ICCJ. Decizia nr. 2910/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2910/2006
Dosar nr. 1772/1/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 7 decembrie 2005 sub nr. 12331/2005 petiţionara I.M. a contestat rezoluţia procurorului, dată în dosarul nr. 1287/2005, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva judecătorului B.I., magistrat la Tribunalul Caraş – Severin.
Prin sentinţa penală nr. 2/ PI din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei I.M. împotriva rezoluţiei mai sus-menţionate, obligând-o, totodată, pe aceasta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat următoarele:
În cuprinsul plângerii iniţiale petiţionara şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a unui dosar civil, având ca obiect un teren situat în localitatea Ciuta, judeţul Caraş-Severin, acuzându-l pe magistratul B.I. de săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
Prin ordonanţa nr. 176/P/2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, conform art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.I., cercetat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
S-a apreciat că din cercetările întreprinse a rezultat că sus-numitul judecător nu a făcut parte din completul de judecată care a respins acţiunea civilă promovată de I.M.
Ulterior, prin rezoluţia dată sub nr. 1287/II/2/2005, la 28 noiembrie 2005 de procurorul general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionară, pentru aceleaşi motive.
Împotriva acestei ultime rezoluţii, petiţionara a formulat o nouă plângere, soluţionată de Curtea de Apel Timişoara în sensul celor mai sus menţionate.
Fiind nemulţumită de sentinţa penală nr. 2/ PI din 16 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, petiţionara, în termen legal, a formulat recurs, depunând un set de înscrisuri în susţinerea celor afirmate în cuprinsul plângerii.
Recurenta petiţionară, prin apărător desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, desfiinţarea rezoluţiei penale date la 28 noiembrie 2005 şi trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări împotriva intimatului B.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prevăzută de art. 291 C. pen.
Recursul declarat de petiţionară este nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionara I.M., rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale privind infracţiunea prevăzută de art.291 C. pen., fiind legale şi temeinice.
Aşa cum corect s-a învederat în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nu există indicii care să justifice aprecierea că intimatul magistrat B.I. ar fi încălcat cu ştiinţă atribuţiile sale de serviciu, ar fi soluţionat cauza cu rea-credinţă sau ar fi avut o comportare abuzivă în soluţionarea ei.
Soluţia pronunţată, Decizia civilă nr. 692 din 15 iunie 2001, a fost conformă cu probele administrate în dosar, fiind rezultatul aplicării corecte a dispoziţiilor legale în vigoare şi reflectând întocmai intima convingere a judecătorului, ce a participat, alături de preşedintele completului de judecată la soluţionarea litigiului civil, ce a făcut obiectul dosarului nr. 6344/C/2000, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă Reşiţa.
În altă ordine de idei, legiuitorul a prevăzut căi legale de atac pentru a se remedia eventuale erori produse prin interpretarea greşită a probelor administrate în cauză.
În speţă, simpla împrejurare că soluţiile date în cauză au fost nefavorabile petiţionarei I.M., nu este un argument solid şi serios pentru a putea fi luat în seamă şi a putea declanşa cercetarea penală a unui magistrat, judecător, ce nu a făcut altceva decât să slujească actul de justiţie cu respectarea prevederilor legale.
În consecinţă, motivele de casare nu sunt întemeiate, iar alte motive, susceptibile de a fi analizate din oficiu nu se constată, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară şi a o obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.M. împotriva sentinţei penale nr. 2/ PI din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 20 RON (200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta petiţionară, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2906/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2919/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
