ICCJ. Decizia nr. 2853/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 84 din 12 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2101/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Instanța a reținut că, la data de 17 mai 2005, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, s-a înregistrat plângerea petiționarei B.C. împotriva rezoluției 2101/P/2004.
Solicitând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fi comunicată plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției sus-menționate acesta a comunicat că în evidențele Parchetului nu a fost înregistrată nici o plângere formulată de petiționara B.C. împotriva rezoluției sus-arătate.
Astfel Curtea de Apel București, având în vedere că în cauză nu s-a putut dovedi că petiționara a formulat o plângere adresată primului procuror împotriva rezoluției date în dosarul 2101/P/2004 considerând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 2871C. proc. pen., a respins plângerea ca inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe penale, în termen legal a formulat recurs petiționara B.C., criticând sentința sus-arătată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că în cauză s-a comis o gravă eroare de drept.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate, a constatat că recursul este nefondat respingându-l ca atare, pronunțând sentința penală 5336 din 21 septembrie 2005 (dosarul nr. 4623/2005).
A reținut înalta Curte de Casație și Justiție că în mod corect a procedat instanța de fond respingând plângerea, ca inadmisibilă, întrucât legea nu prevede posibilitatea investirii instanței de judecată fără parcurgerea prealabilă a procedurii legal stabilite.
împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatoarea a formulat contestație în anulare susținând că instanța de recurs a reținut cauza în pronunțare, la data de 21 septembrie 2005, deși o încunoștiințase pe aceasta despre imposibilitatea de prezentare a sa solicitând acordarea unui termen pentru acest considerent.
Examinând contestația în anulare în raport de lucrările dosarului cauzei înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă.
în conformitate cu art. 386 C. proc. pen., împotriva sentinței penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele situații:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința.
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe în dosar.
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Pentru termenul din 21 septembrie 2005, când s-a soluționat dosarul 4623/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție recurenta petentă a fost citată cu respectarea prevederilor art. 178 alin. (2) C. proc. pen.
De altfel în toate fazele de soluționare a cauzei procedura de citare a fost legal îndeplinită, petiționara fiind citată la adresa de domiciliu din București, cât privește situația invocată de petentă în sensul că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această situație nu este dovedită, petiționara sustrăgându-se de la judecată.
Față de cele invederate, contestația în anulare a fost respinsă, ca nefondată, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea B.C. a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2852/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2850/2006. Penal → |
|---|
