ICCJ. Decizia nr. 270/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 446 din 24 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:
1. M.C. și
2. M.G.M.; primul la 12 ani închisoare iar secundul la 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 și respectiv 4 ani, după executarea pedepselor cu închisoare.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 0,73 gr. heroină și potrivit art. 18 alin. (1) din aceeași lege, s-a dispus distrugerea.
în baza art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000 raportat la art. 118 C. pen., s-a confiscat suma de 1.000.000 lei găsită asupra inculpatului M.C., precum și a telefonului mobil NOKIA și a cartelei SIM-CONNEX ridicate de la inculpatul M.C.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului Opel Vectra.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului M.C. de la 29 octombrie 2003 la 17 februarie 2004 și de la 29 octombrie 2003 la 25 noiembrie 2003 în ce-l privește pe inculpatul M.G.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Sesizat de Serviciul Antidrog de la I.P.J. Ilfov, de faptul că o persoană căreia i se spune N. vinde în zona Baba Novac din București, heroină, livrarea fiind făcută numai la comandă telefonică, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a emis autorizații pentru folosirea investigatorului acoperit C., pentru procurarea cantități de 20 gr. heroină, de către acesta și colaboratorul său C. în același timp la aceeași dată 3 iulie 2003 a emis și autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice efectuate pe numărul folosit de N., identificat ulterior ca fiind inculpatul M.C.
în ziua de 30 iulie 2003, colaboratorul C. i-a contactat telefonic pe N. stabilind o întâlnire în vederea cumpărării a 20 gr. heroină de către o persoană interesată (investigatorul sub acoperire C.) și cei trei s-au întâlnit la orele 12,30 - 13,00 la Stația Peco - R. în zona Baba Novac. în vederea cumpărării a 5 gr. heroină, investigatorul acoperit a condiționat încheierea tranzacției de predarea unei mostre pentru a putea verifica calitatea heroinei. Inculpatul M.C. a predat mostra contra sumei de 1.500.000 lei stabilind că după verificarea acesteia să fie controlat telefonic.
Colaboratorul C. a plătit mostra cu 3 bancnote de 500.000 lei înseriate, după care inculpatul le-a indicat un individ care se afla la circa 60 m distanță în spatele benzinăriei. Ajunși lângă individul respectiv, acesta a întins mâna să dea noroc cu colaboratorul, timp în care i-a lăsat în palmă un pliculeț (mostra) în care s-a stabilit că se află heroină în amestec cu cofeină phenobarbital diazepam, având masa de 0,79 gr.
Conform celor convenite, după verificarea mostrei, în cursul aceleași zile, colaboratorul C. l-a contactat pe inculpat, stabilind să se întâlnească pentru a încheia tranzacția, în jurul orelor 16,00, în același loc.
La ora și locul stabilit s-a prezentat numai investigatorul sub acoperire C., inculpatul M.C. venind de această dată cu un individ pe care l-a prezentat S., ulterior identificat în persoana lui M.G.M. Văzând că investigatorul nu este însoțit de colaborator, cel care a pus la cale tranzacția, după consultare între M.G.M. și M.C., primul a refuzat să încheie tranzacția pe motiv că nu este prezent colaboratorul.
în ziua de 29 octombrie 2003 lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O.A. București l-au observat pe inculpatul M.G.M., zis S. în momentul când ieșea din bloc și s-a întâlnit cu un individ care i-a dat telefonul său mobil de pe care inculpatul a contactat pe cineva.
După aceea inculpatul s-a deplasat singur pe strada Caloian Județu și s-a așezat pe o bordură. La aproximativ 15 minute, lângă inculpat a oprit autoturismul Opel Vectra condus de inculpatul M.C., inculpatul M.G.M. a urcat și s-au deplasat înspre Stația PECO R.
în timpul deplasării, M.C. i-a dat coinculpatului 4 doze de heroină în greutate totală de 0,15 gr. și a primit în schimb suma de 500.000 lei. Inculpatul M.G.M. a coborât și a plecat înspre domiciliu, urmând să întâlnească pe cel ce comandase drogurile și să i le predea însă nu a mai ajuns să le predea, fiindcă a fost urmărit și imobilizat de un echipaj de poliție.
în același timp, un alt echipaj de poliție s-a îndreptat înspre autoturismul în care se afla M.C., care a coborât și când i s-au cerut actele de identitate, a aruncat lângă autoturism 10 bancnote de 50.000 lei și a fugit încercând să scape însă nu a reușit fiindcă s-a împiedicat și a fost imobilizat.
Inculpații au fost conduși la sediul poliției iar la percheziția corporală, în buzunarul gecii lui M.G.M. s-au găsit 3 seringi hipodermice de unică folosință iar în șoseta care îmbrăca piciorul stâng, două pungulițe din plastic care conțineau o substanță pulverulentă bej, heroină în amestec cu cofeină și pentazină așa cum s-a stabilit în analiza de laborator.
Audiați în instanță, inculpații au declarat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale în sensul că nu recunosc săvârșirea infracțiunilor.
