ICCJ. Decizia nr. 322/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 322/2006
Dosar nr. 17850/1/2005
(nr. vechi 4546/2005)
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 144/ D din 15 martie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul T.C.C., la pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37lit. a), art. 74 alin. ultim şi art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3836 din 14 noiembrie 2002 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare, la data de 26 noiembrie 2002, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., şi executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat 2 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa de executat, reţinerea din data de 20 martie 2003.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată R.R.I. nu se constituie parte civilă, prejudiciul cauzat acesteia fiind acoperit integral, prin restituire.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.599.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, în seara zilei de 19 martie 2004, în jurul orelor 22,00, partea vătămată R.R.I., după ce a părăsit imobilul în care locuieşte, s-a deplasat pe strada M.E., la imobilul cu nr. 2. În faţa acestui imobil, s-a întâlnit cu un grup de tineri, printre aceştia aflându-se C.S.A., M.D.V., D.I.C. şi inculpatul T.C.C.
Inculpatul, observând că partea vătămată poartă la gât un telefon mobil s-a apropiat de aceasta şi i l-a smuls, însuşindu-şi-l.
Întrucât partea vătămată a încercat să-şi recupereze telefonul, inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă, pentru a păstra bunul, iar în momentul în care aceasta s-a îndreptat către casa scării, pentru a sesiza organele de poliţie, a urmărit-o şi a continuat să o lovească în faţa uşii de la intrarea în bloc.
Partea vătămată, ca urmare a loviturilor, s-a dezechilibrat şi în cădere a spart geamul uşii de la intrare.
Inculpatul, după deposedarea victimei, a încercat să-şi valorifice telefonul, sens în care s-a adresat numitului S.N.O., barman la Club S. din municipiul Bacău, însă demersul nu s-a finalizat.
În cursul aceleiaşi nopţi, în jurul orei 0,40, o patrulă de jandarmi, aflată în zonă, sesizată fiind de către partea vătămată, l-a identificat pe inculpat. Cu ocazia controlului corporal sumar, asupra inculpatului s-au găsit două telefoane mobile, marca Alcatel şi Mottorola. Întrebat fiind în legătură cu provenienţa telefonului Mottorola, inculpatul a precizat că l-a cumpărat de la o cunoştinţă cu suma de 3 milioane lei.
S-a procedat la ridicarea, pe bază de dovadă, a telefonului în cauză şi la predarea acestuia către partea vătămată.
Partea vătămată a precizat că nu mai are pretenţii civile în cauză, întrucât bunul sustras i-a fost restituit.
Inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, fără însă a-l motiva în scris. Oral, inculpatul, prin ajutorul său, a solicitat achitarea, motivat de faptul că din actele medicale rezultă că partea vătămată nu prezintă urme de violenţă, între părţi existând relaţii de amiciţie.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 221/2005 din 28 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.C.C., care a solicitat, în principal achitarea sa, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului T.C.C. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen.
Astfel, este dovedit, în baza declaraţiilor inculpatului şi a părţii vătămate coroborate cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi declaraţiile martorilor C.P., M.G.V., C.S.A., M.V., S.O., D.D.C., că inculpatul a deposedat, prin violenţă pe partea vătămată de un telefon mobil.
Întrucât criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.C. împotriva deciziei penale nr. 221 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 324/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
