ICCJ. Decizia nr. 308/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.308/2006
Dosar nr. 22447/1/2005
(nr. vechi 6846/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 1256 din 22 septembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul I.G.
Revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că inculpatul I.G. se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 150 din 7 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi definitivă prin Decizia penală nr. 3304 din 26 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a) C. pen.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a învederat faptul că în mod greşit instanţele de judecată nu au reţinut starea de legitimă apărare în care s-a aflat la momentul săvârşirii faptei.
Întrucât revizuientul nu a prezentat probe noi care să nu fi fost avute în vedere de instanţele de judecată, iar în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., instanţa de fond a respins cererea de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 838/ A din 31 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul I.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi revizuirea hotărârii de condamnare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
În cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, astfel că solicitarea revizuientului în sensul de a se constata existenţa unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei şi, în consecinţă, de a se dispune achitarea sa, nu este întemeiată.
Instanţele investite cu soluţionarea cauzei au analizat apărările inculpatului, astfel că susţinerile sale nu constituie fapte sau împrejurări necunoscute acestora, iar modul în care s-au apreciat probele administrate nu poate face obiectul revizuirii.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat I.G. împotriva deciziei penale nr. 838 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 306/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 320/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
