ICCJ. Decizia nr. 2962/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 448 din 17 octombrie 2005 Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul
- A.M.,
- în baza art. 198 alin. (1) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., fapta din 20 noiembrie 2004)], la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.;
- în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., la 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (fapta din 27 noiembrie 2004).
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, sporită la 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A revocat, în baza art. 83 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 8 luni, grațiată prin sentința penală nr. 462 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Bujor, pe care o va executa alături de pedeapsa din cauză, inculpatul având în total de executat 13 ani + 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
A fost dedusă reținerea din 4 decembrie 2004 și arestarea preventivă din 5 decembrie 2004 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate au renunțat la pretențiile civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că părțile vătămate B.T.I., în vârstă de 14 ani sunt verișoare și locuiesc în comuna Băleni, județul Galați, în care își are domiciliul și inculpatul A.M.
1. în seara de 20 noiembrie 2004 inculpatul A.M. și partea vătămată B.T.I., prieteni, au mers împreună la discoteca din comuna Băleni. După terminarea programului, în jurul orelor 1,00, sus-numitul inculpat a întreținut un raport sexual cu partea vătămată în curtea școlii, cu consimțământul acesteia și apoi un alt raport sexual în locuința inculpatului, în aceleași condiții de consimțământ.
Raportul de constatare medico-legală din 29 noiembrie 2004 reține deflorare completă a părții vătămate, ce poate data de 7-10 zile, fără urme de violență pe corp.
Instanța a înlăturat susținerile părții vătămate cu privire la întreținerea raporturilor sexuale de către inculpat prin exercitarea de violențe, constatând că acestea nu se coroborează cu alte probe și, de urmare, a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
2. în seara de 27 noiembrie 2004, aflându-se la aceeași discotecă din comuna Băleni, inculpatul A.M. a văzut-o pe partea vătămată B.S.L., în vârstă de 13 ani, cu martorul L.M., discutând în apropierea brutăriei.
Deplasându-se la cei doi, inculpatul i-a cerut martorului să plece întrucât dorea să discute numai cu partea vătămată. La refuzul martorului, inculpatul a devenit agresiv, țipând la acesta, tânăr în vârstă de 16 ani, și luându-l de geacă.
Rămas singur cu partea vătămată, inculpatul A.M. a condus-o în spatele unei toalete și prin amenințări și forță fizică a întreținut cu aceasta un raport sexual.
După plecarea inculpatului, martorul L.M. a revenit la partea vătămată, găsind-o în stare de agitare și spunându-i că A.M. și-a bătut joc de ea.
Din raportul de constatare medico-legală din 29 noiembrie 2004 rezultă că partea vătămată B.S.L. a prezentat o deflorare completă recentă, ce poate data de 24-48 ore, fără semne de violență pe corp.
A doua zi după săvârșirea faptei partea vătămată B.S.L. i-a spus mătușii sale B.G.E. ce i s-a întâmplat și așa au aflat și părinții acesteia și s-a mai aflat și despre fapta precedentă a inculpatului, la care parte vătămată a fost B.T.I., fiind sesizat organul de poliție.
împotriva acestei hotărâri inculpatul A.M. a declarat apel, susținând, în principal, că probele confirmă doar act sexual cu partea vătămată B.S.L. și nu viol, iar în subsidiar că pedepsele stabilite pentru faptele săvârșite sunt exagerate, solicitând reducerea acestora.
Prin decizia penală nr. 16 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Galați a admis apelul inculpatului, desființând hotărârea atacată și, în rejudecare, a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., și pedeapsa de la 11 ani închisoare la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.
Contopind pedepsele s-a dispus executarea pedepsei principale de 10 ani închisoare și a celei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Revocând beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 462/2003 a Judecătoriei Tg. Bujor, s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 11 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de control judiciar a constatat că încadrarea juridică reținută este corectă însă, în raport de datele personale ale inculpatului și conduita acestuia, sinceră în legătură cu prima faptă, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin stabilirea pedepselor la limita minimului special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susținut în scris și oral în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., respectiv greșita încadrare juridică în prevederile art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., pentru fapta săvârșită față de partea vătămată B.S.L., apreciind că aceasta este prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., și greșita individualizare a pedepselor, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea acestora.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Probele administrate în ambele faze ale procesului penal pentru stabilirea împrejurărilor săvârșirii infracțiunii în legătură cu partea vătămată B.S.L. au fost corect analizate și apreciate iar încadrarea juridică reținută este cea legală.
Partea vătămată B.S.L. a susținut constant, în timpul urmăririi penale și în cursul judecății, că a fost constrânsă prin violențe fizice și amenințări pentru a întreține raportul sexual.
Declarațiile acesteia se coroborează cu cele ale martorului L.M., care, de asemenea, în ambele faze ale procesului a confirmat modul brutal, fizic și psihic, în care a fost îndepărtat de inculpat de lângă partea vătămată și apoi, cum a găsit-o agitată pe aceasta din urmă după plecarea inculpatului, relatându-i că a fost violată.
Și martorul C.P., prin declarația dată în cursul urmăririi penale, a precizat că, fiind de pază în apropiere, a observat cum un bărbat trăgea o fată să intre în WC, iar aceasta se opunea iar la strigătele sale să stea pe loc pentru a-i identifica, aceștia au plecat.
Revenirile acestui martor asupra conținutului relatării făcute la instanță, au fost motivat înlăturate, nefiind justificate credibil.
Raportul medico-legal de constatare confirmă deflorarea părții vătămate B.S.L. în intervalul de timp în care se pretinde că a fost victima violului.
Inculpatul A.M., pe parcursul procesului, a negat să fi avut act sexual, în orice condiții cu partea vătămată B.S.L., poziție menținută până după supunerea la testul poligraf la instanță, când, fiind detectat comportamentul simulat, a recunoscut prima dată fapta dar, evident, fără să o fi constrâns pe partea vătămată și, mai mult, ar fi săvârșit-o în înțelegere cu martorul L.M.
în raport de cele sus-arătate, se constată că încadrarea reținută de instanțe pentru fapta săvârșită de inculpat împotriva părții vătămate B.S.L. este cea legală, iar critica făcută în recurs sub acest aspect, este neîntemeiată.
Nu este întemeiată nici cererea de reducere a pedepselor stabilite pentru infracțiunilor reținute, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante.
Conduita anterioară săvârșirii faptelor deduse judecății, condamnat la un an și 8 luni închisoare pentru furt calificat, cu aplicarea art. 81 C. pen., prin sentința penală nr. 462/2003 a Judecătoriei Tg. Mureș și cea din cursul procesului penal, caracterizată prin nesinceritate, sunt elemente negative de apreciere care exclud, față de condițiile comiterii infracțiunilor, reținerea vreuneia dintre împrejurările prevăzute de art. 74 C. pen. cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului A.M. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată a fost dedus timpul reținerii și cel al arestării preventive de la 4 decembrie 2004 la 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2964/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2942/2006. Penal → |
|---|
