ICCJ. Decizia nr. 349/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 89 din 28 februarie 2005, pronunțată după rejudecarea cu trimitere, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru toți inculpații, din infracțiunile prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) și d) C. pen., și infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., și infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar pentru inculpatul S.D.P. din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., și din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
a) în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații S.D.P., zis V. și I.M. - zis C., la pedeapsa de câte 5 ani închisoare fiecare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul S.D.P., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.D.P., în pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.
Au fost aplicate dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 23 noiembrie 2002 la zi și menținut starea de arest a inculpatului.
b) în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat inculpatul I.M., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.
Au fost aplicate dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menținută starea de arest preventiv și deduce detenția preventivă de la 4 decembrie 2002, la zi.
c) în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I.M., zis B., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
în baza art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare.
Au fost aplicate dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menținută arestarea preventivă și dedusă detenția de la 4 decembrie 2002 la zi.
S-a luat act că nu s-a promovat acțiunea civilă în procesul penal.
Au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata a câte 7.211.896 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 650.000 lei fiecare, către I.M.L. București și la câte 235.000 lei fiecare către I.M.L. Craiova, reprezentând taxe expertize medico-legale și câte 400.000 lei fiecare, reprezentând onorariu avocat oficiu la urmărirea penală.
în fapt, s-a reținut că, la data de 25 martie 1997, aproximativ în jurul orei 22,00, cei trei inculpați au pătruns în curtea victimei M.I., s-au deplasat la ușa de acces în locuință, unde S.D.P. a slăbit becul care se afla deasupra ușii, după care, inculpatul R.I.M. a strigat pe victimă, iar când aceasta a ieșit pe scări, a fost lovită în față și doborâtă pe pavimentul betonat, unde loviturile au continuat, după care victima a fost târâtă în camera unde dormea și, aceasta fiind așezată în poziția de decubit ventral, i-au fost aplicate în continuare lovituri în zona capului, peste cap fiindu-i așezate mai multe obiecte de îmbrăcăminte. S-a arătat că loviturile s-au aplicat cu ajutorul unor ciomege, iar după agresarea victimei inculpații R.I.M. și I.M., au sustras din locuința acesteia o cutie în care se aflau bani și acte și un sac de zahăr, după care inculpații au părăsit locul faptei. Pe drumul de întoarcere, inculpații și-au împărțit bunurile, în sensul că inculpatul R.I.M. a înmânat inculpatului S.D.P. suma de 200.000 lei, iar inculpatul R.I.M. a oprit restul de bani și a distrus cutia, inculpatul I.M. păstrând sacul cu zahăr. S-a reținut că inculpații s-au deplasat la locuința victimei cu un atelaj proprietatea lui S.D.P., traseul urmat fiind peste câmp, între localitățile Celaru - sat Zănoaga din cadrul comunei Leu, până în apropierea canalului de irigații de la marginea satului Jianca, B.R.C., unde au lăsat atelajul și s-au deplasat spre locuința victimei, pe jos, prin grădinile vecinilor acestuia, escaladând gardurile despărțitoare, iar din grădina victimei, au pătruns în curtea locuinței, pe poarta care era asigurată cu lanț.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații.
Parchetul a criticat hotărârea motivând că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul S.D.P. din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen., și din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., în art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.
S-a mai susținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport cu gravitatea faptelor.
Oral, în ședință, reprezentantul parchetului a mai susținut un motiv de nelegalitate în sensul că s-a dedus greșit arestarea preventivă pentru inculpatul S.D.P. de la 23 noiembrie 2002 în loc de 22 noiembrie 2002, cum ar fi fost corect.
în motivarea apelului, inculpatul I.M. a arătat că nu a participat la săvârșirea faptelor, fiind trimis în judecată pe baza declarațiilor celorlalți inculpați și ale martorilor N.G. și S.V., care însă nu pot demonstra participarea sa la săvârșirea faptei.
Inculpatul R.I.M. a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde.
Inculpatul S.D.P. a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în privința primului motiv de apel invocat de parchet, Curtea de Apel Craiova l-a apreciat ca nefondat, din probatoriul administrat rezultând că inculpatul S.D.P. a desfășurat numai activități de înlesnire și ajutare a celorlalți inculpați la săvârșirea faptelor, necontribuind nemijlocit nici la uciderea victimei și nici la luarea bunurilor aparținând acesteia.
S-au înlăturat și apărările inculpaților I.M. și S.D.P., din probe nerezultând participarea acestora la comiterea faptelor.
S-au apreciat, ca întemeiate, motivele de apel privind individualizarea pedepselor și greșita deducere a arestării preventive pentru inculpatul S.D.P.
în consecință, prin decizia penală nr. 64 din 28 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 539/2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul S.D.P. și a respins apelurile inculpaților I.M. și R.I.M.
