ICCJ. Decizia nr. 3004/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3004/2006
Dosar nr. 20796/1/2005
(nr. vechi 6019/2005)
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 369 din 4 mai 2004 pronunţată în dosarul nr. 14964/2003 al Tribunalului Iaşi s-a dispus condamnarea inculpatului B.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 276 alin. (4), raportat la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) şi (3), cu referire la art. 277 alin. (2) C. pen., reţinându-se în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare conform art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.:
- să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la Poliţia municipiului Botoşani, organ desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit, inculpatul a fost obligat să nu conducă nici un vehicul.
În baza art. 83 alin. (3) C. pen., s-a menţinut suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 403 din 30 decembrie 1999 a Judecătoriei Huedin, definitivă prin Decizia penală nr. 792 din 27 septembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999, 1000 alin. (3) şi 1003 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. SRL cu sediul în Botoşani, judeţul Botoşani, să plătească despăgubiri:
- părţii civile C.F.R. SA Bucureşti – Regionala C.F.R. Iaşi – suma de 1.285.543.176 lei;
- părţii civile C.F.R. Călători SA – Regionala T.F.C. suma de 92.392.109 lei.
S-a constatat că SC A.Ţ.A. SA Bucureşti – Regionala C.F.R. Iaşi cu suma de 520.560.000 lei. S-au respins, ca neîntemeiate, pretenţiile formulate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sfânta Maria Iaşi.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul B.V., în vârstă de 38 ani, este posesor al permisului de conducere auto seria B nr. 000510567, valabil pentru categoriile de autovehicule: B, D, C + E şi este angajat la SC T. SRL Botoşani (unitate cu activitatea principală – transporturi terestre de călători) pe postul de conducător auto – mecanic auto, conform contractului individual de muncă nr. 5 din 24 martie 2003. La data de 1 mai 2003 a fost trimis să efectueze o cursă de călători de la Botoşani la Iaşi, cu autobuzul turistic marca Mercedes.
Potrivit foii de parcurs seria E nr. 271 din 1 mai 2003, inculpatul B.V. a plecat de la Botoşani, ca dublură, la orele 13,15. Apoi s-a deplasat spre Botoşani fără călători, pe ruta Iaşi – Podu Iloaie – Tg. Frumos. După ce a traversat comuna Leţcani, inculpatul B.V. nu s-a asigurat la pasajul de cale ferată a drumului european 583 (DN 28) km. 56 + 80, nu a observat semnalele luminoase ale semaforului trecerii de nivel şi, autocarul condus de el a fost izbit în plin de către locomotiva trenului de persoane nr. 6484 (Ungureni – Iaşi) care se deplasa dinspre Staţia C.F.R. Larga Jijia spre Leţcani. În urma impactului autocarul condus de inculpat a fost distrus aproape în întregime şi proiectat în partea stângă a căii ferate (având în vedere sensul de mers al trenului) locomotiva s-a răsturnat, iar primele trei vagoane au deraiat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că accidentul în care au fost implicate trenul de persoane nr. 6484 şi autobuzul turistic condus de către inculpatul B.V. s-a produs din vina exclusivă a acestuia.
Situaţia de fapt expusă este dovedită cu depoziţiile martorilor: B.P., B.P., L.M.A., R.C., B.F., S.L. şi recunoaşterea inculpatului. Martorii B.P., mecanic şi S.L., mecanic asistent, ce conduceau locomotiva DA-915, care tracta trenul de persoane nr. 6484, au declarat că au observat că autobuzul condus de către inculpatul B.V. se deplasa cu viteză mare în apropierea trecerii de nivel şi l-au avertizat cu semnale sonore, după care au acţionat frâna rapidă a locomotivei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat următoarele:
Prejudiciul cauzat de inculpat părţii civile C.F.R. Călători SA – R.T.F.C. (stabilit conform raportului de expertiză) este de 92.392.109 lei; 10.936.558 lei pentru vagonul nr. 1957.101 – 2.996.950 lei pentru întârzierea în circulaţia trenurilor 6482 şi 6485 şi 80.458.601 lei pentru locomotiva DA-915 (din valoarea stabilită prin raportul de expertiză de 120.458.501 s-a scăzut suma de 40 milioane lei reprezentând valoarea motorului locomotivei recuperat şi montat pe o altă locomotivă.
