ICCJ. Decizia nr. 324/2006. Penal. Contestaţie la executare. Contestaţie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 324/2006
Dosar nr. 17867/1/2005
(nr. vechi 4555/2005)
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 4940 din 4 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa penală nr. 242 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Timiş şi Decizia penală nr. 232 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, cu privire la individualizarea pedepselor şi modul de executare al acestora.
În ce priveşte inculpata P.D.:
A înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.;
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata P.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata P.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Conform art. 863 C. pen., a stabilit pentru inculpată următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea în prima zi lucrătoare a fiecărei luni;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A înlăturat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., şi a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Împotriva acestei decizii, condamnata a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., prin care a solicitat a se modifica dispoziţia cu privire la data când trebuie să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea, dat fiind că lucrează cu contract de muncă pe durată nedeterminată în Italia şi declararea lunară în ţară îi creează probleme financiare şi la locul de muncă.
Examinând cauza se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele (amnistie, prescripţie, graţiere) orice alt incident ivit în cursul executării.
Condamnata a depus la dosar, tradus din limba italiană în limba română, un act intitulat contract individual de muncă subordonată din care rezultă că desfăşoară o muncă la domiciliu, 4,30 ore pe zi, pe durată nedeterminată, data încheierii actului este 26 ianuarie 2004.
Contestaţia la executare este nefondată pentru următoarele considerente:
Când instanţa de judecată s-a orientat la aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., a avut în vedere împrejurarea că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În acelaşi timp, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 863 care prevăd măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului, instanţa a apreciat că, printre alte obligaţii, condamnata trebuie să se supună şi măsurii de supraveghere prevăzută la lit. a) a art. 863 C. pen., apreciind că stabilind această frecvenţă a prezentării la judecătorul desemnat cu supravegherea numai astfel se poate atinge scopul pedepsei.
Pe de altă parte este de observat că încheierea contractului a intervenit ulterior hotărârii de condamnare, aceasta fiind opţiunea condamnatei în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obligaţiile stabilite de instanţă.
În raport de textul de lege ce reglementează contestaţia la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen., prin prisma motivelor invocate şi a probatoriului administrat se poate conchide că motivul invocat de condamnată nu este de natură a justifica admiterea contestaţiei la executare, el neechivalând cu un „incident ivit în cursul executării" în sensul prevăzut de dispoziţiile legale mai sus citate.
Aşa fiind, se va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.D. împotriva deciziei penale nr. 4940 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.D. împotriva deciziei penale nr. 4940 din 4 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă pe contestatoare să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 327/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
