ICCJ. Decizia nr. 5927/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 741 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații:
1. M.G.M.
în temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
2. L.S., poreclită I.
în temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate de tâlhărie.
în baza art. 37 lit. a) C. pen., s-a constatat că această faptă a fost comisă în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie raportat la condamnarea la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pe durata termenului de încercare de 3 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sentința penală nr. 583 din 13 mai 2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la 4 iunie 2003.
în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepselor pronunțate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 iulie 2005 și până la zi, în cazul ambilor inculpați.
în temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor, exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 14 alin. (3) lit. b), raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., și la art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile promovate de părțile civile L.A. și SC F.D.C. SRL cu sediul în Cluj - Napoca și în consecință:
Inculpații au fost obligați în solidar să plătească după cum urmează:
- părții civile L.A. suma de 150 RON despăgubiri civile,
- părții civile SC F.D.C. SRL suma de 160 RON despăgubiri civile.
S-a constatat că partea vătămată G.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a respins cererea parchetului de confiscare de la inculpați a sumei de 150 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că partea vătămată G.C.D., în seara zilei de 7 iulie 2005, a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din zona Stației C.F.R. Cluj-Napoca. întrucât era în conflict cu sora sa, la domiciliul cărei locuiește, și întrucât nu dorea să fie văzut de aceasta în stare de ebrietate, s-a hotărât să înnopteze într-un vagon militar dezafectat garat pe linia 4 A din Stația C.F.R. de scurt parcurs din Cluj-Napoca. Același vagon era însă folosit ca adăpost și de către martorul B.C., acesta neavând nici o locuință. Și inculpații L.S. și M.G.M., care trăiau în concubinaj, înnoptau uneori în același vagon.
Potrivit declarației martorului B.C., în noaptea de 7 iulie 2005, împreună cu inculpații L.S. și M.G.M. și cu minorul F.C. (față de care s-a disjuns cauza) s-au deplasat spre vagonul militar dezafectat, pentru a dormi. Intrând în vagon au constatat că acolo dormea partea vătămată G.C.D.
Din declarațiile celor doi inculpați rezultă că, văzând că partea vătămată doarme în acel vagon l-au întrebat ce caută acolo, moment în care partea vătămată a început să-i adreseze injurii inculpatului M.G.M. și să se manifeste agresiv față de acesta. Aceste declarații sunt contrazise de cea a părții vătămate și a martorului B.C. Astfel, partea vătămată a arătat că fiind întrebat de inculpați ce caută acolo, nu a apucat să dea vreun răspuns, fiind lovit de către inculpatul M.G.M. de mai multe ori, apoi și de către minorul F.C. Martorul B.C. a confirmat această declarație și a arătat în plus că la un moment dat inculpata L.S. i-a spus inculpatului M.G.M. că partea vătămată are o brățară frumoasă, moment în care inculpatul M.G.M. i-a luat părții vătămate brățara respectivă și i-a înmânat-o lui F.C. La un moment dat, partea vătămată a fost ținută de o parte și de alta de către inculpatul M.G.M. și minorul F.C., moment în care martorul B.C. a aprins bricheta pe care o avea asupra sa, gest ce i-a fost reproșat de către inculpata L.S., care a spus că nu trebuia să aprindă bricheta, deoarece partea vătămată o cunoaște, și ar putea să fie identificată ulterior cu ușurință de către acesta.
De asemenea, în timp ce partea vătămată era ținută de către cei doi inculpați, martorul amintit a arătat că minorul F.C. l-a căutat în buzunare pe partea vătămată, scoțând din buzunar o bancnotă, fără a putea vedea valoarea acesteia, precum și câteva monede de diverse valori. S-a mai arătat că inculpatul M.G.M. a luat de pe mâna părții vătămate un ceas.
în același context, partea vătămată a declarat că i-au fost luate și inelul de pe deget și lănțișorul de la gât. Partea vătămată a mai arătat că în buzunar avea suma de 1.500.000 lei, ulterior revenind și arătând că avea de fapt suma de 1.000.000 lei, și aceasta fiind luată de către inculpați.
După ce a avut loc sustragerea bunurilor, inculpata L.S. împreună cu minorul F.C. au coborât din vagon, martorul B.C. și inculpatul M.G.M. rămânând încă cu partea vătămată. La un moment dat inculpata i-a strigat pe cei doi, folosind nume false, pentru a nu putea fi identificați, să coboare din vagon, solicitare căreia inculpatul M.G.M. și martorul B.C. au răspuns.
La coborârea din vagon, inculpatul M.G.M. a trântit ușa cu putere, astfel încât partea vătămată nu a mai putut-o deschide, părăsind vagonul pe un geam, după care a sesizat organele de poliție. După cercetarea locului faptei, organele de poliție au descoperit cruciulița din aur ce s-a desprins și a căzut în momentul în care lanțul a fost smuls de la gâtul părții vătămate.
După comiterea faptei inculpații și martorul s-au deplasat către Parcul Feroviarilor, acesta din urmă despărțindu-se de inculpați întrucât a plecat înspre Clujana, la sora sa. Declară că a primit de la minorul F.C. suma de 20.000 lei.
