ICCJ. Decizia nr. 2723/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2723/2006
Dosar nr. 6728/1/2006
Şedinţa publică din 28 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din 6 iunie 2005, Tribunalul Argeş a condamnat pe inculpatul B.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 31 mai 2005, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.M., suma de 6000 RON despăgubiri materiale şi 5000 RON daune morale.
Inculpatul a fost obligat la 5.945, 2.885 RON (59.452.885 lei ROL) cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală, până la achitarea integrală a debitului către parte civilă C.A.S. Bucureşti (pentru Spitalul clinic de urgenţă Bucureşti).
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 60 RON onorariul de avocat din oficiu.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către partea civilă G.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul şi partea civilă G.M.
La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 13 aprilie 2006, instanţa de apel, prin încheiere a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsură pe care a menţinut-o.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate mai sus, motivele fiind netemeinicia menţinerii măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi în consecinţă, judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., „în cauzele privitoare la infracţiunile pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului .. de la judecată", se poate lua faţă de acesta, una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii în fond şi în apel, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanţele competente.
Ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei primei instanţe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri, este legală.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 13 aprilie 2006 Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosar nr. 218/1/2006 (nr. nou 1361/46/2006).
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2703/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2890/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
