ICCJ. Decizia nr. 2888/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 286 din 28 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 4133/2005, au fost condamnați inculpații:
- A.N., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu data de 3 iunie 2005 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
- Ș.I.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării preventive începând cu 3 iunie 2005 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că B.M. a renunțat la calitatea de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă în cauză, participând în procesul penal în calitate de martor.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ș.I.D. la plata sumei de 440 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (inclusiv cele de la urmărirea penală), iar inculpatul A.N. la plata sumei de 540 lei, cu același titlu.
în baza art. 189 C. proc. pen., suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A.N. s-a dispus a fi avansată în contul Baroului Alba din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27 aprilie 2005, în jurul orelor 17,00, inculpații A.N. și Ș.I.D. au urcat într-un maxi-taxi din stația Cantina Ardealul odată cu partea vătămată B.M.
Observând că aceasta, după ce a plătit biletul, și-a pus portmoneul în poșetă, inculpatul Ș.I.D., profitând de neatenția părții vătămate, i-a sustras din poșetă portmoneul, pe care l-a plasat inculpatului A.N., aflat în spatele său.
întrucât partea vătămată a simțit că i s-a mișcat nefiresc poșeta, a verificat-o imediat și constatând că-i lipsește portmoneul, i-a cerut șoferului de pe maxi-taxi, respectiv martorului G.G. să nu deschidă ușa microbuzului, ajuns între timp în stația Mercur-Cetate, până ce nu vor fi verificați toți călătorii.
Deoarece inculpatul Ș.I.D. a fost cel mai apropiat călător de partea vătămată, aceasta a solicitat ca inculpatul să fie primul percheziționat, cu atât mai mult cu cât o altă călătoare din maxi-taxi, respectiv martora Z.M. îl indica drept autor al faptei.
Știind că asupra sa nu putea fi găsit portmoneul părții vătămate, inculpatul Ș.I.D. a acceptat să fie percheziționat, dându-și chiar datele din buletinul de identitate, după care a coborât din microbuz. Deși a afirmat față de toți cei din microbuz că se grăbește, nu s-a îndepărtat de stație decât câțiva metri.
între timp inculpatul A.N., profitând de faptul că în dreptul ușii rămase deschise era verificat un alt călător, a trecut în viteză pe lângă acesta și pe lângă partea vătămată, forțând practic coborârea, fără a aștepta să fie și el percheziționat. Apreciind graba acestuia ca fiind nefirească, partea vătămată a pornit după inculpatul A.N., prinzându-l cu mâinile de mâneca gecii și încercând să-l oprească. Inculpatul A.N., pentru a scăpa din mâinile părții vătămate, i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, moment în care portmoneul sustras i-a căzut de la piept, din interiorul gecii, iar mai multe bancnote s-au împrăștiat pe trotuar. Profitând de faptul că partea vătămată a avut un moment în care a slăbit strânsoarea, inculpatul A.N. a luat-o la fugă, dispărând printre blocurile din zonă.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații A.N. și Ș.I.D.
Ambii inculpați au solicitat a se dispune achitarea pentru faptele ce le-au fost reținute, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, inculpatul A.N. a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator.
Prin decizia penală nr. 71/ A din 28 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 151/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.N. și Ș.I.D.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaților de la 3 iunie 2005 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora.
A fost obligat apelantul inculpat A.N. la plata sumei de .600.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
A fost obligat apelantul inculpat Ș.I.D. la plata sumei de 600.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, probele administrate în cauză au demonstrat faptul că inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, cu scopul de a sustrage portmoneul părții vătămate, iar în momentul depistării, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul A.N. a lovit-o pe partea vătămată cu palma peste față, împrejurare în care portmoneul sustras i-a căzut de la piept, din interiorul hainei.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.N., instanța de apel a apreciat că a fost corect individualizat, având în vedere și starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptei.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ș.I.D. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susținând că instanța a comis o gravă eroare de fapt, ca urmare a aprecierii incorecte a materialului probator aflat la dosar, astfel că a solicitat a se dispune achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
înalta Curte constată că invocarea nevinovăției în raport de fapta săvârșită contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Din materialul probator administrat rezultă, fără dubii, că inculpații au acționat, potrivit unei înțelegeri prealabile, folosind un mod clasic, cunoscut atât de organele judiciare cât și de practica creată în materie.
Pe mijloacele de transport în comun, profitând de aglomerație și de stresul persoanelor ce se deplasează cu diferite interese, inculpații acționează grupat, în sensul că unul "operează", adică sustrage bunul vizat, iar celălalt îl primește și îl ascunde, simulând că nu îl cunoaște pe autor, dacă acesta este suspectat de călători.
în cauză, stăruința părții vătămate B.M. și contribuția martorilor Z.M. și G.G., au determinat efectuarea unui control corporal al tuturor persoanelor din microbuz, control de care inculpatul Ș.I.D. a trecut, cu bine, deoarece plasase portofelul coinculpatului A.N.
Precipitarea acestuia din urmă a făcut ca portofelul să fie găsit asupra sa, iar comportamentul ambilor inculpați, ulterior găsirii portofelului, respectiv îndepărtarea în fugă de la locul faptei confirmă susținerile din rechizitoriu și justifică deplin reținerea în sarcina acestora a infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Depozițiile martorilor G.G. și Z.M., precum și declarațiile părții vătămate B.M. confirmă că inculpatul Ș.I.D. s-a plasat în vecinătatea imediată a părții vătămate, fiind singura persoană care putea să opereze nestingherit, profitând de neatenția acesteia.
La rândul său, coinculpatul A.N. s-a plasat în microbuz de asemenea manieră, încât să nu poată fi suspectat de vreun pasager că ar fi acționat direct asupra părții vătămate, urmând ca, la eventuala descoperire a furtului, să-și clameze nevinovăția și să părăsească liniștit câmpul infracțional, având asupra sa portofelul plasat de autorul nemijlocit.
Potrivit modalității clasice de operare a acestei categorii de infractori, autorul, respectiv inculpatul Ș.I.D. a cerut să fie primul controlat corporal, sub pretext că se grăbește, după care a coborât și s-a plasat în apropierea microbuzului, așteptându-l pe coinculpatul A.N. pentru a împărți produsul infracțiunii.
Inculpatul A.N. a intrat în panică atunci când a văzut că poate fi și el controlat corporal, astfel că a încercat să-și asigure scăparea, lovind-o pe partea vătămată, ocazie cu care a scăpat de sub geacă portofelul plasat de coinculpatul Ș.I.D.
în aceste condiții, înalta Curte constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză, reținând, în mod întemeiat vinovăția inculpaților în comiterea faptelor.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.I.D. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 3 iunie 2005 la 8 mai 2006.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 2.200.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2880/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2881/2006. Penal → |
|---|
