ICCJ. Decizia nr. 3184/2006. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3184/2006
Dosar nr. 8007/44/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., şi în această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul P.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi, rest rămas neexecutat 420 zile închisoare.
A fost contopit restul de 420 zile cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani şi 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.939.000 lei cu titlu de despăgubiri civile părţii civile C.F.R. M., sucursala Galaţi.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 20 ianuarie 2004, inculpatul P.N. a sustras de la un tren subansamble în valoare de 2.939.000 lei.
Instanţa a reţinut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2958 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei Galaţi, pedeapsă ce a fost executată în perioada 12 decembrie 1994 până la 29 mai 1996, când a fost liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 523 zile închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o pe motiv de nelegalitate, sub aspectul modului de soluţionare a antecedentelor penale.
În concret s-a invocat că, în mod greşit pedeapsa de 4 ani închisoare a fost contopită cu restul de 420 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galaţi.
Sub acest aspect nu s-a avut în vedere că prin sentinţa penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 3241 din 10 decembrie 2002, nr. 2969 din 26 noiembrie 2001, 2694 din 29 noiembrie 2000 şi nr. 3001 din 10 decembrie 1999, toate ale Judecătoriei Galaţi şi a fost stabilită o nouă pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare.
Această nouă pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare a fost executată parţial în perioada 15 iunie 2000 - 21 octombrie 2003, restul rămas neexecutat fiind de un an, 3 luni şi 23 zile închisoare.
În motivele scrise de apel ale parchetului au fost invocate şi aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile însă aceste motive nu au mai fost susţinute de procurorul de şedinţă.
Prin Decizia penală nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 8007/44/2005 (număr în format vechi 1398/P/2005), a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 309 din 23 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 416/P/2005, privind pe inculpatul P.N. în prezent reţinut în Arestul I.P.J. Galaţi, şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte latura penală, sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul P.N., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galaţi.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 3241 din 10 decembrie 2002, nr. 2969 din 26 noiembrie 2001, nr. 2654din 20 noiembrie 2000 şi nr. 3001 din 10 decembrie 1999 toate ale Judecătorie Galaţi şi s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare.
S-a constatat că pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi a fost executată parţial, în baza mandatului de executare nr. 3914/2001 emis conform sentinţei penale nr. 2969 din 26 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galaţi, în perioada 15 iunie 2000 – 21 octombrie 2003, restul rămas neexecutat fiind de un an, 3 luni şi 23 zile închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de un an, 3 luni şi 23 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani şi 3 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare durata executată cu începere de la data de 17 noiembrie 2004 până la data de 30 noiembrie 2004.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a constatat că inculpatul P.N. este arestat în altă cauză.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel au rămas în sarcina statului.
Suma de 100 lei (RON) reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel a fost virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunţată de prima instanţă este nelegală.
În mod greşit, prima instanţă a reţinut că inculpatul P.N. se află şi în stare de recidivă postexecutorie faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2958 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei Galaţi şi în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), recidiva postexecutorie există când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Conform art. 61 alin. (1) teza I C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune.
Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2958 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei Galaţi a fost doar parţial executată cu începere de la data de 12 decembrie 1994 şi până la data de 29 mai 1996 când inculpatul a fost liberat condiţionat, cu un rest neexecutat de 523 zile închisoare.
În intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul P.N. a săvârşit o nouă infracţiune, dovadă că prin sentinţa penală nr. 3001 din 10 decembrie 1999 a Judecătoriei Galaţi, modificată prin Decizia penală nr. 37/2001 a Tribunalului Galaţi, s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 3 ani închisoare, s-a contopit restul de 523 zile închisoare cu noua pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de un an şi 4 luni închisoare, sporită la un an şi 7 luni închisoare.
Situaţia este identică pentru toate condamnările pe care inculpatul le-a suferit anterior, în sensul că de fiecare dată, în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune şi de fiecare dată liberarea condiţionată a fost revocată.
Cum în cauză, potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., nici una din pedepsele anterioare nu a putut fi considerată ca fiind executată, starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), nu a putut fi reţinută.
În mod greşit, prima instanţă, în baza art. 61 C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu restul de 420 zile închisoare rămas neexecutate din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin nerecurare, la data de 14 aprilie 2004, deci cu mult înainte de soluţionarea prezentei cauze în fond, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 3241 din 10 decembrie 2002, nr. 2969 din 26 noiembrie 2001, 2654 din 20 noiembrie 2000 şi nr. 3001 din 10 decembrie 1999 toate ale Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., din pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare a fost dedusă perioada executată cu începere de la data de 15 iunie 2000 până la data de 21 octombrie 2003, restul rămas neexecutate fiind de un an, 3 luni şi 23 zile închisoare.
