ICCJ. Decizia nr. 297/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 297/2006
Dosar nr. 22793/1/2005
(nr. vechi 7020/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1211/ F din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul D.D.L. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 4 octombrie 2004, la zi.
S-a lua act că suma de bani folosită la realizarea flagrantului şi care a fost pusă la dispoziţie de martorul B.M., a fost restituită acestuia.
S-a constatat că drogurile au fost consumate în procesul de analiză de laborator.
S-a dispus restituirea către inculpat a portofelului cu înscrisuri care i-a fost ridicat cu ocazia percheziţiei şi care nu are legătură cu cauza.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon NOKIA.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 4 octombrie 2004, inculpatul a fost surprins de organele de poliţie vânzând 4 doze de 0,15 grame heroină cu suma de un milion lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces – verbal de consemnare, raport de constatare tehnico – ştiinţifică, declaraţiile martorilor B.M. şi C.I., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 843 din 2 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 RON fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la modul de individualizare a pedepsei, apreciind că aceasta a fost corespunzător stabilită.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal inculpatul D.D.L. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate în raport de circumstanţele sale personale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţele de judecată au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor articolului 72 C. pen., punând în mod just în evidenţă criteriile de individualizare a pedepsei şi dând eficienţa cuvenită acestora.
Instanţele de judecată au analizat atât gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, cantitatea mică de droguri traficată, datele personale ale inculpatului legate de comportamentul său procesual sincer, situaţia familială, afecţiunile fizice de care suferă, starea de recidivă postcondamnatorie în care se află.
S-a avut în vedere, de asemenea, şi conduita inculpatului de cooperare cu organele de urmărire penală pentru a fi descoperiţi şi alţi traficanţi de droguri, împrejurări care au fost valorificate prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.
Pedeapsa stabilită în aceste condiţii asigură în mod corespunzător şi realizarea scopului preventiv – educativ al sancţiunii penale, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Pentru aceste argumente, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, de la 4 octombrie 2004, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.L. împotriva deciziei penale nr. 843 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 octombrie 2004 la 18 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 301/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
