ICCJ. Decizia nr. 2900/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 428 din 7 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 1371/2005, în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74,art. 76 lit. c) C. pen., și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A fost menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 978 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 181 din 18 noiembrie 1997 a Tribunalului Brăila.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița-Siret suma de 6.000.000 lei cu titlul de despăgubiri civile, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
S-a constatat că SC E.M.N., sucursala Brăila nu are calitate procesuală activă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 15 ianuarie 2005, în jurul orelor 23,45, lucrătorii Postului de Poliție Roman, județul Brăila, l-au depistat pe inculpatul R.I. circulând cu bicicleta pe șoseaua de la intrarea în comună, având pe portbagajul acesteia un sac din rafie voluminos.
în prezența martorilor asistenți P.I. și L.F., s-a constatat că în acel sac se aflau componente (elemente din cupru, aluminiu și fier) de la o stație de pompare.
în același loc s-au mai găsit câteva chei mecanice, o cheie franceză, două patente, o șurubelniță, o lanternă și o pereche de mănuși de culoare neagră.
Fiind audiat, inculpatul R.I. a arătat că a sustras acele componente prin demontarea unui tablou electric de la o stație de pompare a apei din cadrul S.N.I.F. - Movila Miresei, în care a pătruns în ziua de 15 ianuarie 2005, în jurul orelor 23,00, prin escaladarea unei ferestre sparte.
S-a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare și a planșei fotografice.
în ziua de 16 ianuarie 2005, în prezența inculpatului R.I. și a martorilor asistenți, s-a efectuat o cercetare locală la Stația de pompare sub presiune S.R.P.D. Roman, indicată de inculpat, ce se afla amplasată la o distanță de circa 4 km de comună.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că de la această stație fuseseră demontate o serie de componente, care o făceau nefuncțională.
Din relațiile primite de la A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Siret a rezultat că, prin demontarea acestor componente, stația respectivă a înregistrat un prejudiciu de 684.000.000 lei. Inculpatul a contestat valoarea pagubei și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de inginerul N.I. a rezultat că valoarea reală a subansamblelor sustrase de inculpat este de 6.000.000 lei.
Prima instanță a reținut că, fapta inculpatului R.I. de a sustrage, în scopul însușirii pe nedrept, pe timp de noapte și prin escaladare, componente și subansamble de la instalația electrică a Stației de Pompare S.R.P.D. Roman, aparținând părții vătămate A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița-Siret întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere faptul că, deși inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o poziție procesuală corectă, în sensul că a recunoscut și regretat fapta, a fost de acord cu despăgubirea părții civile, fiind încadrat în muncă, conform adresei nr. 1435 din 4 octombrie 2005 eliberată de SC I. SA Brăila.
Toate aceste împrejurări au determinat prima instanță să-i recunoască inculpatului circumstanțe atenuante judiciare din cele prevăzute în art. 74 C. pen., cu consecința coborârii cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.
Pentru aceleași motive, instanța nu a dat eficiență prevederilor art. 61 C. pen., și nu a dispus revocarea restului de 978 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 181 din 18 noiembrie 1997 a Tribunalului Brăila.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul R.I. și partea civilă A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Siret.
Inculpatul R.I., în apelul declarat, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 181C. pen., întrucât în prezent este angajat la SC I. SA Brăila, loc de muncă pe care-l va pierde în situația executării pedepsei de 3 luni închisoare, stabilită de instanța de fond.
Apelanta-parte civilă A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Siret a criticat hotărârea primei instanțe motivat de faptul că, valoarea reală a pagubei cauzate de inculpat ar fi de 617.500.000 lei (61.750 lei RON), reprezentând contravaloarea înlocuirii integrale a celulelor distruse, de la stația de pompare, pentru ca instalația să fie adusă în stare de funcționare.
Prin decizia penală nr. 56/ A din 23 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 8090/44/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul R.I. și de partea civilă A.N.I.F. R.A., sucursala Argeș - Ialomița - Siret.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
A fost obligată apelanta, parte civilă la plata sumei de 600.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Galați a reținut că, prin atingerea adusă în concret relațiilor sociale ce vizează ocrotirea proprietății persoanei, raportat la întinderea prejudiciului cauzat și rămas neacoperit, fapta inculpatului R.I. nu poate fi apreciată ca fiind lipsită, în mod vădit, de importanță, în cauză nefiind incidente prevederile art. 181C. pen., referitoare la fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă A.N.I.F. R.A., sucursala Argeș - Ialomița - Siret, Curtea de Apel Galați a considerat că este nefondat, întrucât cercetările efectuate nu au dovedit că prejudiciul încercat de partea civilă este în integralitate rezultatul activității infracționale desfășurată de inculpat.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs partea civilă A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Siret care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., susținând că s-a făcut o greșită aplicare a legii în rezolvarea laturii civile a cauzei, întrucât prejudiciul real încercat nu este de doar 6.000.000 lei, ci în sumă de 617.500.000 lei, reprezentând contravaloarea înlocuirii integrale a componentelor distruse de inculpat.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, la data de 15 ianuarie 2005, în jurul orelor 23,45, organele de poliție au depistat la ieșirea din comuna Romanu, județul Brăila, pe inculpatul R.I. care circula cu o bicicletă, transportând un sac din rafie voluminos.
