ICCJ. Decizia nr. 359/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 640 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul F.L.A., la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată și în stare de minorat, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. v) și alin. (21) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen., și art. 80 C. pen. (fapta din perioada 25 mai - 17 iulie 2004).
A mai fost condamnat inculpatul S.S., la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată și în stare de minorat, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 99 și urm., art. 74 lit. a), b) și c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen., și art. 80 C. pen. (fapta din perioada 21 iunie - 25 iunie 2004).
Conform art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor inculpaților F.L.A. și S.S. pe o durată de 3 ani pentru fiecare inculpat, reprezentând termen de încercare.
Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpaților F.L.A. și S.S. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind situațiile în care intervine revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.L.A. durata reținerii și a arestării preventive de la 2 septembrie 2004 la zi și din pedeapsa aplicată inculpatului S.S. durata reținerii și a arestării preventive de la 2 septembrie 2004 la zi.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate P.M., G.T., T.M. și P.C. a fost acoperit integral prin restituire și că acestea nu au mai formulat pretenții civile în prezenta cauză.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate C.A. a fost acoperit integral prin restituire.
S-au respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate în fața instanței de partea vătămată C.A.
S-a constatat că martorului de bună-credință A.F. i s-a achitat suma de 1.300.000 lei cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal pe parcursul urmăririi penale și că, în fața instanței, acesta nu a formulat pretenții civile în prezenta cauză.
Conform art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații F.L.A. și S.S. la plata a câte 2.500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a reținut următoarele:
în dimineața zilei de 25 mai 2005, în jurul orelor 8,00, inculpatul F.L.A. a urmărit-o pe partea vătămată C.A., în vârstă de 81 ani. în momentul în care aceasta s-a apropiat de intrarea în scara blocului din strada Cluj, municipiul Galați, unde locuiește nepoata sa, martora P.G., inculpatul F.L.A. i-a smuls, din spate, lanțul din aur ce îl avea la gât.
După comiterea faptei, inculpatul F.L.A. a fugit din zonă. Acesta a vândut lanțul sustras martorei P.M.M., primind de la aceasta suma de 800.000 lei. Martora a achitat prețul, după ce a amanetat lanțul respectiv și un inel la magazinul SC M.D. SRL Galați. Deși în fața instanței martora a declarat că a predat ulterior bunul organelor de poliție, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, după ce l-a ridicat de la casa de amanet, lanțul a rămas în posesia acesteia.
Partea vătămată C.A. a precizat că lanțul era din aur de 14 k, în valoare de 1.500.000 lei.
în faza de urmărire penală a precizat că și-a recuperat contravaloarea lui și nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, a apreciat că valoarea lanțului era de 3.500.000 lei și s-a constituit parte civilă cu diferența rămasă nerecuperată de 2.000.000 lei.
Din contractul de amanet aflat la dosarul cauzei, rezultă însă că, lănțișorul din aur avea 2,80 gr. și având în vedere și valoarea actuală a unui gram de aur, instanța reține că prejudiciul cauzat acestei părți vătămate este de 1.500.000 lei, ce a fost acoperit integral prin restituire.
Inculpatul F.L.A. a condus și indicat locul unde se afla partea vătămată C.A. la momentul comiterii faptei, activitate efectuată în prezența tatălui său, a apărătorului ales și a martorilor asistenți C.C. și C.M.M.
în ziua de 21 iunie 2004, inculpații S.S. și F.L.A., în timp ce se aflau pe strada A.S. din municipiul Galați, au observat-o pe partea vătămată P.M., ce are vârsta de 36 ani. Aceștia s-au hotărât să îi smulgă lanțul de la gât, pentru a-l valorifica și împărți banii.
Astfel, inculpatul S.S. s-a apropiat din spate de partea vătămată și i-a smuls lanțul din aur cu pandantiv, în valoare de 4.500.000 lei.
După comiterea faptei, inculpații F.L.A. și S.S. au fugit din zonă și au vândut lanțul cu pandantiv sustras de la partea vătămată unei persoane cunoscute, cu suma de 800.000 lei, bani pe care i-au împărțit în mod egal.
Partea vătămată P.M. a precizat că valoarea prejudiciului cauzat este de 4.500.000 lei, și întrucât și-a recuperat contravaloarea lanțului și a pandantivului, nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Inculpații F.L.A. și S.S. au condus în teren organele de poliție și au indicat modul în care au comis fapta în dauna părții vătămate P.M.
