ICCJ. Decizia nr. 2903/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 51 din 11 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul R.A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 3360/2004.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală a cărei revizuire se cere, a fost respinsă ca tardiv introdusă plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 43/P/2004, dosar în care s-au efectuat cercetări la sesizarea petentului în privința lui N.M., judecător la Tribunalul Alba, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 491 din 21 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea recursului declarat.
S-a mai reținut că atâta vreme cât sentința penală a cărei revizuire se cere nu a soluționat fondul cauzei, cererea de revizuire este inadmisibilă, iar pe de altă parte, chiar motivul revizuirii invocat de petent (depunerea plângerii la termenul legal, și nu tardiv), nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe revizuientul a declarat recurs prin care a reiterat motivele inserate în cererea introductivă, solicitând a se constata că plângerea a fost depusă în termenul legal de 20 de zile.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Rezultă, așadar, din redactarea textului de lege menționat, că, de principiu, calea de atac a revizuirii poate fi îndreptată numai împotriva acelor hotărâri judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei în ceea ce privește latura penală sau civilă, deoarece prin această cale extraordinară de atac sunt înlăturate eventualele erori de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, care rezolvă fondul unei cauze penale.
Hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, rezolvând acțiunea penală prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
în speță, sentința penală nr. 22 din 14 septembrie 2004, nu a rezolvat fondul cauzei, ci a pronunțat o soluție pe excepția tardivității plângerii introduse, motiv pentru care exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva unei asemenea hotărâri nu este admisibilă, așa cum bine a procedat instanța de fond.
în raport de considerentele mai sus arătate sentința recurată este legală, și pe cale de consecință recursul declarat va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul revizuient a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care Ministerul Justiției a avansat onorariul apărătorului din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2904/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2920/2006. Penal → |
|---|
