ICCJ. Decizia nr. 3110/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3110/2006
Dosar nr. 7421/3/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1681 din 13 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul A.V., la 7 pedepse cu închisoarea a câte 20 ani pentru fiecare.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare la care se adaugă un spor de 5 ani, urmând să execute în final 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestarea preventivă a inculpatului din 11 ianuarie 2005 la zi.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul A.R., la 7 pedepse cu închisoare a câte 15 ani pentru fiecare.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat acelaşi inculpat la 16 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din 22 decembrie 2004.
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul A.V., la 7 pedepse cu închisoare a câte 20 ani pentru fiecare.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 5 ani urmând să execute în final 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestarea preventivă a inculpatului din 23 decembrie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpaţilor dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti, timp de 5 ani după executarea pedepselor.
Au fost obligaţi la plata, în solidar, către partea civilă M.D. la 1000 RON contravaloarea bunurilor furate şi 500 RON daune morale; către partea civilă C.T.M. la 5000 RON reprezentând daune morale; către partea civilă I.V. 100 RON; către partea civilă C.I. la 100 RON.
A luat act că părţile vătămate F.E., M.I. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că:
1. La data de 11 decembrie 2004, în jurul orelor 6,00–7,00, partea vătămată M.D. se deplasa pe terenul viran din zona Societăţii Comerciale M. unde a fost acostată de inculpaţii A.R., A.V. şi A.V., care au deposedat-o prin violenţă, de bijuterii şi de suma de 1.200.000 lei.
2. În data de 11 decembrie 2004, partea vătămată C.T.M. se îndrepta spre casă pe o alee ce leagă strada Lăcrămioarei de strada Fizicienilor, când a fost acostată de trei indivizi necunoscuţi care au agresat-o trântind-o la pământ şi apoi, sub ameninţare, au dus-o în spatele unei clădiri pe nişte trepte. Au controlat-o prin buzunare şi negăsind bunuri ce puteau fi însuşite i-au luat cerceii din urechi, după care au obligat-o să întreţină raporturi sexuale normale.
Partea vătămată a recunoscut din grup pe autorii infracţiunii în persoana inculpaţilor A.R., A.V. şi A.V.
Întrucât partea vătămată şi-a efectuat igiena după comiterea infracţiunii de viol, la I.M.L. s-a trimis doar lenjeria intimă care avea urme biologice.
Conform buletinului de analiză nr. 21363 A/11/13964/2004 s-a concluzionat: sperma de pe corp delict poate proveni de la unul sau mai mulţi bărbaţi secretori de grupă A şi/sau secretori de grupă O sau nesecretori de orice grupă.
Din rapoartele de expertiză medico-legală A 2/1142/60/2004, A 1/14261/2004, A 1/14259/2004 a rezultat că A.R. are grupa B secretor, A.V. are grupă O secretor iar A.V. grupa B secretor.
3. La data de 13 decembrie 2004, în jurul orelor 7,00, partea vătămată C.I. se îndrepta spre locul de muncă pe Splaiul Unirii dinspre Podul Mihai Bravu când a fost acostată de inculpatul A.R. care a scos un cuţit şi prinzând-o i-a pus cuţitul în zona gâtului cerându-i să nu ţipe. De cealaltă parte a străzii au venit şi inculpaţii A.V. şi A.V., iar împreună au luat-o pe partea vătămată de braţ şi au condus-o circa 50 metri pe un teren viran unde i-au cerut să scoată toate bijuteriile (verigheta, inel, cercei şi un lănţişor toate din aur) după care au fugit.
4. La data de 16 decembrie 2004, în jurul orelor 6,15, inculpaţii A.R., A.V. şi A.V. au deposedat prin violenţă pe partea vătămată C.M. de o verighetă şi suma de 350.000 lei, în timp ce aceasta mergea către staţia de metrou pe str. Ion Ţuculescu.
5. La data de 16 decembrie 2004, în jurul orelor 7,20, partea vătămată F.E. se deplasa pe strada Lunca Bradului în apropierea parcului Titan când a fost agresată de cei trei inculpaţi, care au lovit-o cu un baston în zona feţei, sustrăgându-i geanta în care avea 1 milion lei, un telefon mobil Siemens şi actele personale.
6. În data de 17 decembrie 2004, în jurul orelor 6,50, inculpaţii A.V., A.V. şi A.R. au deposedat prin violenţă pe partea vătămată I.V. de geanta în care avea bunuri personale (un telefon mobil marca Siemens), în timp ce aceasta se îndrepta către serviciu în apropierea parcului Titan.