Prima instanță a mai audiat în circumstanțiere pe martorii C.F. și I.R.
împotriva sentinței au declarat apel inculpații care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul M.G.M. a susținut că instanța i-a încălcat dreptul de apărare, că după ce a admis cererea de probatorii, în mod nejustificat a revenit și a respins-o. A cerut desființarea sentinței și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare.
în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Inculpatul M.C. a cerut desființarea sentinței și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea din luna iulie 2003 și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru fapta din luna octombrie 2003. în subsidiar a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță pentru administrarea probatorului pe care l-a încuviințat iar mai apoi nu l-a administrat, revenind.
Prin decizia penală nr. 533/ A din 28 iunie 2005, pronunțată de secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie de la Curtea de Apel București, apelurile au fost admise, sentința fiind desființată în parte doar în latura penală. Rejudecând, instanța de apel a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, art. 74 C. pen., și având în vedere dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.C., la 8 ani închisoare, iar pe inculpatul M.G.M. la 7 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpații au atacat-o cu recurs și au criticat decizia și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au cerut casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare. Inculpatul M.C. a cerut ca în rejudecare să fie administrate probele pe care prima instanță le-a încuviințat și apoi a revenit considerând că nu se mai impune administrarea lor. în legătură cu infracțiunea din 29 octombrie 2003, simpla prezență a inculpatului M.G.M. în autoturismul său nu este suficientă a demonstra că a vândut acestuia pentru ca la rândul său M.G.M. să vândă altei persoane droguri. Aceasta cu atât mai mult că M.G.M. este cunoscut ca fiind consumator de droguri, astfel că reacția de a fugi când a fost interpelat de polițiști este justificată.
Inculpatul M.G.M. a cerut casarea deciziei și sentinței și trimiterea pentru rejudecare, a cauzei cu indicația de a se administra probele admise inițial de prima instanță și neadministrate.
A arătat că nu există probe din care să rezulte învinuirea ce i se aduce pe care nu a recunoscut-o niciodată și în plus a adăugat că așa cum se știe, lucru pe care nu l-a negat niciodată, el este consumator de droguri.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art. 4 C. proc. pen., organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal.
Pe de altă parte, conform art. 62 C. proc. pen., organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Din actele dosarului rezultă că pe tot parcursul procesului, inculpații au negat săvârșirea infracțiunilor.
în cursul cercetării judecătorești, în ședința de judecată de la 28 octombrie 2004, prima instanță a încuviințat audierea investigatorului sub acoperire cu numele de cod C. și a colaboratorului C., măsură prevăzută în art. 861C. proc. pen., dispoziție asupra căreia a revenit, respingând cererea formulată de inculpați prin încheierea de ședință din 17 martie 2005.
Cu toate că inculpatul M.G.M. a negat săvârșirea infracțiunii și faptul că asupra sa, cu ocazia percheziției au fost găsite 2 punguțe de plastic care conțineau heroină, susținând că la prima percheziție nu s-a găsit nimic iar mai apoi, după ce a fost întors cu fața la perete și pus să facă genoflexiuni la un moment dat polițiștii au făcut afirmația "ia uite ce am găsit", iar când s-a uitat pe jos era o pungă de culoare albă din plastic, instanțele nu l-au audiat pe martorul N.D., martor asistent la efectuarea percheziției.
Declarațiile inculpaților conțin contradicții evidente atât cu privire la motivul întâlnirii din ziua de 29 octombrie 2003 cât și cu privire la prezența inculpatului M.G.M., în ziua de 31 iulie 2003, la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire, contradicții ce se cuveneau a fi lămurite prin realizarea unor confruntări între inculpați și între inculpatul M.G.M. și martorul N.D.
Audierea martorului căruia i s-a atribuit o altă identitate, C. este necesară pentru lămurirea cauzei deoarece declarația acestuia dată în fața procurorului conține un aspect important, el a susținut că tranzacția nu s-a realizat deoarece fiind sunat în ziua de 30 iulie 2003 la orele 18,00 de M.G.M. care l-a întrebat dacă să-i dea C., acesta i-a spus să nu-i dea.
întrucât aceste probe nu au fost administrate, nu au fost lămurite aspecte esențiale pentru aflarea adevărului, instanța coroborând cele declarate de investigatorul sub acoperire și martorul cu identitate protejată cu înregistrările convorbirilor telefonice și în acest fel reținând vinovăția inculpaților.
Numai prin audierea celor arătați în cele ce preced, prin confruntarea inculpaților simultan cu audierea înregistrării convorbirilor telefonice, instanța poate să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Nu în ultimul rând se impune și observația că deși inculpatul M.G.M. a fost trimis în judecată numai pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 "fapta de a intermedia la data de 29 octombrie 2003 vânzarea cantității de 0,15 gr. heroină", prin sentința supusă recursului a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 141/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aspect de nelegalitate nesesizat nici de procuror și nici de instanța de apel.
Recursurile declarate de inculpați au fost admise și conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., decizia și sentința au fost casate și cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 243/2006. Penal → |
|---|