Prejudiciul cauzat părţii civile C.F.R. SA Bucureşti – Regionala C.F.R. Iaşi este de 1.806.103.176 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de restabilire a circulaţiei pe linia Leţcani – Dorohoi km. 1 + 1500 – 1 + 620, materiale, terasamente, refacţii, cheltuieli de transbordare, închirieri locomotive, distrugeri instalaţii semnalizare, costul mijloacelor de intervenţie necesare pentru restabilirea circulaţiei şi ridicarea locomotivei şi a vagoanelor deraiate.
Din această sumă, asiguratorul SC A.Ţ.A. SA cu care partea responsabilă civilmente avea încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă a achitat suma de 520.560.000 lei, rămânând o diferenţă de prejudiciu de 1.285.543.176 lei de recuperat.
Având în vedere opţiunea exprimată de părţile civile în sensul de a fi despăgubite de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. SRL Botoşani (fapta fiind comisă de inculpat în calitate de prepus, în exercitarea funcţiilor încredinţate de comitetul SC T. SRL Botoşani) dispoziţiile art. 57 alin. (1) teza I – Legea nr. 136/1995, precum şi împrejurarea că asiguratorul citat în cauză, în limitele convenţiei părţilor, a despăgubit partea civilă C.F.R. cu suma de 520.560.000 lei, în baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 9, 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către cele două părţi civile, în cuantumul menţionat anterior.
Instanţa a respins pretenţiile civile formulate în cauză de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Sfânta Maria Iaşi, având în vedere că această unitate spitalicească a acordat îngrijiri medicale minorului M.D.C. care, prin reprezentant legal, a declarat în faza de urmărire penală că nu înţelege să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru infracţiunea de „vătămare corporală din culpă", prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., motiv pentru care instanţa nu a fost sesizată şi cu această infracţiune.
În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost apelată de partea responsabilă civilmente SC T. SRL Botoşani şi de părţile civile C.F.R. SA Bucureşti, sucursala Regională C.F. Iaşi şi Regionala T.F.C. Iaşi prin reprezentanţii legali pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Partea responsabilă civilmente SC T. SRL Botoşani susţine în motivarea apelului să asiguratorul SC A.Ţ.A. SA trebuia să acorde despăgubiri în limita sumei de 800 milioane lei, conform legislaţiei în vigoare, la momentul producerii accidentului şi că plătind doar suma de 520.560.000 lei societatea de asigurări nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, astfel încât instanţa de apel urmează să oblige asiguratorul să plătească şi diferenţa până la plafonul maxim permis de lege, 800.000.000 lei.
Criticile părţilor civile C.F.R. SA, sucursala Regionala C.F. Iaşi şi Regionala T.F.C. Iaşi vizează modul de soluţionare a laturii civile a cauzei.
C.F.R. SA Bucureşti, sucursala Regională C.F. Iaşi a solicitat obligarea inculpatului la plata diferenţei de prejudiciu neacordată, în mod nejustificat de către prima instanţă în sumă de 2.803.515.221 lei din paguba totală în valoare de 4.609.618.397 lei.
Regionala T.F.C. Iaşi solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata diferenţei de prejudicii neacordată în mod nejustificat în sumă de 2.196.292.671 lei, din paguba totală de 2.475.732.671 lei conform avizelor de reparaţie a locomotivei şi a vagoanelor implicate în accident.
Prin Decizia penală nr. 307 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile formulate, apelanţii fiind obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit relaţiilor furnizate de părţile civile Regionala T.F.C. şi Regionala C.F.R. Iaşi din cadrul C.F.R. SA Bucureşti, rezultă că distrugerile terasamentelor şi liniei de cale ferată au fost evaluate la suma de 4.608.432.026 lei, iar vagoanele şi locomotiva au necesitat reparaţii în valoare de 2.475.922.092 lei, însă raportul de expertiză tehnică de evaluare şi raportul suplimentar întocmite pe baza informaţiilor furnizate, a constatărilor de pe teren, făcute de organele C.F.R. şi M.I. cu ocazia evenimentului de cale ferată a prevederilor legislaţiei în vigoare a devizelor legal întocmite, a stabilit că valoarea totală a pagubelor produse celor două regionale este în sumă de 1.900.222.216 lei.
