ICCJ. Decizia nr. 2890/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2890/2006
Dosar nr. 5439/1/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71/ PI din 25 ianuarie 2006, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe inculpatul S.A., în baza art. 211 alin. (1) şi (21) lit. b) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv din 11 mai 2005 la zi .
În baza art. 14 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată C.M. a renunţat la pretenţiile civile formulate.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:
În după-amiaza zilei de 30 aprilie 2005, în jurul orelor 15,30-16,00, inculpatul însoţit de copiii săi P.S. şi P.C., precum şi de nepotul său B.I., înarmaţi cu cuţite au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate C.M., de unde, prin ameninţare, au solicitat şi au primit cheile microbuzului marca Mercedes Vito, au urcat în maşină şi au părăsit domiciliul părţii vătămate.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a declarat apel inculpatul solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, în rejudecare, în principal achitarea sa, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 sau 182 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin Decizia penală 105/ A din 8 martie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de inculpatul S.A. împotriva sentinţei penale nr. 71/ PI din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiş, a dedus perioada arestului preventiv la zi şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, a stabilit justificat vinovăţia inculpatului şi a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina sa, iar solicitarea privind achitarea inculpatului, precum şi aceea privind schimbarea încadrării juridice au fost înlăturate cu motivarea că faptele, aşa cum au fost ele descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Fiind nemulţumit de Decizia pronunţată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs şi, invocând drept motiv dispoziţiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul formulat de inculpat este nefondat.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Coroborând ansamblul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond şi apoi cea de control judiciar au stabilit în mod corect că, în speţă, la data de 30 aprilie 2005, inculpatul, însoţit de cei doi copii ai săi şi de nepotul B.I., a pătruns în domiciliul părţii vătămate C.M. unde, sub pretextul unei datorii făcute de fratele părţii vătămate, prin ameninţare cu cuţitul, a obţinut cheile microbuzului Mercedes Vito, la volanul căruia a părăsit imediat locuinţa părţii vătămate, împreună cu cei mai sus menţionaţi.
Întreaga situaţie de fapt, anterior descrisă, a fost reţinută în mod corect şi fundamentat, în baza declaraţiilor iniţiale ale părţii vătămate şi ale martorilor K.N., K.N.M., C.L. ce se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto realizate, instanţele anterioare înlăturând în mod justificat declaraţiile ulterioare, pe care aceştia şi le-au schimbat radical, fără nici o explicaţie coerentă şi plauzibilă.
În atare condiţii se apreciază că fapta dedusă judecăţii este conformă cu realitatea şi cum hotărârea de condamnare este întemeiată pe o apreciere corectă a probelor, pe constatări de fapt bine fundamentate, nu se poate reţine o eroare gravă de fapt care să atragă casarea hotărârilor pronunţate de instanţele anterioare.
Prin urmare criticile formulate sunt nefondate şi cum nu se constată nici alte motive, care ar putea fi examinate din oficiu, în limitele art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul S.A., ca neîntemeiat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 mai 2005 la 8 mai 2006.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 105/ A din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 mai 2005 la 8 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei) reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2723/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2898/2006. Penal → |
|---|
