ICCJ. Decizia nr. 2837/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 171 din 10 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul N.T.G., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
în baza art. 864C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 585/2004 a Judecătoriei sectorului 2 București și executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 28 martie 2005 la zi.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul minor I.R.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă suspendată sub supraveghere, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată F.O.P. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 26 martie 2005, în jurul orelor 23,30, inculpații s-au aflat pe str. Popa Nicolae din București, în dreptul unui complex comercial. La un moment dat l-au văzut pe F.O.P., pe care-l știau din cartier. Inculpatul I.R.N. i-a cerut suma de 50.000 lei și la refuzul părții vătămate a luat de la coinculpatul N.T.G. un cuțit și a început să o amenințe, luându-i din buzunar suma de 30.000 lei.
Deoarece partea vătămată a început să le adreseze injurii, inculpatul I.R.N. a continuat să o amenințe și să-i ceară și alți bani. în acest context, inculpații au însoțit victima spre casă pentru a primi și alte sume, dar din interiorul clădirii a ieșit tatăl părții vătămate care a reușit să-l rețină pe I.R.N. și pe care l-a predat la secția de poliție. în continuare, partea vătămată și tatăl său au plecat cu un autoturism în urmărirea coinculpatului N.T.G., au încercat să-l rețină dar acesta a scos cuțitul (pe care-l primise anterior înapoi) l-a îndreptat spre partea vătămată și astfel și-a asigurat scăparea.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, ale martorului F.D., proceselor verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere din grup, de percheziție, de conducere în teren, probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut constant infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 220/ A din 20 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.T.G.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurent, înalta Curte constată că, în speță, au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de fond și cea de control judiciar au avut în vedere atât pericolul social concret al faptei comise cât și persoana făptuitorului.
Pericolul social al acestei fapte rezidă în modalitatea în care infracțiunea a fost săvârșită (persoana vătămată fiind amenințată de 2 ori cu cuțitul, la intervale mici de timp, a fost obligată să se îndrepte spre casă pentru a le oferi inculpaților sume mai mari de bani) precum și în consecințele acesteia, victima, elev în clasa a XI-a suferind o traumă psihică în urma agresiunii la care a fost expusă.
Mai mult, anterior, aceiași inculpați i-au mai sustras părții vătămate, în condiții identice un telefon și suma de 800.000 lei, ceea ce demonstrează că activitatea infracțională a acestora nu a fost un accident (a se vedea declarația părții vătămate care i-a recunoscut pe inculpați după ce cu două săptămâni înainte fusese deposedată prin violență de bunurile menționate).
în ceea ce privește persoana făptuitorului, din probele aflate în dosar, rezultă că inculpatul N.T.G. a fost anterior condamnat, în minorat, la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 și 209 C. pen.
Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanțele de fond și de apel, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine individualizată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
A fost computată perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2842/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2847/2006. Penal → |
|---|
