ICCJ. Decizia nr. 3109/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3109/2006
Dosar nr. 3075/1/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 427 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat pe inculpaţii:
1. V.C.O., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. b) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. V.S., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul V.C.O. a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri materiale, următoarele sume:
- 500.000.000 lei părţii civile L.C.;
- 5.000 Euro sau c/v în lei, părţii civile T.L.;
- 43.496.411 lei şi dobânda legală aferentă, părţii civile C.A.S.M. Bucureşti, aceasta reprezentând cheltuielile suportate pentru spitalizarea victimelor L.C. şi T.L.
Totodată ambii inculpaţi, în solidar, au fost obligaţi la plata sumelor de câte 50.000.000 lei daune morale părţilor civile T.L. şi L.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 3 spre 4 decembrie 2004, V.C.O., barman la SC T. SRL Răcari, se afla, în serviciu, în respectivul local găsindu-se fratele lui, coinculpatul V.S., precum şi L.C., T.L., S.I., H.M.G., B.C., B.M.S., P.M., Z.C. şi M.I.
În jurul orelor 22,30, între V.S., L.C. şi T.L. s-a iscat un diferend verbal generat de refuzul celui dintâi de a le permite să joace biliard, motiv pentru care P.M., Z.C. şi M.I. au părăsit localul.
Sesizând cele descrise, V.C.O. s-a înarmat cu o bâtă de basse-ball, a ieşit în faţa tejghelei barului şi în prezenţa lui S.I., H.M.G., B.C. şi B.M.S., i-a lovit în cap pe L.C. şi pe T.L., aceştia au căzut la pământ şi, imediat, au fost imobilizaţi de ambii inculpaţi prin legarea cu cabluri electrice.
Înspăimântaţi, cei prezenţi, cu excepţia lui B.M.S., prietenă a inculpatului V.C.O., care s-a retras într-o cameră alăturată şi a lui S.I., au părăsit localul.
După imobilizarea celor loviţi, inculpaţii, folosindu-se de bâtă şi de un ciocan, au distrus mai multe bunuri, acest lucru fiind văzut de S.I., căruia ei i-au cerut să rămână pe loc pentru a declara poliţiei că victimele ar fi distrus bunuri şi ar fi provocat scandal, ei imobilizându-i tocmai pentru a-i preda organelor în drept.
Deplasându-se la postul de jandarmerie, inculpatul V.C.O. a revenit cu jandarmii M.E.M. şi M.N., aceştia constatând starea în care se aflau victimele şi localul.
Organele de cercetare penală au încheiat procesul-verbal de cercetare şi au efectuat fotografierea victimelor şi a bunurilor distruse.
Actul medico-legal privind pe L.C. a înscris că acesta a suferit fracturi craniene care i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat pentru vindecare, 35 zile îngrijiri medicale.
Aceleaşi leziuni şi număr de zile de îngrijiri medicale au fost reţinute şi în ce-l priveşte pe T.L.
Completările actelor medico-legale au înscris că este exclusă posibilitatea producerii fracturilor craniene prin lovire cu pumnul.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri inculpaţii precum şi părţile civile T.L. şi L.C.
În apel, inculpatul V.C.O. a criticat sentinţa pentru nelegala încadrare juridică a faptei, pentru greşita nereţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru nereţinerea cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei (legitima apărare), precum şi pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
Inculpatul V.S. şi-a motivat apelul pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, al susţinând că la data reţinută, nu s-a aflat în local, sens în care a cerut achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Partea civilă L.C. a criticat sentinţa pentru netemeinicie în ce priveşte latura civilă, în opinia sa cuantumurile despăgubirilor civile şi morale fiind insuficiente.
Partea civilă T.L. şi-a retras apelul.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 98 din 25 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, de partea civilă L.C. şi a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă T.L.
Nemulţumiţi şi de Decizia instanţei de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri.
Inculpatul V.C.O. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În recurs, inculpatul V.S. a criticat hotărârile pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt, el nefiind vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.
Ambii recurenţi au solicitat şi casarea hotărârilor sub aspectul laturii civile.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că probatoriul administrat a conturat starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Acţiunea inculpatului V.C.O., aceea de a lovi capul victimelor, cu un obiect dur, lovirea fiind de intensitate mare odată ce a provocat leziuni craniene şi pentru vindecarea cărora au fost necesare 35 zile îngrijiri medicale, a pus în pericol grav viaţa, aceasta demonstrând intenţia directă a agresorului de a ucide, nu de a provoca numai vătămări, realizează laturile constitutive ale faptei reţinută în sarcina sa.
Din probatoriul administrat, nu a reieşit nici un act provocator care să fi fost iniţiat de victime, simplu fapt că au cerut să joace biliard nu constituie o provocare în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. Acelaşi considerent se poate susţine şi în ce priveşte inexistenţa, din partea victimelor, a vreunui atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, sau împotriva coinculpatului ori bunurilor din local.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta a fost individualizată prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapta săvârşită este de pericol concret grav, mărit de consecinţele aduse vieţii celor două victime.
În altă ordine de idei, 7 ani şi 6 luni închisoare sunt corespunzători şi atingerii scopului pedepsei, acela al prevenţiei generale şi speciale, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Motivul de recurs invocat de inculpatul V.S. este, de asemenea, nefondat. În acest sens, sunt de reţinut declaraţiile martorilor S.I., B.C., H.M., aceştia, la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească au relatat, fără ezitare, succesiunea evenimentelor, ei, constant, arătând că recurentul, împreună cu coinculpatul V.C.O., a legat victimele cu cabluri electrice în condiţiile în care cei loviţi erau căzuţi la pământ şi leşinaţi.
Ca atare, probatoriul a relevat, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat.
Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, alături de pericolul social grav al faptei şi împrejurările în care a fost săvârşită, instanţa acordând semnificaţie şi persoanei inculpatului, acesta sustrăgându-se cercetării judecătoreşti.
În ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile a cauzei privind pe cele două părţi, victime, s-au avut în vedere probele administrate, sumele acordate fiind corect stabilite, ele, în fapt, acoperind cheltuielile făcute de familii, tratamentele medicale, precum şi prejudiciile morale suferite prin agresarea lor, fără nici o contribuţie efectivă.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi fiind nefondate, vor fi respinse.
Conform dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.S. şi V.C.O. împotriva deciziei penale nr. 48 din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.C.O., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 6 decembrie 2004, la 16 mai 2006.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3104/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3110/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
