ICCJ. Decizia nr. 2842/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1523 din 2 decembrie 2005 Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat în baza art. 239 alin. (3) și (4) C. proc. pen., inculpatul N.R.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
în baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 229 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 477/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1506/2001 a Tribunalului București, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 229 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 477/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1506/2001 a Tribunalului București, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 293 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 229 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477/2001 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1506/2001 a Tribunalului București, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.R.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, pe care a sporit-o la 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 2 iunie 2005 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate L.I.I. și G.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 7 mai 2003, în jurul orei 20,00, un echipaj de poliție al secției 8, compus din agent șef principal G.A., agent șef B.C.L., agent șef adjunct S.M., care se afla în misiune ordonată la intersecția Calea Moșilor cu Șos. Mihai Bravu, a trecut la supravegherea și urmărirea a doi indivizi care aveau un comportament suspect, în sensul că cei doi se uitau insistent în interiorul autoturismelor parcate pe trotuar, existând presupunerea că au intenția de a fura.
Ajunși pe str. Novac, cei doi au forțat încuietorile a două autoturisme și au pătruns în interior, însă nu au sustras nici un bun, iar în jurul orei 22,00, s-au apropiat de un autoturism marca Dacia 1310, de culoare gri metalizat, care se afla parcat pe str. Baba Novac, în dreptul terasei S.F.
Unul dintre cei doi, care ulterior a fost identificat în persoana inculpatului N.R.A., a deschis portiera stânga-față cu ajutorul unei lere și a pătruns în interior, de unde a sustras un radiocasetofon, pe care l-a introdus în rucsacul purtat pe umărul drept de către celălalt individ (identificat ulterior ca fiind M.M.).
în momentul în care cei doi au traversat strada, agentul șef principal G.A. i-a somat, după care i-a împins într-un gard viu, ce se afla la marginea trotuarului.
în aceste împrejurări, N.R.A. a scos un spray lacrimogen și a pulverizat conținutul acestuia în fața polițistului, după care l-a lovit cu piciorul de două ori.
în acest timp, M.M., care fusese imobilizat de polițist, striga la celălalt să scoată cuțitul și să-l taie.
Văzând că se apropie și ceilalți doi polițiști, N.R.A. a fugit printre blocuri, nemaifiind prins.
La fața locului a sosit și proprietarul autoturismului Dacia 1310 care a constatat că îi fusese sustras din mașină radiocasetofonul marca Renault.
în prezența sa s-a făcut o percheziție corporală asupra lui M.M., în rucsac găsindu-se radiocasetofonul marca Renault, care a fost restituit părții vătămate Lăcătuș Ion Iulian.
Inculpatul N.R.A. a fost depistat la data de 2 iunie 2005 de către lucrătorii secției 9 poliție, declarând cu acest prilej că se numește I.C., aceasta fiind identitatea cumnatului său.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate G.A. și L.I.I., declarațiile martorilor B.L. și S.M., proces-verbal de constatare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto, proces-verbal de identificare, dovadă de restituire, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșă foto, toate acestea coroborându-se și cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorul M.M.
La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul N.R.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând greșită soluția instanței de fond, prin aceea că, în lipsa probelor vizând vinovăția sa, a fost condamnat prin încălcarea dispozițiilor art. 345 C. proc. pen.
Curta de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 64 din 3 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul N.R.A. împotriva sentinței penale nr. 1523 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
A desființat în parte sentința și rejudecând:
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen.
în baza art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.R.A. la 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 39 C. pen., a contopit prezenta pedeapsă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 229 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 477/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 București, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Conform art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.R.A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A dedus prevenția de la 2 iunie 2005 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului-apelant.
Inculpatul, nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în scris, iar în susținerea orală a reluat motivele invocate prin apel, respectiv a cerut achitarea, nefiind probe certe cu privire la vinovăția sa.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată, în raport de critica adusă, precum și din oficiu, constată că situația de fapt reținută în sarcina inculpatului este corectă și corespunde activității infracționale efectiv dusă de către acesta, iar încadrarea juridică este cea legală.
întreg probatoriul dovedește, fără dubii, vinovăția penală a inculpatului, cu privire la toate cele 3 infracțiuni comise, în concurs real, la datele de 7 mai 2003 și 2 iunie 2005.
Așa fiind, toate criticile inculpatului cu privire la nevinovăția sa, se apreciază ca fiind simple susțineri în apărare, dar neconfirmate de probe.
Se mai reține că, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și atunci când a fost depistat de organele de poliție, și-a dat o identitate falsă, această faptă fiind tocmai cea de a 3-a infracțiune ce este pe deplin dovedită, ca de altfel și primele 2 infracțiuni și care constau în sustragerea radiocasetofonului de la autoturismul Dacia 1310, urmată de loviturile și pulverizarea sprayu-lui lacrimogen, pentru a-și asigura scăparea, aplicate agentului de poliție G.A. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ultragiindu-l în aceste împrejurări.
Acesta fiind probatoriul cauzei, hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală, iar recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost aplicate și prevederile art. 381 și 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2840/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2837/2006. Penal → |
|---|