Cei trei inculpați s-au dus la o centrală termică dezafectată din cartierul Mărăști, unde au hotărât să amaneteze lănțișorul luat de la partea vătămată. Totodată au convenit ca inelul din aur să revină minorului F.C. iar brățara și ceasul de mână, celorlalți doi inculpați, aceste bunuri rămânând în posesia concretă a inculpatei L.S.
în dimineața zilei de 8 iulie 2005 inculpații s-au deplasat la Casa de Amanet SC F.D.C. SRL din Cluj - Napoca unde au gajat lanțul de aur pentru suma de 2.500.000 lei, din care F.C. și L.S. au primit câte 1.000.00 lei iar inculpatul M.G.M., restul de 500.000 lei. Contractul de amanet a fost încheiat pe numele inculpatului M.G.M. și semnat de inculpata L.S. Ulterior, inculpații M.G.M. și L.S. au fost identificați prin recunoașterea de grup și respectiv după planșa fotografică.
De la inculpata L.S. s-au ridicat din imobilul din Chinteni din care aceasta locuiește împreună cu inculpatul M.G.M., brățara din aur și ceasul de mână, bunuri predate ulterior părții vătămate. în momentul depistării, inculpatul M.G.M. avea asupra sa suma de 900.000 lei, care a fost ridicată și plătită ulterior Casei de Amanet SC F.D.C. SRL, pentru recuperarea lănțișorului din aur și restituirea acestuia către partea vătămată.
Inelul din aur rămas la minorul F.C. a fost înmânat de acesta martorului L.A., pentru stingerea unei creanțe de 1.500.000 lei provenită dintr-un schimb de animale. Bunul a fost ridicat și restituit părții vătămate.
împotriva hotărârii au declarat apel în termen legal inculpați M.G.M. și L.S., solicitând prin apărătorii lor, în principal, achitarea de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, cu motivarea că nu există probe certe de vinovăție iar în subsidiar reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Cluj a reținut că tribunalul pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și fază de cercetare judecătorească a reținut o corectă stare de fapt și a dat încadrarea juridică corespunzătoare, stabilind vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma autoratului și a complicității, încadrarea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.G.M. și cu aplicarea art. 37 lit. a) pentru inculpata L.S.
Prin decizia penală nr. 68/ A din 8 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.G.M. și L.S., a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus arestarea preventivă de la 15 iulie 2005 la zi și i-a obligat pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Ambii inculpați au declarat recurs nemotivat împotriva deciziei penale nr. 68/ A din 8 martie 2006, iar apărătorul desemnat din oficiu, a susținut cu privire la inculpatul M.G.M. că încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie este greșită, solicitând schimbarea încadrării în infracțiunea de lovire, căci inculpatul a recunoscut numai lovirea părții vătămate, dar nu și faptul că a sustras bijuteriile, acestea nefiind găsite la el, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului.
Referitor la inculpata L.S. apărătorul a susținut că din probele administrate nu rezultă cu certitudine implicarea acesteia în infracțiunea de tâlhărie, solicitând admiterea recursului și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
în ultimul cuvânt acordat, inculpații au lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța asupra recursurilor declarate.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Din examinarea hotărârilor pronunțate, în cauză în raport cu probele administrate, se constată că instanțele de judecată au făcut o analiză amplă și judicioasă a materialului probator al cauzei, reținând corect că inculpatul M.G.M. sustras prin constrângere de la partea vătămată G.C.D., inelul, lănțișorul de la gât, un ceas cu brățară metalică ș o sumă de bani.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate care a identificat pe inculpat coroborat cu găsirea la casa de amanet a bunurilor sustrase și controlul de amanet pe numele inculpatului, iar la domiciliul său s-a găsit suma de bani obținută de la casa de amanet pentru bijuteriile amanetate.
Inculpatul a recunoscut la urmărirea penală, în prezența apărătorului, că a lovit partea vătămată și că a primit, valorificat și folosit o parte din bunurile sustrase de la partea civilă.
în ceea ce privește pe inculpata L.S. aceasta a fost prezentă la locul faptei, fapt pe care nu l-a contestat, și l-a ajutat pe autor încurajându-l în acțiunea asupra părții vătămate fapt dovedit cu depozițiile părții vătămate și ale martorului B.C.
Aceste probe se coroborează și cu faptul semnării de către inculpată a contractului de amanet privind o parte din bunurile sustrase.
în ceea ce privește individualizarea pedepselor se constată că satisface cerințele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedepsele fiind orientate spre minimul special nu pot fi criticate ca prea mari și urmează a se menține la cuantumul fixat avându-se în vedere gravitatea infracțiunii faptul că ambii inculpați, au antecedente penale (inculpatul M.G.M. a mai fost condamnat tot pentru tâlhărie), iar inculpata L.S. este recidivistă.
Criticile fiind deci neîntemeiate și cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate și urmează a se respinge ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepselor aplicate, se va deduce timpul arestării preventive la de 15 iulie 2005, la data prezentei decizii, pentru ambii inculpați.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în recurs, către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2934/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2930/2006. Penal → |
|---|
