ICCJ. Decizia nr. 2896/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 319 din 10 august 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul nr. 426/2005, inculpatul R.M.A. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
Totodată, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit - corp delict, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara la poziția nr. 42/2005.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.498.730 lei, cu titlul de despăgubiri, către partea civilă C.A.S. Hunedoara.
S-a constatat că partea vătămată C.F.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în dimineața zilei de 7 august 2004, inculpatul R.M.A., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a fost oprit pe trotuarul străzii 22 Decembrie, în apropierea Complexului M. din Deva, de către partea vătămată C.F.T. Din declarațiile martorilor P.C. și B.B.I. a rezultat că partea vătămată, care se părea că-l cunoaște pe inculpat, îi solicita acestuia bani și totodată îl îmbrâncea. La un moment dat inculpatul, iritat de partea vătămată, a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit de bucătărie, cu care a tăiat-o pe aceasta în zona gâtului. Deoarece partea vătămată a continuat să-l împingă pe inculpat, reproșându-i că l-a tăiat, acesta a folosit din nou cuțitul, tăind-o pe partea vătămată în aceeași zonă, după care a fugit. Martorul P.C., apropiindu-se de partea vătămată C.F.T. și observând că aceasta sângerează, a apelat la un taxi. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Deva de către V.C.N., șofer de taxi, unde a fost internată în perioada 7 august - 13 august 2004, cuantumul cheltuielilor de asistență medicală fiind în sumă de 5.498.730 lei.
Din certificatul medico-legal nr. 802/ C din 18 august 2004 emis de către S.J.M.L. Hunedoara Deva a rezultat că partea vătămată C.F.T. a prezentat diagnosticul plagă înjunghiată la nivelul regiunii cervicale, antero laterale stânga; la nivelul plăgii s-a constatat secționarea venei jugulare superficiale a mușchiului steno-cleido-mastoidian (incomplet) și a mușchilor subhioidieni.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta comisă, însă a declarat că nu a avut intenția de a o ucide pe partea vătămată, astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Față de repetabilitatea actului de agresiune, de împrejurarea că inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată cu un cuțit în zona gâtului, de două ori și având în vedere obiectul tăietor-înțepător folosit și zona vitală a corpului ce conține organe a căror lezare, prin tăiere, duce de regulă la decesul victimei, prima instanță a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, neavând relevanță concluziile certificatului medico-legal, potrivit cărora leziunile constatate nu au pus în primejdie viața victimei, neimpunându-se astfel schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, în vătămare corporală.
Având însă în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, că partea vătămată a fost cea care a declanșat incidentul, că inculpatul nu are antecedente penale și că potrivit referatului de evaluare socială, perspectivele de integrare a acestuia în societate sunt medii, prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., privind recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul și-a manifestat acceptul de a achita integral despăgubirile civile către C.A.S. Hunedoara.
S-a constatat totodată că partea vătămată C.F.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.M.A., care a criticat-o sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, apreciind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală și sub aspectul greșitei nerecunoașteri, în favoarea sa, a circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 331/ A din 10 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 6067/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.M.A.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 2.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul R.M.A., fără a-l motiva în scris, iar la termenul acordat pentru judecarea recursului, deși a fost legal citat nu s-a prezentat pentru a-l susține.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 teza II C. proc. pen., solicitând a-i fi recunoscută circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința coborârii cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă".
Rezultă că pentru existența scuzei provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții cumulative:
- infracțiunea să fi fost comisă de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții;
- această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate;
- provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. în cauză, din depozițiile martorilor P.C. și B.B.I. a rezultat că între inculpat și partea vătămată C.F. s-a produs o altercație, constând în aceea că aceasta din urmă îl îmbrâncea pe inculpat și îi cerea o sumă de bani.
Martorii au concluzionat, din atitudinea celor doi, că se cunoșteau dinaintea producerii incidentului.
Inculpatul s-a retras nestingherit și, deși avea posibilitatea, nu s-a îndepărtat de zona conflictului, ci a scos din buzunar un cuțit, cu care a lovit-o pe partea vătămată în zona gâtului.
La reproșurile firești ale părții vătămate, care sângera, inculpatul a folosit din nou cuțitul, pentru a-i aplica o lovitură în aceeași zonă, după care a fugit.
în aceste condiții, nu se poate susține că, comportamentul părții vătămate ar fi fost de natură să-i provoace inculpatului acea tulburare psihică puternică specifică unei reale provocări, dimpotrivă, probele administrate au demonstrat că inculpatul s-ar fi putut retrage, cu ușurință, fără a folosi cuțitul împotriva unui om neînarmat.
Actele violente ale inculpatului au fost în scop agresiv și nicidecum în scop de apărare, așa cum a încercat să susțină în timpul judecății cauzei.
Existența unei atitudini agresive a părții vătămate a fost avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului, cuantumul acesteia fiind coborât sub minimul special prevăzut de textul sancționator, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 331/ A din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2899/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2880/2006. Penal → |
|---|
