ICCJ. Decizia nr. 2886/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 769/ PI din 2 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, au fost condamnați inculpații:
1. N.A.G., la pedeapsa de 7 ai închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, iar în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocat restul de pedeapsă de 692 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin decizia penală nr. 675 din 9 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, rest unit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an urmând, ca N.A.G. să execute 9 ani închisoare.
2. Ș.S.I., la 8 ani în baza art. 211 alin. (1) și (21) lit. a) și c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A fost dedusă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului N.A.G., cu începere de la 15 martie 2005 la zi, precum și arestarea preventivă a inculpatului Ș.S.I. de la 13 mai 2005, la zi, menținându-se starea de arest a celor doi inculpați.
Sub aspectul laturii civile inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile A.S. suma de 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea unei brățări, a unui lanț din aur, a unei perechi de cercei din aur, un rucsac din piele și a unui parfum, precum și la 50.000.000 lei daune morale, din care 25.000.000 lei în solidar cu inculpatul Ș.S.I., iar diferența în nume propriu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 9 mai 2004, partea vătămată A.S. se afla în reședința sa din Timișoara împreună cu o colegă, A.V. în jurul orelor 9,30-10,00, în camera în care se afla partea vătămată au intrat inculpații Ș.S.I. și N.A.G., și martorul I.N.Șt. De menționat că inculpatul N.A.G. a fost prietenul părții vătămate o perioadă de timp, între anii 1998 - 1999, după care a fost arestat pentru o infracțiune de furt.
După ce au stat de vorbă, Ș.S.I. a început să aibă un comportament violent, cerându-i părții vătămate să-și scoată cerceii, lanțul de aur și brățara de la mână și să i le dea, în timp ce N.A.G. îi căuta victimei în geantă, de unde i-a luat un card, buletinul de identitate, cheile și un parfum, partea vătămată fiind amenințată de agresori.
După ce a fost deposedată de bunuri, partea vătămată a fost violată de inculpatul N.A.G.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor A.V., I.N.Șt. și P.L., procesului-verbal de cercetare la locul săvârșirii faptei, probe coroborate cu declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 78/ A din 15 februarie 2006, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a desființat în parte sentința atacată și rejudecând a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul N.A.G. din art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în art. 197 alin. (1) din același cod, și l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în baza art. 211 alin. (1) și (21) lit. a) și c) C. pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor, în final inculpatul N.A.G. urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare.
Prin aceeași decizia, recursurile declarate de inculpații N.A.G. și Ș.S.I. au fost respinse, ca nefondate.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se critică decizia penală nr. 78/ A din 15 februarie 2006 pentru nelegalitate și netemeinicie, învederându-se că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. [(motiv de recurs prevăzut de art. 3859lit. b) C. proc. pen.)], iar menținerea soluției de achitare față de inculpatul Ș.S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu consecința schimbării încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul N.A.G. este greșită (motiv de recurs prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.).
Inculpatul N.A.G., prin recursul declarat, a solicitat, în principal casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, însușindu-și primul motiv de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în subsidiar a cerut reindividualizarea pedepsei.
Inculpatul Ș.S.I., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
Recursurile sunt fondate, numai pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat inculpatului în tot cursul procesului penal, organele judiciare având obligația de a-i asigura, între altele, în condițiile și cazurile prevăzute se lege, asistența juridică din oficiu.
De asemenea, conform art. 171 alin. (3) din același cod, în cursul judecății asistența juridică este obligatorie și în cazurile în care legea prevede, pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Nerespectarea acestor dispoziții legale atrage sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitate care, potrivit alin. (3) din același articol, nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stadiu al procesului, chiar din oficiu.
în speță, din actele dosarului, rezultă că atât la termenul din data de 19 ianuarie 2006, cât și la data de 9 februarie 2006, când cauza s-a soluționat în apel, inculpații au fost asistați de un singur apărător din oficiu B.C., la 19 ianuarie 2006, respectiv S.T., la data de 9 februarie 2006, deși inculpații aveau interese contrarii, declarațiile acestora, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, au fost acelea de a se încrimina reciproc.
Desemnarea unui singur apărător din oficiu pentru ambii inculpați în condițiile în care aceștia au avut interese opuse, constituie o nerespectare a dispozițiilor legale referitoare la asistența juridică obligatorie a inculpaților, în cursul judecății, aspect care echivalează cu neasigurarea dreptului la apărare și se sancționează cu nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.
în consecință, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpați vor fi admise, se va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.
S-a menținut starea de arest a inculpaților, iar onorariile apărătorilor din oficiu s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2881/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2865/2006. Penal → |
|---|