în interiorul sacului au fost identificate mai multe componente electrice despre care inculpatul a recunoscut că le-a obținut prin demontarea unui tablou electric de la Stația de pompare a apei, aparținând S.N.I.F. - Movila Miresei, județul Brăila.
Cu ocazia depistării sale, inculpatul a declarat că bunurile sustrase intenționa să le valorifice la un centru de colectare a materialelor.
Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la 16 ianuarie 2005, s-a constatat că un ochi de geam de la stația de pompare era spart, permițând accesul în interiorul acesteia.
în cadrul stației de pompare au fost găsiți mai mulți izolatori și părți componente ale celulelor electrice prezentând urme de demontare, iar piesele și subansamblele din cupru sau aluminiu, lipsă. Pe pardoseală se aflau în dezordine piulițe, șaibe, șuruburi și componente ale stației.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că prin escaladarea unei ferestre, a pătruns în interiorul stației de pompare, care nu era în stare de funcționare, unde, cu ajutorul unor chei pe care le avea asupra sa, a demontat o serie de componente din cupru și aluminiu, pe care le-a introdus într-un sac, fiind depistat de organele de poliție, la scurt timp de la comiterea faptei, mai exact în timp ce intra în comuna Romanu, județul Brăila.
Asupra inculpatului au fost găsite subansamble și componente ale instalației electrice aparținând părții civile, respectiv 10 cuple din cupru, 6 suporți din cupru, 5 suporți din aluminiu cu șuruburi, piulițe din fier de diferite mărimi și 20 prize cablu din aluminiu, bunuri care au fost predate reprezentantului părții civile.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, la data de 18 ianuarie 2005, a rezultat că, componentele sustrase în data de 15 ianuarie 2005 provin din Stația de pompare S.R.P.D. Romanu aparținând A.N.I.F. R.A. Brăila, din celulele stației de pompare sau din întrerupătoarele de ulei, reprezentând subansamble componente ale celulelor.
S-a constatat totodată că returnarea componentelor nu rezolvă problema, întrucât nu conduce la reconstituirea în totalitate a celulelor, că dezmembrarea acestora s-a făcut în mai multe etape de timp, iar celelalte componente nu au fost găsite, fiind cel mai probabil valorificate la centrele de colectare.
Totodată, expertul a precizat că dispariția componentelor electrice ale stației de pompare a avut loc în timp, prin sustrageri repetate, fără însă a se putea reține în sarcina inculpatului R.I. toate aceste sustrageri.
Potrivit legislației penale române, inculpatul răspunde numai în limitele propriei activități infracționale, iar sub aspect civil doar pentru prejudiciul real creat și, eventual, pentru beneficiul nerealizat de păgubit.
Temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela, din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și în art. 999 din același cod, care prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă indubitabil că, simpla repunere în situația anterioară, prin restituirea pieselor și componentelor sustrase de inculpat nu satisface necesitățile repornirii stației de pompare, fiind vorba de lipsuri mult mai ample, realizate în timp.
Acest lucru nu dă dreptul părții civile recurente să-și extindă pretențiile materiale, peste limita a ceea ce s-a probat că a sustras inculpatul, deoarece aceasta ar echivala cu acoperirea propriei neglijențe în paza și administrarea bunurilor societății, ce a condus la scoaterea acesteia din exploatare.
Dacă, așa cum a susținut recurenta parte civilă, instalația de la stația de pompare s-ar fi aflat în exploatare, ar fi însemnat că simpla remontare a pieselor furate de inculpat, ar fi permis repunerea acesteia în funcțiune, nejustificându-se pretențiile la daune materiale ce acoperă practic costul întregii stații. în aceste condiții, înalta Curte constată că în mod judicios, instanțele de fond și apel au restrâns pretențiile părții civile la prejudiciul real, stabilit și probat în sarcina inculpatului, astfel că recursul formulat de partea civilă A.N.I.F. R.A., sucursala Teritorială Argeș - Ialomița - Siret va fi respins, ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2921/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2904/2006. Penal → |
|---|