S-a mai reţinut că inculpatul desfăşura o activitate în interesul SC T. SRL Botoşani (unitate cu activitate principală, transporturi terestre de călători) pe postul de conducător auto – mecanic auto, conform contractului individual de muncă nr. 5 din 24 martie 2003. La data de 1 mai 2003 a fost trimis să efectueze o cursă de călători de la Botoşani la Iaşi, cu autobuzul turistic marca Mercedes şi că la data producerii accidentului, exista asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor, prin accidente de autovehicule în baza contractului încheiat cu sucursala Iaşi a A.Ţ.A. SA.
Având în vedere că valoarea totală a prejudiciului a depăşit limita maximă a despăgubirilor ce puteau fi acordate la nivelul anului 2003 conform Ordinului nr. 9/2002, 800.000.000 lei indiferent de numărul persoanelor păgubite din punct de vedere material, asiguratorul a acordat despăgubiri conform art. 35 alin. (1), astfel: 520.560.000 lei (referat de plată parţială nr. 1 şi OP nr. 2002 şi 2003 din 24 octombrie 2003) şi 279.440.000 lei (referat de plată definitivă şi OP nr. 2183 din 18 noiembrie 2003).
S-a reţinut că având în vedere limita de acoperire a răspunderii civile auto obligatorie de către Asiguratorul R.C.A. diferenţa de prejudicii urmează a fi acoperită prin aplicarea normelor de drept comun în materia răspunderii civile delictuale (art. 998 C. civ. şi următoarele), cum în mod corect a procedat instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs părţile civile Regia T.F.C. Iaşi şi C.F.R. SA, sucursala Regională C.F.R. Iaşi.
Partea civilă R.T.F. Călători Iaşi a criticat hotărârea sub aspectul soluţionării a laturii civile în sensul neobligării inculpatului în solidar cu SC T. SRL Botoşani şi la diferenţa de 2.196.292.671 lei reprezentând diferenţa despăgubirilor neacordate până la cuantumul total de 2.475.732.671 lei.
Partea civilă C.F.R. SA, sucursala Regională C.F.R. Iaşi a solicitat obligarea inculpatului la suma de 4.608.432.026 lei cu dobânzile legale calculate de la data săvârşirii accidentului, susţinând că acesta fiind prejudiciul real cauzat ca urmare a accidentului produs de inculpatul B.V.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu se constată că acestea sunt nefondate.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au soluţionat corect latura civilă având în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, despăgubirile fiind acordate în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 376 alin. (1) C. proc. pen., cât şi dispoziţiilor Codului civil astfel cum sunt reglementate prin articolele 998 – art. 999, 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ.
Astfel, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, prejudiciul cauzat de inculpat părţii civile C.F.R. Călători SA, Regionala T.F.C. este de 92.392.109 lei, iar prejudiciul cauzat părţii civile C.F.R. SA Bucureşti – Regionala C.F.R. Iaşi este de 1.806.176 lei.
De precizat că prin sentinţă şi apoi prin decizie s-a reţinut ce reprezintă aceste sume şi de asemenea cu cât s-a diminuat prejudiciul ca urmare a recuperărilor efectuate. Din prejudiciul total cauzat părţii civile C.F.R. SA Bucureşti – Regionala C.F.R. Iaşi, asiguratorul SC A.Ţ.A. SA cu care partea responsabilă civilmente avea încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă a achitat suma de 520.560.000 lei, rămânând o diferenţă de 1.285.543.176 lei de recuperat, sumă la care inculpatul B.V. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. SRL Botoşani.
De menţionat că la stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat părţilor civile instanţele au avut în vedere, coroborat cu expertiza şi suplimentul la raportul de expertiză, cât şi obiecţiunile formulate de părţi.
În consecinţă, criticile sunt nefondate, hotărârile date fiind legale şi temeinice, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Regia T.F.T.C. Iaşi şi C.F.R. SA, sucursala Regională C.F.R. Iaşi împotriva deciziei penale nr. 307 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul B.V.
Obligă recurentele părţi civile să plătească statului sumele de câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.V., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3008/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
