ICCJ. Decizia nr. 301/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.301/2006
Dosar nr. 22023/1/2005
(Nr. vechi 6633/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petenţii H.E., G.M. şi H.I. împotriva rezoluţiei nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1971/II/2/2005 din 22 iulie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 50 RON.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 920/P/2005 din data de 16 mai 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi N.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.
Petiţionarii au sesizat faptul că procurorul B.A. a soluţionat dosarul penal nr. 473/P/2005, dispunând în mod netemeinic şi nelegal neînceperea urmăririi penale faţă de D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii prevăzută de art. 179 C. pen.
Plângerea formulată de petiţionari conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1543/VIII/1/2005 din 14 aprilie 2005 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, D.N.
Petiţionarii au considerat că, prin dispunerea acestor soluţii, cei doi procurori şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi au favorizat-o pe făptuitoarea D.M.
Cercetările penale efectuate în cauză au stabilit că soluţia dispusă de procuror a avut în vedere probatoriul administrat în cauză din care nu au rezultat aspecte de natură penală cu privire la decesul lui D.I. şi, implicit, cu privire la o pretinsă determinare a unei pretinse sinucideri a defunctului.
Prin rezoluţia nr. 1971/II/2/2005 din 22 iulie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionari împotriva rezoluţiei de neurmărire penală din dosarul penal nr. 920/P/2005.
Investită conform art. 2781 C. proc. pen., cu plângerea petiţionarilor H.E., H.I. şi G.M., instanţa de fond a apreciat soluţia de neîncepere a urmăririi penale ca temeinică, neexistând dovezi că procurorii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau şi le-au îndeplinit în mod defectuos cu privire la soluţionarea cauzei, privind-o pe făptuitoarea D.M., interesele legitime ale petenţilor nefiind vătămate.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs petiţionarii H.E., H.I. şi G.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracţiunii de favorizare.
Totodată, s-a arătat că valoarea cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina petiţionarilor este prea mare.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a constatat în mod just că aceasta este legală şi temeinică.
Soluţia dispusă de procuror şi apoi verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti corespunde materialului probator administrat în cauză şi din care nu rezultă că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea făptuitoarei D.M.
Întrucât în cauză nu a rezultat aspecte de natură penală privind exercitarea abuzivă de către procurori a atribuţiilor lor de serviciu, în mod întemeiat instanţa de fond a respins plângerea petiţionarilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare au fost stabilite în mod judicios, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen.
Aşa fiind, în cauză neexistând alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile petiţionarilor ca nefondate.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii H.E., G.M. şi H.I. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 297/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 306/2006. Penal → |
|---|