în ziua de 23 iunie 2004, orele 12,00, în timp ce se aflau pe strada Saturn din municipiul Galați, inculpații F.L.A. și S.S. au văzut-o pe partea vătămată G.T., ce are vârsta de 55 ani, hotărându-se să îi sustragă lanțul de la gât.
Profitând și de faptul că partea vătămată avea sacoșe în mâini, inculpatul S.S. i-a smuls acesteia, venind din față, lanțul din aur ce îl purta la gât, după care a fugit împreună cu inculpatul F.L.A.
în aceeași zi, inculpatul F.L.A. zis P. l-a rugat pe martorul H.C. să meargă pentru a amaneta, pe numele acestuia, lanțul respectiv, spunându-i că are nevoie de bani.
în aceste împrejurări, martorul H.C. a mers împreună cu inculpatul F.L.A. și a amanetat lanțul respectiv la casa de amanet R. din Cartierul Micro 40, dându-i inculpatului suma de 1.200.000 lei.
Inculpatul F.L.A. a împărțit apoi această sumă cu inculpatul S.S.
Partea vătămată G.T. a precizat că lanțul valora 3.000.000 lei, și întrucât și-a recuperat contravaloarea acestuia, nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Inculpații F.L.A. și S.S. au condus în teren organele de poliție și au indicat modul comiterii faptei în dauna părții vătămate G.T.
în ziua de 25 iunie 2004, în jurul orelor 10,30, inculpații F.L.A. și S.S. au văzut-o pe partea vătămată T.M., în vârstă de 20 ani, hotărându-se să îi sustragă lanțul de la gât.
Când s-au apropiat din față, inculpatul S.S. a smuls lanțul din aur de la gâtul părții vătămate, după care a fugit din zonă împreună cu inculpatul F.L.A.
Inculpații F.L.A. și S.S. zis C. au vândut lanțul sustras martorului A.F., cu suma de 1.400.000 lei, fără să îi spună proveniența acestuia. Sumă ce au împărțit-o în mod egal.
Partea vătămată T.M. a precizat că lanțul era din aur de 14 k, valoarea acestuia fiind de 2.000.000 lei. întrucât a recuperat contravaloarea lanțului, nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Inculpații F.L.A. și S.S. au indicat locul în care au comis fapta.
în ziua de 18 iulie 2004, în jurul orelor 13,30, inculpatul F.L.A. a smuls lanțul de la gâtul părții vătămate P.C., în vârstă de 40 ani, în timp ce aceasta se îndrepta spre blocul în care locuiește, pe strada Nicolae Leonard din municipiul Galați.
Inculpatul F.L.A. a vândut lanțul sustras martorului A.F. cu suma de 1.300.000 lei. Martorul s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă, întrucât a predat bunul organelor de poliție. în cursul cercetării judecătorești a primit suma de bani de părinții inculpatului, motiv pentru care a renunțat la pretențiile formulate.
Partea vătămată P.C. a apreciat valoarea lanțului sustras la suma de 2.000.000 lei și, întrucât și-a recuperat bunul, nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. Inculpatul F.L.A. a indicat locul în care se afla partea vătămată la momentul comiterii faptei.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului minor F.L.A. care, în perioada 25 mai - 18 iulie 2004, în loc public a deposedat pe părțile vătămate C.A. și P.C. de lănțișoarele din aur ce le purtau la gât, prin smulgere, în scopul însușirii pe nedrept, bunuri în valoare totală de 3.500.000 lei și de a-l însoți pe inculpatul minor S.S. când acesta, în baza înțelegerii prealabile care a smuls în loc public, lănțișoarele din aur de la părțile vătămate P.M., G.T. și T.M., bunuri în valoare totală de 9.500.000 lei, nefiind din banii obținuți din valoare bunurilor sustrase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată și în stare de minorat, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Faptele inculpatului minor S.S., care în perioada 21 - 25 iunie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deposedat, în loc public, pe părțile vătămate P.M., G.T. și T.M. de lănțișoare din aur, prin smulgerea acestora, în scopul însușirii pe nedrept, bunuri în valoare totală de 500.000 lei, în baza înțelegerii prealabile cu inculpatul minor F.L.A., beneficiind împreună de banii obținuți în urma valorificării bunurilor sustrase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată în stare de minorat, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
împotriva acestei sentințe au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații F.L.A. și S.S., criticând-o pe motive de netemeinicie.
Parchetul a invocat că sentința este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților prin prisma reținerii în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante dar și sub aspectul modalității de executare a pedepselor, arătându-se că nu se impunea suspendarea condiționată a acestora.