7. La data de 19 decembrie 2004, în jurul orelor 6,00, partea vătămată M.I. se deplasa pe strada Papiu Ilarian spre locul de muncă. Pe balustrada metalică care mărginea aleea se afla inculpatul A.V., iar partea vătămată a trecut de el şi şi-a continuat drumul. După circa 8–10 metri, din părculeţul din apropiere, A.R. şi A.V. s-au apropriat de partea vătămată, au lovit-o în faţă, au trântit-o la pământ şi i-au astupat gura pentru a nu ţipa. În acest moment s-a apropriat şi inculpatul A.V. şi toţi trei au continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele la nivelul corpului. Cei trei inculpaţi au căutat-o pe partea vătămată la gât pentru a vedea dacă are lănţişor, după care i-au smuls geanta şi au fugit.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii A.V., A.R. şi A.V.
În motivele de apel ale parchetului s-a criticat hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:
1. Omisiunea aplicării art. 65 C. pen., cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, faţă de inculpatul A.V.
2. Omisiunea motivării aplicării art. 65 C. pen., faţă de inculpaţii A.V. şi A.R.
3. Greşita individualizare a pedepselor complementare aplicate inculpaţilor A.R. şi A.V.
4. Greşita încadrare juridică dată faptelor de tâlhărie pentru care cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată.
5. Nelegala aplicare a pedepsei complementare pe lângă pedeapsa rezultantă, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A.R. şi A.V.
În apelurile lor, inculpaţii A.V., A.R. şi A.V. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, iar inculpatul A.V. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile de tâlhărie, susţinând că nu a participat la săvârşirea acestora.
Prin Decizia penală nr. 94 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1681 din 13 decembrie 2005, precum şi apelurile declarate de inculpaţii A.V., A.R. şi A.V., împotriva aceleiaşi sentinţe penale. A desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în fond, a decis:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrările juridice ale faptelor de tâlhărie săvârşite de inculpaţii A.V., A.R. şi A.V. din 7 infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu reţinerea pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare faptă a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în 5 (cinci) infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu reţinerea pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare faptă a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (pct. 1, 3, 4, 6 şi 7 din rechizitoriu) şi în 2 (două) infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b) pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare faptă.
În baza încadrărilor judiciare astfel schimbate, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpaţi la 5 pedepse de câte 12 ani închisoare şi la 2 pedepse de câte 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat câte 7 pedepse complementare, constând în interdicţia de exercitare pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a mai condamnat pe fiecare din cei trei inculpaţi la câte o pedeapsă de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 65 C. pen., a mai aplicat fiecăruia din cei trei inculpaţi, câte o pedeapsă complementară, constând în interzicerea de exercitare principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca fiecare din cei trei inculpaţi să execute, în final, câte 15 ani închisoare şi câte 5 ani interdicţia de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor
A dedus din perioada de executat durata arestării preventive după urmează:
- de la 11 ianuarie 2005 la zi pentru inculpatul A.V.;
- de la 22 decembrie 2004 la zi pentru inculpatul A.R.;
- de la 23 decembrie 2004 la zi pentru inculpatul A.V.
În baza art. 116 alin. (4) C. pen., a aplicat fiecăruia din cei trei inculpaţi interdicţia de a se mai afla pe raza municipiului Bucureşti pe timp de 5 ani după executarea pedepselor.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a obligat pe cei trei inculpaţi, în solidar, la efectuarea următoarelor plăţi:
- 1.000 RON cu titlul de daune materiale şi 500 RON daune morale către partea civilă M.D.;
- 5.000 RON cu titlul de daune morale către partea civilă C.T.M.;
- contravaloarea telefonului celular Siemens, către partea civilă I.V.;
- 100 RON daune materiale către partea civilă C.I.
A luat act că părţile vătămate F.E., M.I. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii.
Primul motiv al recursului declarat de parchet vizează greşita încadrare juridică dată faptelor de tâlhărie, atât prin rechizitoriu, cât şi prin hotărârile instanţelor de fond şi apel, solicitându-se, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor de tâlhărie din 7 infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., în 5 infracţiuni de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi 2 infracţiuni de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
Al doilea motiv de recurs formulat de parchet vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), în sensul omisiunii deducerii zilelor de reţinere din datele de 20 şi 21 decembrie 2004, pentru toţi inculpaţii, şi greşita deducere a arestării preventive pentru inculpatul A.R., începând cu data de 22 decembrie 2004, deşi a fost încarcerat la data de 23 decembrie 2004.
