ICCJ. Decizia nr. 307/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 134 din 6 octombrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul Z.G. prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 114 din 29 octombrie 2004 pronunțată de aceeași instanță.
Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 114 din 29 octombrie 2004, a cărei revizuire se cere, a fost respinsă plângerea petiționarului Z.G. formulată în baza art. 2781C. proc. pen., și a fost menținută rezoluția nr. 799/P/2003 din 10 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de mai mulți lucrători din poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 250 alin. (2) C. pen., și art. 192 C. pen.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 492 din 21 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin cererea de revizuire formulată, petiționarul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, constând în aceea că, ulterior hotărârii instanței, prin rezoluția nr. 3681/P/2003 din 29 noiembrie 2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a infirmat dispoziția de începere a urmăririi penale împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 C. pen., aflată în conexitate cu infracțiunile săvârșite de lucrătorii de poliție.
Pentru a respinge cererea revizuientului, instanța a constatat, pe de o parte, ca răspuns la criticile petiționarului privind încălcarea dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, în ipoteza respingerii cererii sale ca inadmisibilă, că prevederile art. 393 C. proc. pen., și a celorlalte în materie nu sunt contrare celor invocate, petiționarul având asigurat și garantat accesul liber în justiție în primul ciclu procesual, fiind conformă restrângerea sferei hotărârilor atacabile în calea extraordinară de atac.
Pe de altă parte, s-a reținut că, pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocată în cauză, o condiție impusă de alin. (2) al aceluiași text de lege, este aceea că, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
în cauză, însă, hotărârea a cărei revizuire se cere nu face parte dintre cele limitativ arătate de art. 394 alin. (2) C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri revizuientul Z.G. a declarat recurs, criticând-o, prin motivele scrise și susținute oral, pentru neobservarea dispoziției de la art. 2781alin. (1)1 C. proc. pen., potrivit căreia persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1).
Această dispoziție, arată recurentul, este un nou caz de revizuire, prevăzut prin Legea nr. 281/2003 odată cu modificarea C. proc. pen. prin introducerea art. 2781.
Verificând hotărârea arătată pe baza materialului de la dosar și în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
în adevăr, dispoziția de la art. 2781alin. (1) C. proc. pen., privește posibilitatea începerii urmăririi penale sau, după caz, a redeschiderii urmăririi penale față de persoana în prezența căreia, prin hotărâre definitivă s-a decis, în expresie sintetică, neurmărirea penală în ipoteza în care, ulterior hotărârii, s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
Rezolvarea procesuală a acestei situații nu este și nu poate fi cea prevăzută de art. 393 și următoarele C. proc. pen., constatările instanței referitoare la condițiile exprese și limitative arătate de dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., în ce privește natura hotărârilor supuse revizuirii pentru cazul de la art. 394 lit. a) din același cod, fiind judicioase.
Hotărârea a cărei revizuire se cere, fiind o soluționare a cauzei în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., nu este nici de achitare, nici de încetare a procesului penal și nici de condamnare.
Normele procesual-penale sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate la alte cazuri și situații decât cele arătate expres și limitativ.
Aceasta nu înseamnă că, pentru situația prevăzută de art. 2781alin. (1) C. proc. pen., nu există și calea legală de constatare.
într-o astfel de situație sunt incidente, după caz, dispozițiile art. 228 alin. (7) C. proc. pen., sau ale art. 273 din același cod, ambele prevederi reglementând ipoteza constatării, ulterioare soluției de neurmărire, a inexistenței cazului sau a dispoziției împrejurării pe care se întemeia acea soluție.
Remediul procesual este, în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, infirmarea acesteia conform art. 228 alin. (7) C. proc. pen., iar în cel al încetării ori scoaterii de sub urmărire, redeschiderea și reluarea urmăririi penale, conform art. 273 din același cod, în ambele situații de către procuror.
Din materialul de la dosar rezultă, însă, că în cauză, dispoziția de infirmare a începerii urmăririi penale față de petiționar pentru infracțiunea de lipsire de libertate, în conexitate cu cele imputate lucrătorilor de poliție, ulterioară adoptării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii polițiști, nu este de natură să determine dispariția împrejurării pe care s-a întemeiat soluția de neurmărire.
Această examinare nu va fi aprofundată întrucât cadrul procesual al revizuirii, în care este exercitată acțiunea de către petiționar, pentru cazul prevăzut de art. 2781alin. (1)1 C. proc. pen., nu este cel legal.
Față de cele ce preced, recursul revizuientului Z.G. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 349/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 305/2006. Penal → |
|---|
