ICCJ. Decizia nr. 306/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 306/2006
Dosar nr. 21827/1/2005
(nr. vechi:6535/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 19 mai 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului U.V., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 96 din 12 martie 2003 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa a reţinut că motivele invocate de revizuient, nevinovăţia pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat, în dovedirea cărora a propus ca martori pe fiica sa, parte vătămată şi soţia sa, deşi formal sunt întemeiate pe cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., nu realizează condiţiile cerute de lege.
Astfel, s-a constatat că deşi se invocă fapte noi, respectiv nevinovăţia condamnatului ce ar rezulta din declaraţiile fiicei parte vătămată şi a soţiei acestuia, în realitate cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, fiind apărarea formulată de făptuitor.
Apoi, cele două persoane propuse pentru susţinerea nevinovăţiei sale au fost audiate de instanţa de fond, declaraţiile acestora fiind luate în considerare la soluţionarea cauzei.
În sfârşit, nu este apreciată ca împrejurare nouă nici susţinerea revizuientului în sensul că partea vătămată nu a fost deflorată, raportul medico-legal nr. 1 din 3 ianuarie 2003 al S.M.L. Prahova concluzionând că aceasta prezintă o ruptură veche, incompletă a membranei himenale, a cărei dată de producere nu se poate preciza.
Apelul revizuientului a fost respins prin Decizia penală nr. 396 din 7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând casarea hotărârilor şi, în fond admiterea cererii de revizuire.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din dosar, prin sentinţa penală nr. 94 din 12 martie 2003 Tribunalul Prahova l-a condamnat pe U.V., la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest, parte vătămată fiind propria fiică minoră U.V.E.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului şi retragerea recursului de către condamnat.
Interpretarea dată de instanţe prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., în raport de motivele invocate de revizuient este corectă.
Deşi a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanţa fondului, în realitate revizuientul şi-a susţinut nevinovăţia în cursul judecăţii pe aceleaşi împrejurări, fiind astfel avute în vedere apărările sale în cursul judecăţii.
Asemenea, mijloacele de probă cerute a fi administrate în procedura revizuirii au fost administrate în cursul judecăţii fondului şi examinate la soluţionarea cauzei.
Aşa fiind şi constatând că motivele susţinute de revizuient nu realizează condiţiile cerute de nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., recursul condamnatului U.V. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat revizuientul condamnat U.V. împotriva deciziei penale nr. 396 din 7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 308/2006. Penal → |
|---|