Sentința a fost desființată sub aspectul laturii penale și s-a dispus majorarea pedepselor pentru fiecare din infracțiunile comise de inculpați.
S-a stabilit că inculpatul S.D.P. va executa o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la același cuantum au fost majorate și pedepsele pentru inculpatul I.M.
S-a dedus prevenția pentru inculpatul S.D.P. de la 22 noiembrie 2002.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații I.M., R.I.M. și S.D.P.
Inculpatul I.M. a solicitat casarea hotărârilor și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu a participat la săvârșirea faptei.
Inculpatul R.I.M. a arătat că a recunoscut fapta, a regretat-o, are o situație familială grea, astfel că solicită reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul S.D.P. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunile de omor și tâlhărie, arătând că nu a participat la săvârșirea lor, doar a pătruns în curte și, a deșurubat becul de la intrare, fără să lovească victima și fără să ia bunurile sustrase. în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul I.M., prin care solicită achitarea, întrucât nu a participat la săvârșirea faptelor, Curtea apreciază că acesta nu este fondat, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Instanțele de fond și apel nu au comis nici o eroare de fapt atunci când au reținut comiterea infracțiunilor în sarcina inculpatului I.M., participarea acestuia fiind dovedită de materialul probator administrat.
Astfel, inculpatul R.I.M. i-a relatat martorului N.G. că a săvârșit fapta împreună cu alte două persoane printre care l-a indicat pe numitul C., poreclă sub care e cunoscut inculpatul I.M.
Aceste probatorii se coroborează cu declarațiile inculpatului S.D.P., care inițial a recunoscut fapta săvârșită descriind derularea acesteia. Acest inculpat a arătat, la rândul său, că la săvârșirea faptei a participat și inculpatul I.M.
Apărarea inculpatului I.M. în sensul că această declarație a inculpatului S.D.P. ar fi fost determinată de răzbunare, datorită faptului că o vară a inculpatului I.M., R.N., ar fi fost martoră într-un proces în urma căruia ar fi fost condamnați, cumnatul și socrul inculpatului S.D.P., este puțin plauzibilă, neputând explica de ce răzbunarea s-a îndreptat împotriva inculpatului I.M. și nu direct împotriva rudei acestuia.
în mod corect s-a reținut că această apărare este contrazisă și de probatoriile administrate și din care rezultă că cei doi inculpați s-au deplasat împreună în Serbia la muncă în perioada 3 aprilie 1997 - 10 aprilie 1997, respectiv la o săptămână de la săvârșirea faptei.
De asemenea, apărarea este contrazisă chiar de declarația inculpatului I.M. din fața primei instanțe în primul ciclu procesual în care arată că se cunoștea cu inculpatul S.D.P., fiind prieten cu acesta ocazional, fără a preciza vreo relație de dușmănie cu acesta pe care a relevat-o ulterior.
Nu poate fi ignorat în contextul probator nici comportamentul simulat pe care inculpații l-au prezentat la textul poligraf.
în aceeași ordine de idei, Curtea reține că nu este fondat nici recursul inculpatului S.D.P.
Prima critică a acestuia vizează achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând nefondată în contextul probator administrat, în parte redat mai sus, cu prilejul analizei recursului inculpatului I.M.
Participarea inculpatului S.D.P. este dovedită de declarațiile inculpatului R.N., ale martorilor audiați, coroborate cu propriile sale declarații.
Faptul că inculpatul S.D.P. nu ar fi avut cunoștință de intenția celorlalți inculpați de a produce moartea victimei, este contrazisă chiar de declarația acestuia din care rezultă că a văzut că ceilalți doi inculpați erau înarmați cu bâte, încă din momentul cooptării sale, în cercul infracțional. Chiar dacă ar fi reală această susținere, ea ar fi lipsită de relevanță, atâta timp cât acest inculpat a văzut modul de desfășurare a faptei și nu a făcut nimic să se desisteze sau să stopeze activitatea infracțională, împrejurare din care reiese că a prevăzut rezultatul faptei și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Nici criticile vizând individualizarea pedepsei, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., invocate de inculpații S.D.P. și R.I.M., nu sunt fondate.
Instanțele au avut, corect în vedere, la individualizarea pedepselor gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților caracterizați prin aceea că au avut o atitudine nesinceră sau oscilantă pe parcursul procesului penal, încercând să împiedice aflarea adevărului.
Pentru inculpații majori s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. e) C. pen., iar pentru inculpatul minor s-a avut în vedere că acesta a avut inițiativa faptelor.
în raport de acestea, în mod corect s-a apreciat că o pedeapsă orientată spre maxim este în măsură să-și atingă scopul preventiv și educativ.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Conform art. 38516, raportat la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive, de la 4 decembrie 2002 pentru inculpatul I.M. și de la 22 noiembrie 2002 pentru inculpatul S.D.P.
Conform art. 192 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 307/2006. Penal → |
|---|
