ICCJ. Decizia nr. 2850/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 451 din 2 decembrie 2005 Tribunalul Maramureș, secția penală, s-a dispus condamnarea inculpatului K.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 C. pen., alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa închisorii de 3 ani;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa închisorii de 2 ani;
- lovire prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 luni.
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul K.L. pentru infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, ce se va executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen., cu toate consecințele prevăzute de art. 71 și 64 C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., și a art. 48 C. pen., l-a achitat pe inculpatul B.S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (21) lit. a) și _. C. pen., violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.
Instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 26 februarie 2005 - 14 iunie 2005.
în temeiul art. 111, 112 lit. b) și art. 114 C. pen., instanța a luat față de inculpatul B.S. măsura de siguranță a internării medicale.
L-a condamnat pe inculpatul C.O.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- lovire prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 luni;
- violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 ani;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și a și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa închisorii de un an.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
în baza art. 81 alin. (2) și art. 82 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
în baza art. 359 C. proc. pen., instanța i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
Totodată, s-a constatat că inculpatul C.O.D. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 26 februarie 2005 - 25 martie 2005.
în temeiul art. 14 C. proc. pen. și 998 C. civ., a fost obligat inculpatul B.L. la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civilă R.T.S. și a sumei de 6.000.000 lei cu acest titlu către partea civilă T.I.
în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă R.T.S.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a reținut că, în noaptea de 25 februarie 2005, cei trei inculpați au consumat băuturi alcoolice la restaurantul E. din Baia Mare.
în același restaurant se aflau și părțile vătămate R.T.S. și T.I. însoțiți de martorul D.V. și martorele R.A. și P.M.D. care, așezați la o masă din restaurant, consumau băuturi alcoolice.
La un moment dat părțile vătămate au acostat-o pe martora M.V. (prietena inculpatului K.L.) reușind s-o convingă pe aceasta să-i însoțească la motelul C. pentru a întreține relații sexuale contra cost.
Ajunși la motelul C. părțile vătămate și martorul D.V. s-au cazat în camere separate, astfel partea vătămată R.T.S. cu martora M.V., partea vătămată T.I. cu martora P.M.D. și martorul D.V. cu martora R.A.
în camera în care se aflau partea vătămată R.T. și martora M.V. a izbucnit un scandal, aspect confirmat și de martora R.A., care declară că a auzit-o pe M.V. strigând că este bătută și violată.
După ce scandalul s-a potolit martora M.V., pretextând că trebuia să-i dea telefon unei prietene, i-a cerut telefonul mobil părții vătămate și l-a sunat pe K.L. căruia i-a spus că este sechestrată în camera nr. 6 din motelul C.
în aceste condiții, inculpatul K.L. le-a cerut celorlalți doi inculpați să-l însoțească la motelul C. pentru a o ajuta pe prietena sa.
Ajunși la motel inculpații au pătruns în motel fără aprobare, iar când au ajuns la etaj, i-au găsit pe coridor pe partea vătămată R.T.S. și pe martora M.V. Fără a-i cere nici o explicație părții vătămate inculpatul C.O.D. l-a lovit pe acesta cu capul în față, după care partea vătămată a fost lovită și de către ceilalți doi inculpați.
în urma loviturilor primite partea vătămată a căzut, inculpatul B.S. deposedându-l în aceste împrejurări de telefonul mobil pe care-l avea asupra sa.
Alertată de scandalul produs partea vătămată T.I. a deschis ușa camerei pentru a vedea ce se întâmplă. Inculpatul K.L., văzându-l s-a îndreptat spre el cu intenția de a-l agresa. întrucât partea vătămată a închis ușa, inculpații au forțat-o pătrunzând cu forța în cameră.
Partea vătămată a reușit să se apere de agresiunea inculpatului oferindu-i inculpatului K.L. suma de 500 Euro. în acest context, inculpatul B.S. i-a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate.
Imediat după aceea inculpații au părăsit motelul, iar partea vătămată R.T.S. a sesizat organele de poliție.
împotriva sentinței penale sus-menționate au formulat apel în termen legal inculpatul C.O.D. care a criticat hotărârea judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări a acestuia.
în motivarea apelului acesta a arătat că instanța de fond trebuia să dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea de lovire ca urmare a lipsei nejustificate a părții vătămate la două termene consecutive de judecată.
De asemenea, acesta a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu motivat pe considerentul că nu există intenția la săvârșirea acestei infracțiuni.
Examinând probele dosarului, Curtea de Apel Cluj a constatat că apelul nu este fondat, pronunțând astfel sentința penală nr. 61/ A din 2 martie 2006.
Astfel, curtea de apel a reținut că instanța de fond, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, infracțiunile săvârșite circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunilor de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2), violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.
împotriva deciziei penale nr. 61/ A din 2 martie 2006 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.O.D. criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări.
Astfel, acesta a reiterat criticile formulate împotriva sentinței penale solicitând admiterea recursului și casarea celor două hotărâri judecătorești.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs învederate cât și din oficiu conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Astfel, înalta Curte de Casație și Justiție reține că din probele administrate în cauză a reieșit că inculpatul C.O.D., alături de inculpații K.L. și B.S., în noaptea de 25 februarie 2005, au pătruns fără drept în incinta motelului C. provocând scandal. Aceștia i-au aplicat lovituri părții vătămate R.T.S. care i-au cauzat acestuia leziuni corporale ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Susținerea recurentului inculpat C.O. că nu ar fi comis cu intenție infracțiunea de violare de domiciliu nu poate fi reținută de înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, martorii audiați în cauză au relatat că inculpatul a pătruns prin forțarea ușii camerei de motel unde era cazată partea vătămată T.I., acționând cu intenție directă, prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptei sale.
Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect au reținut instanțele de judecată în sarcina inculpatului C.O. săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 C. pen.
Nu poate fi reținută nici solicitarea recurentului-inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1), ca fiind oportună întrucât inculpatul a avut reprezentarea consecințelor scandalului pătrunzând cu forța în camera în care era cazată partea vătămată T.I.
Totodată, înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nici critica adusă hotărârii judecătorești referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată, întrucât cu ocazia individualizării pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La stabilirea pedepsei instanțele au avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor, cât și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor săvârșite, reducând astfel pedeapsa în raport de aceste împrejurări. O nouă reevaluare a pedepsei pe aceleași criterii nu se impune față de împrejurările menționate.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de judecată în cuantumul stabilit corespunde pe deplin scopului pedepsei fiind de natură a asigura atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin urmare, înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2853/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2840/2006. Penal → |
|---|
