ICCJ. Decizia nr. 309/2006. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 309/2006
Dosar nr. 22602/1/2005
(nr. vechi 6925/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 din 24 august 2005, pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul S.F., împotriva sentinţei penale nr. 33 din 17 iunie 1002 a Tribunalului Sibiu.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a susţinut că există probe noi, necesare cauzei, care se impun a fi administrate. În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 394 C. proc. pen., deoarece calea de atac respectivă nu poate fi folosită decât pentru motive strict determinate, iar revizuientul deşi a susţinut că există probe noi, nu le-a indicat şi nici nu a dovedit utilitatea şi concludenţa acestora la soluţionarea cauzei.
Prin Decizia penală nr. 311 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că susţinerile acestuia nu se circumscriu cazurilor limitativ şi expres prevăzute de lege.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care nu a motivat, nici în scris şi nici oral, recursul declarat, susţinând doar că este nevinovat.
Recursul este nefondat.
Cum recurentul nu a indicat motivele pentru care critică hotărârile atacate, legalitatea şi temeinicia acestora se va verifica, din oficiu, în raport de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate nu se constată motive care luate în examinare, din oficiu, să conducă la casare.
Aşa cum corect au reţinut instanţele condamnatul nu a prezentat motive care să se circumscrie cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Prin urmare, pentru considerentele expuse recursul declarat de condamnat este nefondat şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.F. împotriva deciziei penale nr. 311 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3040/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3184/2006. Penal. Furtul calificat (art. 209... → |
---|