ICCJ. Decizia nr. 2852/2006. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin încheierea ședinței publice din 24 martie 2006, a dispus, printre altele, menținerea arestării stării de arest a inculpaților B.G., C.D., D.A., F.R., J.L., K.B.I., L.A., M.F., P.A.V., P.I., P.L., S.T.V., S.T.R.O. și T.I.
în încheiere s-a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, raportat la natura, gravitatea și modalitatea de comitere a infracțiunilor.
Se apreciază, astfel, că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen., pe cale de consecință, se consideră că nu se impune a se face o analiză cu privire la cererile formulate pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri, inculpații P.L., C.D., B.G., L.A., S.T.V., D.A., T.I., F.R., J.L. și M.F.
La declarare, nici unul dintre recurenți, nu și-a motivat recursul în scris. Ulterior au fost depuse motive de recurs, în scris, de către inculpații P.L. și T.I.
în memoriile lor, cuprinzând motivele de recurs cei doi invocă o serie de contradicții desprinse din declarațiile unora dintre inculpați în legătură cu activitatea imputată lor și, care, ar fi de natură a le demonstra nevinovăția și, pe cale de consecință, lipsa temeiurilor de menținere a arestării lor preventive.
în ședința publică de astăzi 5 mai 2006 și ceilalți recurenți, în susținerea recursurilor declarate, au susținut existența unor contradicții între declarațiile inculpaților și chiar, între declarațiile acelorași inculpați, făcute la urmărirea penală și la instanța de judecată, pentru a obține punerea în libertate. în esență, inculpații, prin pledoariile apărătorilor lor și prin ultimul cuvânt au susținut că nu mai subzistă, în prezent, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susținerilor inculpaților, atât analiza activității acestora, în ansamblu, cât, și analiza activității fiecărui inculpat în parte, arată că, în mod corect, Curtea de Apel București, prin încheierea atacată, a menținut arestarea preventivă, având în vedere, în cazul tuturor, existența art. 148 lit. h) C. proc. pen. Susținerile inculpaților cu privire la existența unor anumite contradicții între probele dosarului, nu sunt de natură să înlăture temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care subzistă și în continuare, neîncetând nici un moment.
în raport cu cele arătate, această Curte, ca instanță de control judiciar, va trebui să privească recursurile declarate de inculpații P.L., C.D., B.G., L.A., S.T.V., D.A., T.I., F.R., J.L. și M.F., ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariilor de avocat, pentru apărările din oficiu, ce au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2860/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2853/2006. Penal → |
|---|
