ICCJ. Decizia nr. 2906/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2906/2006
Dosar nr. 43980/3/2005
Şedinţa publică din 8 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45/ F din 18 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 43980/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 834/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul M.G. şi l-a obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei este neîntemeiată reţinându-se, în esenţă, că deşi din referatul de anchetă socială rezultă că familia petiţionarului locuieşte în condiţii improprii, această situaţie are caracter de permanenţă şi nu poate fi remediată sau îmbunătăţită prin prezenţa condamnatului pe o perioadă de maximum 3 luni. Totodată, s-a mai arătat că de îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale familiei se pot ocupa concubinele celor doi fii ai condamnatului, care sunt apte de muncă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 145/ A din 22 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a argumentat, în cuprinsul considerentelor, că din referatul de anchetă socială întocmit în cauză nu rezultă existenţa acelor împrejurări speciale în sensul dispoziţiilor legale invocate care să justifice admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Fiind nemulţumit de Decizia pronunţată, condamnatul, în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, reiterând aceleaşi motive pe care le-a susţinut şi în faţa instanţelor anterioare.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod judicios, ambele instanţe au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei în temeiul prevederilor art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât condamnatul nu a dovedit că prin prezenţa sa in domiciliu, chiar şi pentru o perioadă foarte scurtă de timp, ar putea ameliora situaţia locativă a membrilor familiei sale sau că ar putea îmbunătăţi, câtuşi de puţin, condiţiile de trai ale acestora.
Conform dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Ori, în speţă, cele relevate de apărarea condamnatului confirmă atât starea precară a sănătăţii unor membri ai familiei acestuia, cât şi situaţia locativă improprie, însă ambele erau preexistente datei încarcerării condamnatului şi nu se circumscriu unor împrejurări speciale, de natura acelora care să conducă Înalta Curte la concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru sine sau familia acestuia.
În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia ambelor instanţe de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat este legală şi justificată, iar recursul declarat de acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat M.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 145/ A din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei),reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2898/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2910/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