Inculpatul P.N. a reînceput executarea pedepsei de 4 ani şi 8 luni închisoare după data săvârşirii infracţiunii din prezenta cauză (18 ianuarie 2004), respectiv la data de 17 noiembrie 2004 şi a fost liberat condiţionat la data de 30 noiembrie 2004.
Aşa fiind, în mod corect, în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare trebuia contopită cu restul de un an, 3 luni şi 23 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galaţi.
Din pedeapsa rezultantă, astfel stabilită, trebuia dedusă perioada executată după data săvârşirii prezentei infracţiuni, respectiv de la data de 17 decembrie 2004 până la data de 30 noiembrie 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul P.N., criticând-o, arătând în scris că a fost condamnat în lipsă, la o pedeapsă de 4 ani şi 3 luni pentru furt calificat, dar el nu a furat nimic, dar că pentru patru fiare vechi pe care le-a găsit la marginea drumului şi le-a dus la centrul de colectare, pe care, însă, nu le-a furat, fiindu-i aplicată o pedeapsă prea mare.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, deoarece acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării, avându-se în vedere faptul că prejudiciul a fost acoperit.
Procurorul a învederat că, după pronunţarea sentinţei de condamnare de către Tribunalul Galaţi, sentinţă pe care inculpatul nu a apelat-o, exercitându-se apel numai de către parchet, ce devoluează în întregime, atât în favoare, cât şi în defavoare a intrat în vigoare Legea nr. 289/2005 ale cărei dispoziţii favorabile trebuiau aplicate în apelul declarat de parchet, solicitând admiterea recursului declarat de inculpat numai în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a susţinut că nu a declarat apel, deoarece nu a ştiut că a fost judecat şi condamnat de instanţa de fond, nu a dat nici o declaraţie, nu a ştiut de existenţa procesului, fiind citat la domiciliul mamei sale în loc să fie citat la propriul domiciliu, din Micro, unde a locuit până în ianuarie - februarie 2005, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 21, 171 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în cursul urmăririi penale, făptuitorul P.N. a fost ascultat, la data de 11 martie 2004, dispunându-se începerea urmăririi penale faţă de învinuitul P.N. la data de 21 aprilie 2004 de către Secţia 5 Poliţie din municipiul Galaţi, conform procesului-verbal de începere a urmăririi penale, măsură confirmată prin rezoluţie de procuror la data de 26 aprilie 2004, P.N. fiind ascultat în calitate de învinuit la datele de 25 ianuarie 2005 şi 26 ianuarie 2005 de către organul de cercetare penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală la data de 26 ianuarie 2005, făcându-se menţiunea în rechizitoriu că după ascultarea ce a avut loc la 11 martie 2004, deşi cunoştea că este cercetat penal nu a mai putut fi găsit până la 25 ianuarie 2005, când s-a emis mandat de aducere.
În declaraţia dată la 11 martie 2004, făptuitorul P.N. a indicat ca domiciliu comuna Independenţa şi reşedinţa, fără forme legale, municipiul Galaţi, pentru ca în declaraţiile ulterioare, în calitate de învinuit să menţioneze ca domiciliu stabil comuna Independenţa, judeţul Galaţi şi reşedinţa, fără forme legale în municipiul Galaţi.
În procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penale numitului P.N. s-a consemnat că i s-a adus la cunoştinţă că este învinuit de săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) –art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., că are dreptul la avocat ales sau din oficiu, nesolicitând în această fază a cercetărilor, că i s-a prezentat materialul de urmărire penală prin citire, recunoaşte săvârşirea faptei în modalitatea pe care a descris-o în declaraţiile date la poliţie care corespund adevărului, nu mai are alte probe de solicitat în favoarea sa şi nu doreşte să fie audiate alte persoane, cu menţiunea că declară, susţine şi semnează după citire şi corespunde cu cele declarate verbal de el.
Prin rechizitoriul emis la data de 21 februarie 2005 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 855/P/2004, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind indicate două adrese unde urma să fie citat inculpatul, respectiv comuna Independenţa, str. T. Vladimirescu şi Galaţi, str. Dr. M. Petrini, judeţul Galaţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 416/ P din 25 februarie 2005, inculpatul P.N. lipsind la toate termenele de judecată, deşi a fost citat la cele două adrese indicate, precum şi prin afişare la Consiliul Local Galaţi, efectuându-se adresă la S.E.I.P. Galaţi care prin adresă a comunicat că P.N. figurează cu domiciliul în judeţul Galaţi, comuna Independenţa, precum şi adresă la D.G.P., care a comunicat prin returnarea adresei instanţei cu nr. 42275 din 10 mai 2005 că acesta nu figurează în evidenţele D.G.P., asigurându-i-se la toate termenele de judecată asistenţă juridică din oficiu, prin desemnarea de către Baroul de Avocaţi Galaţi a domnului avocat S.M. cu delegaţia nr. 1777 din 18 martie 2005.
