au agresat, iar eu observând unul dintre cei ce mă loviseră că alerga spre poliţie pe strada Take Ionescu, m-am luat după el, iar la scurt timp a fost prins de către poliţişti şi imobilizat. Am aflat ulterior la sediul Poliţiei că aceştia se numesc Şt.A., V.W. şi V.A.…".
În declaraţia sa, partea civilă B.O. a arătat că „....În staţia din Piaţa Libertăţii a urcat un grup de 5 persoane de etnie rromă, care ne-au cerut să le dăm bunurile şi banii pe care îi aveam asupra noastră, ameninţându-ne că nu vor bate dacă refuzăm. Nevrând să le dăm cele solicitate aceştia au început s ne lovească pe toţi şi să ia de al fiecare ce avea asupra lui. De la mine unul dintre ei mi-a smuls de la gât lănţişorul cu cruciuliţa din aur. Am observat, de asemenea că, agresorii au tras de la B.D. geaca pe care acesta o avea pe el, am auzit că de la C.C. au cerut cercelul din aur din ureche, iar de la I.A. au luat o sumă de bani pe care acesta o avea asupra lui…".
Împrejurările deposedării, prin violenţă a părţilor vătămate şi civile de o serie de bunuri pe care acestea le avea asupra lor au fost confirmate de declaraţiile martorilor indicaţi, care au relatat circumstanţele ulterioare faptelor la care au asistat, auzind sau văzând o parte din părţi agresate, martorul H.A., văzându-l chiar pe inculpatul Şt.A., care le-a cerut părţilor vătămate să scoată toate bunurile şi banii pe care le aveau asupra lor, lovirea de către acesta a unora dintre părţi, de actele medico-legale, de dovada de ridicare de la inculpatul Şt.A. a unui portofel de culoare neagră ce conţinea suma de 210.000 lei şi aceea de predare a acestor bunuri către partea vătămată I.A., aşa încât vinovăţia inculpatului Şt.A. în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă continuată, în condiţiile arătate a fost dovedită.
Înalta Curte nu poate reţine, solicitarea apărării recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 75 lit. c) din acelaşi cod, de tâlhărie în formă continuată şi în condiţiile circumstanţei agravante de săvârşire a infracţiunii de către un infractor major împreună cu un minor în art. 180 alin. (2) C. pen., lovire sau alte violenţe, deoarece din materialul probator administrat au fost dovedite actele de executare comise de inculpatul Şt.A. asupra părţilor vătămate, concretizate în deposedarea acestora de o serie de bunuri care le aparţineau, realizată prin folosirea de violenţe, ceea ce se circumscrie conţinutului complex al infracţiunii de tâlhărie.
Astfel, în cauză inculpatul nu a exercitat violenţe de-sine-stătătoare, aşa cum a încercat să acrediteze, ci dimpotrivă şi-a însuşit bunuri ale părţilor vătămate, prin folosirea de violente, aşa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
De asemenea, nu se poate avea în vedere nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reducerii ei, deoarece în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, în timpul nopţii, într-un mijloc de transport în comun, împreună cu mai multe persoane, unii dintre coinculpaţii, fiind minori, prejudiciul nu a fost acoperit, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut fapta comisă, nu are ocupaţie, este necăsătorit, fără antecedente penale.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, inculpatului Şt.A., orientat către minimul prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie, în mod corect s-a apreciat că acesta este în măsură să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei, educativ şi de exemplaritate, dându-i-se posibilitatea unei resocializării viitoare pozitive.
Împrejurarea unei sănătăţi precare invocată, în recurs, de către inculpat, nu poate fi reţinută, deoarece nu a fost susţinută cu acte medicale.
Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză au fost avute în vedere în mod plural criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte nu poate reţine nici motivul de casare invocat de reprezentantul parchetului, din oficiu, în recursul inculpatului, în sensul înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată şi reţinerea în sarcina inculpatului a şase infracţiuni de tâlhărie, în concurs real, deoarece, pe de-o parte, în cauză au fost îndeplinite condiţiile impuse de infracţiunea continuată, existând o unică rezoluţie de deposedare, prin exercitarea de violenţe, a celor şase părţi vătămate aflate în acelaşi mijloc de transport în comun, la intervale scurte de timp, iar tâlhăria este o infracţiune patrimonială complexă.
Infracţiunea de tâlhărie, deşi aduce atingere şi unor valori sociale intim legate de persoana umană (integritatea corporală sau libertatea psihică) este o infracţiune contra avutului privat şi nu împotriva persoanei, obiectul său juridic principal, fiind patrimoniul şi doar cel secundar constă în anumite atribute ale persoanei, ceea ce face ca pluralitatea subiecţilor pasivi să fie compatibilă cu unitatea infracţională sub forma infracţiunii continuate, aşa cum este şi în cauza de faţă.
Pe de altă parte, forma pluralităţii de infracţiuni, respectiv a concursului de infracţiuni, în raport cu unitatea de infracţiune concretizată în cauză sub forma infracţiunii continuate, reprezintă o agravare, care nu poate fi invocată în recursul exclusiv al inculpatului, deoarece aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propriul recurs, potrivit art. 3858 C. proc. pen., aşa încât nu este incident cazul de casare invocat din oficiu, prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Şt.A. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2004 la 4 mai 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON ( 1.000.000 lei ) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat ŞT.A. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2004 la 4 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2810/2006. Penal → |
|---|