Inculpații au criticat hotărârea, precizând că sunt nemulțumiți de cuantumul pedepselor aplicate, apreciind că prin aplicarea art. 74 C. pen., puteau fi acordate sancțiuni mai mici.
Curtea de Apel Galați a apreciat ca întemeiat apelul parchetului sub aspectul cuantumului pedepselor și ca neîntemeiate apelurile inculpaților.
S-a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt foarte mici, instanța de fond dând o prea mare eficiență circumstanțelor atenuante și ignorând gravitatea faptei ce rezultă din numărul actelor materiale, din modalitatea de acționare, în locurile publice, asupra unor persoane care aveau mâini ocupate cu diverse sacoșe.
în consecință, prin decizia penală nr. 42/ A din 28 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 187/2005, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și a desființat în parte sentința primei instanțe, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Rejudecând, a majorat de la câte un an și 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpaților F.L.A. și S.S., menținând pentru aceștia aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., precum și art. 81 - art. 110 C. pen.
S-au majorat termenele de încercare stabilite pentru fiecare inculpat de la 3 ani la 4 ani și 6 luni.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., motivând că scopul pedepsei aplicate inculpaților nu poate fi atins decât prin privare de libertate, suspendarea condiționată nu corespunde modalității concrete în care faptele au fost săvârșite, ce prezintă un grad de pericol social și demonstrează un curaj sporit din partea inculpaților.
în concluziile formulate oral în ședința publică din 20 ianuarie 2006, reprezentata Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a învederat că înțelege să extindă recursul pentru un motiv de nelegalitate și a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 teza a 2-a C. proc. pen., în sensul că în mod greșit s-a reținut că inculpații ar fi comis o infracțiune continuată, pentru că, în realitate, inculpatul F.L.A. a comis cinci infracțiuni de tâlhărie, iar inculpatul S.S. a comis trei infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs.
Recursul este neîntemeiat.
Cu privire la motivul de recurs susținut și invocat oral de reprezentanta parchetului de pe lângă I.C.C.J., se rețin următoarele:
Conform art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanță cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen de judecată.
Dispozițiile se aplică atât părților cât și procurorului.
Potrivit alin. (21) al aceluiași articol, în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Chiar dacă procurorul și-a întemeiat critica orală pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 teza a 2-a C. proc. pen., Curtea constată că, în realitate, se critică încadrarea juridică dată faptelor inculpaților, susținându-se că nu este vorba de o infracțiune de tâlhărie săvârșită în forma continuată, ci din mai multe infracțiuni de tâlhărie, comise în concurs real (cinci infracțiuni pentru inculpatul F.L.A. și trei infracțiuni pentru inculpatul S.S.).
Prin urmare, critica formulată oral de parchet se regăsește în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., iar sub acest aspect solicitarea de schimbare a încadrării juridice este inadmisibilă în raport de prevederile art. 38510 C. proc. pen., cu referire la art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Cu alte cuvinte, acest caz de casare nu se poate lua în considerare atunci când se tinde a se face inculpatului o situație mai grea, ori reținerea unui concurs de infracțiuni în formă continuată reprezintă cert o situație mai grea pentru inculpați.
Ca argument, evidențiem, printre altele: împrejurarea că aplicarea art. 81 C. pen., în cazul concursului de infracțiuni este condiționată de un cuantum de 2 ani pentru pedeapsa aplicată.
în speță, inculpații au fost condamnați la 3 ani închisoare pentru tâlhărie în formă continuată, ceea ce a făcut posibilă incidența art. 81 - art. 110 C. pen.
Nici critica invocată în scris de parchet, referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.
Solicitarea ca inculpații să execute pedeapsa prin privare de libertate nu este apreciată de curte ca fiind menită să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Așa cum corect au apreciat instanțele de fond și apel, la aplicarea suspendării condiționate s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră, de recunoaștere a inculpaților, și în primul rând, starea de minorat a acestora.
Săvârșirea infracțiunii a fost determinată de particularitățile psiho-fizice și sociale ale fiecărui inculpat, de lipsă de experiență, de neînțelegerea pe deplin a semnificației sociale pe care o are conduita lor periculoasă pentru valorile sociale.
Inculpații au fost arestați preventiv pe o perioadă de 3 luni, timp în care au avut posibilitatea să conștientizeze gravitatea și consecințele faptelor lor.
în raport de cele mai sus reținute, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 577/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 357/2006. Penal → |
|---|
