ICCJ. Decizia nr. 356/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 378 din 22 decembrie 2004, Tribunalul Suceava a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului Ș.M. prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 C. pen., l-a achitat pe inculpat pentru această infracțiune.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a motivat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat cu circumstanța atenuantă a provocării reținându-se că la data de 2 iunie 2003 victima M.D., cunoscută în comuna Dolhasca drept o persoană violentă care purta în permanență cuțit, a consumat alcool. în jurul orei 18,00, a ieșit pe stradă cu cuțitul în mână afirmând că vrea să bea sângele unuia din băieții lui Ș. Mai târziu inculpatul a aflat acest lucru și a plecat la barul L. Pe drum l-a întâlnit pe M.D., victimă. Victima a scos cuțitul și a încercat să-l lovească pe inculpat de două ori. Inculpatul s-a eschivat și a agățat victima cu piciorul. Victima a căzut în șanțul drumului unde a fost dezarmată de cuțit de către inculpat care a călcat victima cu picioarele încetând agresiunea doar la insistențele concubinei victimei care-l ruga să nu-i ucidă concubinul.
Transportată la domiciliu, victima a decedat la domiciliu în noaptea respectivă.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se unui stop cardio-respirator consecutiv unui traumatism toracic soldat cu multiple fracturi costale bilaterale cu deplasare și înțepare a plămânilor, cu fractură de stern hemopneumotorax bilateral. Leziunile au putut fi produse prin loviri active repetate cu pumnii și picioarele și posibil prin călcare sub greutatea corpului agresorului. S-a mai concluzionat că victima nu prezintă leziuni de proiectare pe un plan dur sau cu muchii și nu prezintă leziuni specifice de apărare. Alcoolemia victimei a fost stabilită la 1,80 gr. %o.
Analizând actele dosarului, tribunalul a reținut o altă stare de fapt decât aceea din rechizitoriu cu consecințe în situația juridică a inculpatului.
Astfel, instanța de fond motivează că, în ziua de 8 iunie 2003, inculpatul întorcându-se de la un joc amical de fotbal, a fost întâmpinat de victimă în zona barului L., victima manifestându-se violent prin agitarea unui cuțit și prin afirmația: "vă omor tot neamul, vreau să beau sânge din familia Ș.".
Mai reține instanța că inculpatul a încercat să ia de jos o piatră pentru a se apăra. Că într-o atitudine defensivă, inculpatul a făcut un pas înapoi dar victima a înaintat spre inculpat amenințând cu cuțitul în zona capului acestuia.
în aceste împrejurări, motivează instanța, inculpatul a prins de mâini victima cu scopul de a o deposeda de cuțitul cu care era înarmată. în aceste împrejurări, având în vedere și împrejurarea că victima băuse având o alcoolemie de 1,80 gr. %o părțile s-au dezechilibrat căzând în șanțul de pe marginea drumului, inculpatul aflându-se peste victimă care rămăsese cu cuțitul în mână.
Instanța mai reține că părțile "s-au învălmășit în șanț" circa un minut și că imediat ce inculpatul a reușit să-i smulgă victimei cuțitul, s-a ridicat și a plecat acasă.
în aceste condiții instanța de fond stabilește că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., întrucât a acționat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care punea în pericol grav persoana sa.
Se reține că imediat ce inculpatul a luat cuțitul din mâna victimei a plecat fără a exercita violențe asupra ei.
Prin decizia penală nr. 158 din 16 mai 2005, Curtea de Apel Suceava a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a desființat sentința penală nr. 378/2004 a Tribunalului Suceava și în rejudecare l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a motivat că raportul medico-legal concluzionează în sensul că moartea victimei s-a datorat unui stop cardio-respirator consecutiv unui traumatism toracic soldat cu multiple fracturi costale bilaterale cu deplasare și înțepare pulmon bilateral, cu fractură stern, cu hemopneumotorax bilateral predominant dreapta, leziuni ce au putut fi produse cel mai probabil prin loviri repetate active cu pumnii sau picioarele și posibil călcare sub greutatea agresorului.
Se mai reține din actul medico-legal că victima nu a prezentat leziuni de proiectare pe un plan dur sau cu muchii și nici leziuni specifice de apărare.
Prin urmare conchide instanța de apel, moartea victimei se află într-un strâns raport de cauzalitate cu loviturile aplicate de inculpat, numărul și intensitatea loviturilor care au determinat sfărâmarea coastelor și sternului victimei, vârsta de 69 ani a acesteia, starea ei de ebrietate și forța fizică a inculpatului.
Din această situație se poate extrage concluzia că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă de a ucide victima astfel că fapta constituie infracțiunea de omor calificat și nu aceea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Instanța de apel reține că inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare, că victima, singură a căzut în șanț împiedicându-se și că inculpatul fără a mai fi sub amenințarea unui atac direct și imediat "s-a năpustit" asupra victimei zdrobindu-i pieptul deși violența nu mai era necesară.
împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârea atacată pentru că în mod greșit ar fi schimbat încadrarea juridică dată faptei din loviri cauzatoare de moarte în omor calificat iar pe de altă parte în mod netemeinic a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen., motive de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și pct. 15 C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Ceea ce diferențiază în mod categoric infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este forma vinovăției sub care se comite fiecare din aceste două infracțiuni.
Astfel, în timp ce infracțiunea de omor se comite cu intenție, directă sau indirectă, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite cu praeterintenție.
în cazul omorului autorul faptei care are efect letal asupra victimei acționează cu intenție, prevede rezultatul faptei sale și cel puțin acceptă posibilitatea producerii lui.
în situația lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte autorul acțiunilor letale acționează cu intenția de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, dar rezultatul, moartea acesteia, este mai grav decât a urmărit sau acceptat făptuitorul, fiind o consecință culpabilă.
în cauză, din examinarea dinamicii evenimentului stabilită în baza declarațiilor martorilor și a actului medico-legal, având în vedere și mijloacele folosite de inculpatul care a acționat asupra victimei prin lovirea acesteia cu picioarele, dar și starea fizică a celei din urmă, rezultă că inculpatul a lovit victima fără intenția de a o ucide, respectiv nu a urmărit și nu a acceptat posibilitatea morții victimei.
Dacă într-adevăr inculpatul ar fi intenționat să omoare victima ar fi fost în mod categoric mai lesne să folosească ca agent vulnerant cuțitul de care a dezarmat-o pe victimă, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin urmare rezultatul letal al acțiunilor inculpatului asupra victimei apare ca fiind praeterintențional, infracțiunea săvârșită fiind aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., din acest punct de vedere recursul inculpatului fiind fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
în cauză nu există însă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen., așa cum susține inculpatul în recurs.
Potrivit art. 44 alin. (1) C. pen., "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc".
Inculpatul recurent a susținut că acțiunile sale au fost îndreptate exclusiv în scopul de a dezarma victima, persoană violentă, înarmată cu un cuțit, care profera amenințări grave la viața lui și care lovise de două ori în direcția lui cu cuțitul.
în cea mai mare parte susținerile inculpatului sunt confirmate de probele dosarului. Este demonstrat că victima era o persoană violentă cu comportament antisocial care purta cuțit și întreținea stări conflictuale în comună. Este, de asemenea, confirmată împrejurarea că victima l-a atacat cu cuțitul pe inculpat.
Instanța de apel a stabilit însă corect că inculpatul a reușit însă să se eschiveze prevenind astfel eventualele urmări vătămătoare pentru el, după care a trântit la pământ victima. Această acțiune a inculpatului ar fi fost încă justificată în raport de prevederile art. 44 alin. (2) C. pen., ca și încercarea de a dezarma victima de cuțit.
Numai că din declarațiile martorilor oculari audiați în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul după ce a dezarmat victima de cuțit a continuat s-o lovească cu piciorul.
Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești martorii au schimbat în mare parte declarațiile afirmând fie că n-au fost suficient de aproape să vadă modul în care s-a derulat evenimentul, fie că inculpatul n-a lovit victima, fie că inculpatul a căzut peste victimă.
în fața instanței singur martorul T.A. a confirmat parțial declarația de la urmărirea penală arătând că după ce victima a căzut în șanț inculpatul a sărit peste victimă.
Martorii nu au prezentat motive serioase pentru care și-au modificat declarațiile, singura justificare plauzibilă fiind aceea că prin comportamentul antisocial anterior al victimei aceasta și-a atras resentimentele concetățenilor spre deosebire de inculpat care amenințat să răspundă penal, provocat fiind în mod evident și grosolan de victimă, a câștigat simpatia martorilor, deveniți subiectivi.
Dincolo de această interpretare în cauză există proba obiectivă a raportului de autopsie medico-legală a S.M.L. Suceava.
La examenul efectuat raportul a constatat multiple fracturi toracice: stern, costale bilaterale cu deplasare, hemopneumotorax bilateral, pulmoni cu rupturi prin capete de coaste fracturate.
Față de acestea raportul a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, că leziunile au fost produse cel mai probabil prin loviri repetate active cu pumnii sau picioarele, că victima nu prezintă leziuni de proiectare și nu prezintă leziuni specifice de apărare.
în aceste condiții este neîndoielnic că declarațiile credibile sunt cele ale martorilor de la urmărirea penală care confirmă concluziile actului medico-legal.
Interpretarea corectă a dinamicii evenimentului este aceea că inculpatul după ce a fost inițial atacat a declanșat în replică un atac violent împotriva victimei.
Or în momentul când inculpatul a lovit cu picioarele victima trântită la pământ nu se mai afla în fața unui atac imediat și direct de natură să-i primejduiască viața în cauză nefiind îndeplinite toate condițiile necesare pentru reținerea legitimei apărări.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea a admis recursul inculpatului împotriva deciziei atacate pe care a casat-o și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și prin efectul prevăzut de art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 349/2006. Penal → |
|---|
