ICCJ. Decizia nr. 2881/2006. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin încheierea din 19 aprilie 2006, a dispus, în baza art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., menținerea arestării stării de arest preventiv a apelanților inculpați C.S. și G.C.C.
S-a reținut că starea de arest a inculpaților examinată prin perspectiva dispozițiilor art. 160b și art. 3002C. proc. pen., apare ca temeinică și legală, subzistând și în prezent temeiurile de fapt și de drept, avute în vedere la luarea acesteia.
Măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei.
Probele administrate până în prezent conduc la presupunerea că faptele pot fi reținute în sarcina inculpaților având în vedere circumstanțele reale, natura faptei, modalitatea, împrejurările și urmările comiterii acesteia și cele personale ale inculpaților.
Faptul că până în prezent a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei, încadrându-se în limitele legii.
Au fost respectate dispozițiile procesual-penale privind luarea acestei măsuri preventive, respectiv condițiile de fond și cele de formă, care, garantează respectarea regulilor procesuale, precum și dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.E.A.D.O.L.F.
în speță, s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., pentru fiecare inculpat.
Dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt susținute în prezent de mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpaților.
Pedeapsa închisorii pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este mai mare de 4 ani închisoare.
Starea de fapt cu care a fost sesizată instanța nu s-a modificat în urma administrării nemijlocite a probelor. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele certe, care sunt chiar cele administrate în cauză.
Se constată că măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F. și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie.
Chiar și în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpaților, față de modul concret de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale acestora, în acest moment procesual este întemeiată menținerea măsurii arestării preventive.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri, inculpații, susținând că instanța ar fi trebuit, în raport de circumstanțele personale ale inculpaților, să dispună revocarea măsurii arestării preventive, fiind cert că, punerea în libertate a acestora nu reprezintă nici un pericol public pentru societate.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susținerilor inculpaților, în dosar, nu s-au produs dovezi care să ateste schimbarea cu ceva a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. în această situație, este evident că, punerea în libertate a inculpaților, așa cum aceștia solicită, ar constitui în concret, pericol față de ordinea publică.
Așa fiind, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpații C.S. și G.C. împotriva încheierii din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărător din oficiu, ce a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2888/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2886/2006. Penal → |
|---|
