ICCJ. Decizia nr. 3089/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3089/2006
Dosar nr. 244/3/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 23 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul D.G.L. împotriva sentinţei penale nr. 555/2003 a aceluiaşi tribunal, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Condamnatul a solicitat reducerea pedepsei de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 555/2005 a Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, solicitând aplicarea legii mai favorabile.
Tribunalul a constatat că motivul invocat nu se regăseşte printre dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., care prevede expres cazurile în care o contestaţie la executare poate fi admisă şi în consecinţă, a respins cererea ca inadmisibilă.
Apelul declarat de condamnatul D.G.L. a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 190/ A din 9 martie 2006.
Împotriva deciziei, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele din cererea iniţială.
Recursul este nefondat.
Conform art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Din examinarea textului rezultă că reindividualizarea pedepsei nu se regăseşte printre motivele contestaţiei la executare, iar pedeapsa prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu a fost modificată printr-un alt act normativ, cu prevederi mai favorabile.
Ca atare, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului contestator la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator D.G.L. împotriva deciziei penale nr. 190/ A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3086/2006. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 3104/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