În faza cercetării judecătoreşti, prima instanţă nu a putut asculta pe inculpatul P.N., la termenul de judecată din 22 iunie 2005, lipsind inculpatul, pentru care s-a prezentat avocat din oficiu S.M., lipsind şi partea vătămată C.F.R. Galaţi, sucursala Galaţi şi martorul G.G. au fost ascultaţi martorii indicaţi în rechizitoriu, respectiv G.C., M.I., T.C.
La acelaşi termen, atât apărătorul inculpatului, cât şi reprezentantul Ministerului Public nu au mai insistat în ascultarea martorului G.G., iar instanţa a renunţat la ascultarea martorului, dând citire declaraţiei date de acesta în faza de urmărire penală, punându-se în discuţie de către parchet, schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), apărătorul inculpatului fiind de acord cu cererea arătată, după care tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească, acordând cuvântul în fond, urmând ca asupra cererii de schimbare a încadrării juridice să se pronunţe prin hotărâre.
Au fost consemnate concluziile reprezentantului Ministerului Public, după care cele ale apărătorului, în sensul că, după prezentarea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice reţinute în rechizitoriu a arătat că, inculpatul a declarat că cei doi făptuitori au acţionat singuri şi având în vedere şi declaraţiile martorilor T.C. şi G.C., care nu cunoşteau provenienţa bunurilor aduse spre vânzare a solicitat achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, a se avea în vedere că a obţinut un profit de doar 200.000 lei, că prejudiciul este mic, că are o situaţie precară, cu consecinţa aplicării unei pedepse spre minim, aşa cum rezultă din încheierea de la 22 iunie 2005, fiind amânată pronunţarea la 23 iunie 2005.
Tribunalul Galaţi, secţia penală, a pronunţat sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 prin care a fost condamnatul inculpatul P.N., în condiţiile deja arătate, al cărei dispozitiv a fost comunicat, atât inculpatului, cât şi părţii vătămate C.F.R. Galaţi, sucursala Galaţi.
Comunicarea dispozitivului hotărârii arătate a fost efectuată pentru inculpatul P.N. în comuna Independenţa, str. T. Vladimirescu, judeţul Galaţi, dovadă restituită cu menţiunea că destinatarul este necunoscut în strada şi numărul arătat, precum şi prin afişare la Consiliul Local Galaţi.
Sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 489 din 7 octombrie 2005.
Prin încheierea din 28 octombrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei pentru cauze cu minori şi de familie şi înaintarea dosarului pentru a fi înregistrat ca apel pe rolul secţiei penale a Curţii de Apel Galaţi, anexându-se la această încheiere, în copie sentinţa penală nr. 2824 din 25 noiembrie 2004 a Judecătoriei Galaţi şi referatul întocmit de Biroul executări penale, dispunându-se citarea inculpatului şi la adresa din Galaţi, str. Nămoloasa şi prin afişare la Consiliul Local Galaţi.
Astfel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, la data de 4 noiembrie 2005, sub nr. 1398/2005, în prezent cu număr unic 8007/44/2005, dispunându-se citarea părţilor pentru termenul de judecată de la 6 decembrie 2005, precum şi efectuarea unei adrese către Baroul de Avocaţi Galaţi pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistenţa juridică a inculpatului.
La dosarul instanţei de apel au fost depuse dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul inculpat P.N. de la cele două adrese la care a fost citat, respectiv comuna Independenţa, str. T. Vladimirescu şi municipiul Galaţi, str. Dr. M. Petrini, prima fiind returnată cu menţiunea că destinatarul este mutat din localitate fără a comunica noua adresă, iar cea de-a doua, purtând menţiunea efectuării ei prin afişare.
De asemenea, pe fila 2 verso din dosarul curţii de apel există întocmit un proces-verbal în care se menţionează că inculpatul se află în arestul I.P.J. Galaţi arestat preventiv din 22 septembrie 2005 pentru furt calificat, fiind citat preventiv.
A fost primită şi depusă la dosar adresa Penitenciarului de Maximă Siguranţă Galaţi cu nr. T 25427 din 25 noiembrie 2005 cu menţiunea primirii la instanţă la 28 noiembrie 2005 prin care se înaintează memoriul deţinutului P.N. la care se anexează şi o citaţie.
În memoriul depus la dosar inculpatul P.N. a solicitat să fie citat la Penitenciarul Galaţi, în dosarul cu nr. 1398/P/2005, şi cu nr. 489/M + FAM/2005 în calitate de apelant pentru apel art. 208 – art. 209 C. pen., cerere semnată de inculpat şi datată 25 noiembrie 2005.
