ICCJ. Decizia nr. 2865/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 106 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiționara C.E. împotriva rezoluției nr. 415/P/2004 din 28 martie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova de neîncepere a urmăririi penale față de C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de art. 288 și 289 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație:
Testatoarea C.M. decedată pe data de 22 februarie 2003 a fost căsătorită cu numitul C.P., decedat pe data de 24 decembrie 1969, din căsătoria acestora rezultând 2 fiice: C.E. și G.L.
La 31 octombrie 2000 G.L. și C.M. s-au prezentat la notarul public C.T., unde C.M. a declarat că îi lasă întreaga sa avere lui G.L., fiind redactat și semnat testamentul de testatoarea C.M., actul fiind ulterior autentificat de notarul C.T.
Contestând autenticitatea acestui testament C.E. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva lui G.L.
Prin rezoluția nr. 3654/P/2004 din 5 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitei G.L. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals pe considerentul că semnătura de pe testament a fost executată de către testatoarea C.M.
împotriva acestei rezoluții C.E. a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ulterior la instanța de judecată, plângeri care au fost respinse.
în acest context petiționara C.E. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva notarului public C.T. cât și împotriva numitei Ț.I., secretar dactilograf la biroul notarial respectiv.
S-a susținut că testatoarea C.M., la data emiterii testamentului era bolnavă și nu-și putea exprima voința, și semnătura de pe testament nu-i aparține acesteia.
Apreciind asupra probatoriului administrat în cauză organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la C.T. și Ț.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și 288 C. pen.
împotriva acestei rezoluții a procurorului nr. 415/P/2004 din 28 martie 2005 petiționara a formulat plângere direct la instanța căreia i-ar reveni conform legii competența să judece cauza în primă instanță, respectiv Curtea de Apel Craiova.
Plângerea formulată a fost respinsă în temeiul art. 2781pct. 8 lit. a) C. proc. pen., pronunțându-se astfel sentința penală nr. 106 din 27 octombrie 2005.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, petiționara C.E. criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând totodată anularea celor 2 testamente întocmite de notarul C.T. realizate cu încălcarea Legii nr. 36/2000 (art. 50 - 57 - 59).
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința penală sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerente ce urmează.
Astfel, Curtea constată că sentința penală este legală și temeinică, în mod corect fiind dispusă soluția de respingere a plângerii formulate de petiționara C.E. menținându-se astfel rezoluția nr. 415/ P din 28 martie 2005.
Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect că în cazul de față, în conformitate cu art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., petiționara C.E. trebuia să formuleze plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în termen de 20 de zile de la comunicarea soluției.
Prin urmare, întrucât petiționara nu a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova corect a apreciat instanța de fond că aspectele invocate de petiționar nu por fi verificate pentru prima oară direct de instanță.
în acest context înalta Curte de Casație și Justiție constată că aspectele bazate pe fondul cauzei nu puteau fi analizate de instanțe de fond, întrucât aceasta nu era abilitată în acest sens.
Față de cele arătate s-a constatat că recursul declarat de petiționara C.E. împotriva sentinței penale pronunțate în primă instanță a fost nefondat și în consecință a fost respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2886/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2854/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