Inculpaţii, prin recursul formulat, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, apreciind că acestea sunt deosebit de severe.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând materialul probator administrat în cauză se constată că, deşi instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, au dat o greşită încadrare juridică faptelor de tâlhărie prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Faptul că inculpaţii, la intervale scurte de timp, în perioada 11 decembrie 2004 – 19 decembrie 2004 au săvârşit un număr de 7 infracţiuni de tâlhărie, folosind acelaşi „modus operandi" (prin deposedarea cu violenţă a unor femei neînsoţite, în locuri publice, la ore cu circulaţie redusă) vădeşte că au acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, ceea ce justifică aplicarea dispoziţiilor art. 41 C. pen., referitoare la infracţiunea continuată.
Fondată se constată a fi şi critica parchetului referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Astfel, din dosarul de urmărire penală se află ordonanţele de reţinere a inculpaţilor pentru data de 20 decembrie 2004, emise de organele de cercetare penală ca urmare a plângerilor formulate de părţile vătămate F.E., M.I., C.M. şi I.V.
La aceeaşi dată, s-a dispus obligarea inculpaţilor de a nu părăsi raza teritorială a oraşului Olteniţa.
Ulterior, la data de 21 decembrie 2004, ca urmare a plângerilor formulate de părţile vătămate M.D., C.T. şi C.I., s-a dispus începerea urmăririi penale, în ceea ce-i priveşte pe cei trei inculpaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie şi viol, emiţându-se din nou ordonanţe de reţinere pentru cei trei inculpaţi.
La data de 23 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 7076/2004, a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţi. A.R. şi A.V. au fost încarceraţi începând cu aceeaşi dată, iar A.V. a fost încarcerat cu data de 11 ianuarie 2005.
Critica inculpaţilor cu privire la cuantumul pedepselor aplicate se dovedeşte a fi întemeiată cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptei, de modul şi condiţii concrete în care a fost comisă fapta, de persoana infractorilor dar şi de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru această infracţiune, Înalta Curte consideră că scopul preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În consecinţă, Curtea urmează a admite recursul declarat de parchet şi inculpaţi şi a casa Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptelor de tâlhărie, pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de viol şi deducerea reţinerii şi arestării preventive.
Rejudecând cauza în aceste limite se va dispune descontopirea pedepselor rezultante de câte 15 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., aplicate inculpaţilor, în pedepsele componente.
Potrivit art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de tâlhărie din şapte infracţiuni de tâlhărie din care cinci având încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi două cu încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), într-o singură infracţiune de tâlhărie, continuată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând ca în baza acestui text să fie aplicate inculpaţilor o pedeapsă privativă de libertate de câte 12 ani închisoare.
Se vor modifica pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sensul reducerii de la câte 15 ani închisoare la câte 13 ani închisoare, menţinându-se pedeapsa accesorie.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea şi anume câte 13 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii din 20 şi 21 decembrie 2004 pentru toţi inculpaţii şi a arestării preventive de la 23 decembrie 2004 la 16 mai 2006 pentru inculpaţii A.R. şi A.V. şi de la 11 ianuarie 2005 la 16 mai 2006 pentru inculpatul A.V.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se va stabili ca onorariile pentru apărarea din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii A.V., A.R. şi A.V. împotriva deciziei penale nr. 94 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 1681 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la:
- încadrarea juridică a faptelor de tâlhărie reţinute în sarcina inculpaţilor;
- pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de viol;
- deducerea reţinerii şi a arestării preventive.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., şi descontopeşte pedepsele rezultante de câte 15 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., aplicate inculpaţilor A.V., A.R. şi A.V., în pedepsele componente şi anume:
- 7 pedepse de câte 12 ani închisoare şi 7 pedepse complementare de câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (pct. 1, 3, 4, 6 şi 7 din rechizitoriu) şi două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (pct. 2 şi 5 din rechizitoriu);
- câte o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor de tâlhărie din şapte infracţiuni de tâlhărie, din care cinci având încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi două cu încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), într-o singură infracţiune de tâlhărie continuată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi în baza acestor din urmă texte de lege condamnă pe inculpaţii A.V., A.R. şi A.V. la o pedeapsă de câte 12 ani închisoare.
Modifică pedepsele privative de libertate aplicate inculpaţilor A.V., A.R. şi A.V. de câte 15 ani închisoare aplicate pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sensul că le reduce de la câte 15 ani închisoare la câte 13 ani închisoare, cu menţinerea pedepsei accesorii (câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea şi anume câte 13 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Deduce din pedepsele pe care inculpaţii urmează să le execute durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 decembrie 2004, la 16 mai 2006, pentru inculpaţii A.V. şi A.V. şi de la 23 decembrie 2004, la 16 mai 2006, pentru inculpatul A.R.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 100 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor A.V., A.R. şi A.V., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3109/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3115/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
