ICCJ. Decizia nr. 2955/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2955/2006

Dosar nr. 7258/1/2006

Şedinţa publică din 9 mai 2006

Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 456/P/Ap/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 3002 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că şi în prezent subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură luată cu respectarea dispoziţiilor procesual penale.

A mai reţinut instanţa că situaţia de fapt nu s-a modificat în urma administrării nemijlocite a probelor, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă şi în prezent pericol concret pentru ordinea publică.

S-a constatat că măsura arestării preventive este în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul B.I. solicitând punerea sa în libertate.

Examinând hotărârea recurată conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., reţinându-se în esenţă că, în seara zilei de 26 august 2005, inculpatul, în loc public, cu bâta şi picioarele a aplicat numeroase lovituri victimei B.A. şi părţilor vătămate S.I. şi M.D.

Prin sentinţa penală nr. 10 din 20 februarie 2006, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea recurentului inculpat la pedepse cu închisoarea pentru fiecare din infracţiunile menţionate, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

La data de 29 august 2005 s-a dispus arestarea preventivă a recurentului inculpat, temeiul juridic care a stat la baza luării acestei măsuri l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este cercetat pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva sentinţei de condamnare, inculpatul a formulat apel care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se dispune menţinerea arestării preventive, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

În cauză, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurentului subzistă în continuare, în cauză existând probe din care rezultă presupunerea că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi chiar condamnat în primă instanţă.

În raport de natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care recurentul-inculpat este cercetat, de împrejurările în care se reţine că acestea ar fi fost comise, cât şi urmările socialmente periculoase, Înalta Curte constată că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţi civile.

În consecinţă, se reţine că se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul formulat de inculpatul B.I. va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 456/P/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2955/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs