ICCJ. Decizia nr. 2847/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 490 din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, inculpatul G.O. a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.
în baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Acesta a fost obligat la plata sumei de 20.000 RON daune morale și la 5.000 RON despăgubiri civile către partea civilă D.J., la 148,7 lei RON către C.A.S. Brăila și la plata sumei de 1.485,9 lei RON către C.A.S. Galați.
în baza art. 189 - art. 191 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
în ziua de 10 aprilie 2005, în jurul orelor 19,30, inculpatul G.C. se plimba pe aleea dintre blocul H 6 și căminul Liceului Pedagogic, însoțit de prietenii săi martorii C.C. și I.S. Aproape de capătul aleii cei trei au trecut pe lângă victima D.D., care, după comportament părea a fi sub influența alcoolului. Trecând pe lângă aceasta, inculpatul și cei 2 martori au declarat că au auzit-o exprimând cuvinte obscene și înjurături.
Crezând că le sunt lor adresate, inculpatul s-a întors pentru a-i cere victimei explicații. în acel moment victima a ridicat brațul pentru a-l lovi pe inculpat.
împotriva agresiunii victimei inculpatul s-a apărat și a ripostat, împingând-o. Astfel, victima a fost împinsă și dezechilibrându-se a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de asfaltul aleii. Aceasta a început să sângereze dintr-o ureche.
Inculpatul a observat prăbușirea victimei și a auzit un zgomot înfundat, o bufnitură a capului la contactul cu asfaltul.
Fiind audiată, partea civilă D.J., soția victimei a declarat că aflându-se în urma acesteia la circa 8-10 m, a văzut cum trei tineri l-au înconjurat pe soțul său, inculpatul G.C. lovindu-l și ca urmare soțul său căzând pe spate și rămânând lungit pe aleea asfaltată.
A solicitat ajutor strigând după inculpat și însoțitorii săi "Hoții, hoții".
Totodată, aceasta a chemat și salvarea, victima fiind transportată la Spitalul județean Brăila în jurul orelor 20,25.
S-a constatat traumatism cranio-cerebral acut închis prin agresiune, comă gradul II și hematom temporal și occipital stâng. în aceeași seară a fost transferat la Spitalul Județean Galați, secția neurochirurgie, unde în data de 13 aprilie 2005 a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală de autopsie rezultă că moartea lui D.D. a fost violentă, datorându-se hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale cu factura calotei și a bazei craniului s-a concluzionat că leziunile s-au produs prin cădere de la același nivel, prin auto sau heteropropulsie, datând din ziua de 10 aprilie 2006.
între leziunile traumatice și deces s-a stabilit existența unei legături directe și necondiționată de cauzalitate.
împotriva sus-menționatei sentințe au formulat apel inculpatul și partea civilă D.J. criticând această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei înlăturări a greșitei înlăturări a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Totodată acesta a criticat sentința penală și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsa pe care acesta a considerat-o mult prea severă.
Și pe latură civilă inculpatul a criticat sentința penală arătând că în mod incorect instanța l-a obligat la plata unor daune materiale în mod total nejustificat. Partea civilă deși a formulat apel, nu și-a motivat și susținut apelul.
Analizând sentința penală sub aspectul criticilor formulate, instanța de apel a concluzionat că acesta este nefondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Și împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, criticând decizia penală pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări. Astfel, acesta a arătat că instanța de apel nu a manifestat un rol activ, nedorind să elucideze aspecte care să tindă la stabilirea în mod concret a împrejurărilor în care a intervenit decesul victimei.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând decizia penală prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea apreciază că situația de fapt și încadrarea juridică a fost corect și complet stabilită de instanța de judecată, care au manifestat un rol activ în lămurirea aspectelor esențiale ale cauzei.
Curtea reține că inculpatul a avut o poziție sinceră recunoscând și regretând fapta comisă.
Recunoașterea inculpatului s-a coroborat cu declarațiile părții civile D.J. și a tuturor martorilor audiați în cauză, iar raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a stabilit în mod neechivoc faptul că "între leziunile traumatice și decesul victimei există legătură directă și necondiționată de cauzalitate.
Curtea, însă, nu poate reține ca fiind fondate susținerile inculpatului care arată că nu a avut intenția de a provoca moartea victimei solicitând sub acest aspect al lipsei intenției achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
în cauză, fiind vorba de săvârșirea unei infracțiuni praeterintenționate, urmarea mai gravă produsă, respectiv moartea victimei, s-a reținut în sarcina inculpatului în baza culpei dovedite a acestuia față de fapta săvârșită.
Astfel, Curtea reține că instanțele au stabilit în mod corect că inculpatul a acționat cu intenția de a produce vătămări corporale victimei, producându-i însă acestuia decesul imputat inculpatului în baza culpei.
în consecință, se constată că instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și legale, și înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2837/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2836/2006. Penal → |
|---|