La termenul de judecată, în apel, respectiv 6 decembrie 2005, a fost prezent personal intimatul inculpat P.N., în stare de arest şi asistat de avocat H.V., apărător desemnat din oficiu în baza delegaţiei pe care a depus-o la dosar, lipsind intimata parte civilă C.F.R., sucursala Galaţi, intimatul inculpat fiind întrebat dacă este de acord cu asistenţă din oficiu, acesta arătând că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu şi nemaifiind alte cereri de formulat şi acte de depus, instanţa a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbateri, concluziile părţilor şi aspectele arătate fiind consemnate în partea introductivă a deciziei penale nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, ce face obiectul prezentului recurs.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere criticile formulate de recurentul inculpat personal, în ultimul cuvânt, referitoare la necitarea sa la adresa din Micro unde a locuit până în ianuarie - februarie 2005, având drept consecinţă judecarea sa cu lipsă de procedură, deoarece atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel a citat inculpatul şi intimatul inculpat P.N. la cele două adrese indicate în declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale, în calităţile pe care le avea, în raport cu măsurile procesuale dispuse, inclusiv la adresa pe care a indicat-o, respectiv municipiul Galaţi, str. Dr. M. Petrini precum şi prin afişare la Consiliul Galaţi, aşa cum s-a arătat în amănunt mai sus.
Astfel, prima instanţă, chiar dacă inculpatul P.N. a lipsit, a judecat cauza cu procedura de citare legal îndeplinită, în conformitate cu art. 291 cu referire la art. 177 C. proc. pen., iar instanţa de apel, la rândul ei a respectat dispoziţiile art. 375 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. b) şi art. 177 alin. (6) C. proc. pen., procedura de citare fiind efectuată în calitatea procesuală de intimat inculpat la cele două adrese indicate, dar şi la locul de deţinere, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi, fiind adus la termenul de judecată, când a fost soluţionată, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră, însă, că instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare inculpatului P.N., atât în accepţiunea conferită de dispoziţiile art. 6 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 362 lit. b), art. 363, 364, 365, 371, 378, art. 334 C. proc. pen., cât şi de art. 6 (1) şi (3) lit. b) din C.A.D.O.L.F.
Din examinarea cauzei a rezultat că nu numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a declarat apel, dar şi inculpatul P.N. a exercitat calea ordinară de atac a apelului, potrivit memoriului deja arătat şi aflat la dosarul curţii de apel, pe care instanţa de apel a omis nu numai să-l analizeze, în sensul calificării acestuia, ca apel, în raport cu dovezile de comunicare ale hotărârii primei instanţe sau ca repunere în termenul de apel ori apel peste termen, conferirea calităţii procesuale de apelant, dar şi să se pronunţe asupra acestuia, ceea ce a condus la încălcarea unui drept procesual exercitat de către inculpat.
Mai mult, chiar în condiţiile în care a fost declarat apel de către parchet, instanţa de apel în limitele efectului devolutiv al acestei căi ordinare de atac era obligată, ca în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
În acest context, instanţa de apel avea obligaţia în condiţiile apariţiei unei noi legi, respectiv a Legii nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată (M. Of. nr. 922/17.10.2005), care în art. 6 reglementa sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulaţie sau programat pentru circulaţie, să pună în discuţie această infracţiune, în raport cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe calea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice şi în condiţiile legii penale mai favorabile statuate în art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi putea pregăti apărarea, obligaţie însă pe care nu a respectat-o.
Totodată, instanţa de apel, judecând cauza, fără punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice şi chiar numai în limitele apelului exercitat de parchet, cu privire la modul de soluţionare a antecedentelor penale ale inculpatului a omis să constate că inculpatul P.N. nu a fost ascultat la prima instanţă, nefiind prezent, având posibilitatea, însă, ca în apel să-l asculte, în conformitate cu art. 378 alin. (2) cu referire la art. 323 C. proc. pen., şi în consecinţă să formuleze probe în apărare, obligaţie pe care prima instanţă de control a încălcat-o.
Astfel, în raport cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus arătate, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea reprezentantului parchetului, în recurs, de a se efectua schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 6 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reţinând cauza spre rejudecare, deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicţie, precum şi limitele impuse în art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile unei cercetări judecătoreşti deficitare, în care au fost ascultaţi, doar o parte din martorii indicaţi în rechizitoriu, inculpatul P.N., nefiind ascultat nici cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, lipsit şi de posibilitatea formulării de cereri şi probe în apărare, aşa încât nu este aplicabil în acest stadiu procesual, faţă de contextul concret al cauzei, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica formulată de apărătorul recurentului inculpat referitoare la greşita individualizare a pedepsei, faţă de nerespectarea garanţiilor procesuale ale inculpatului, având drept consecinţă încălcarea dispoziţiilor legale arătate, în materia asigurării dreptului la apărare, conducând şi la o nerezolvare a fondului cauzei, aspecte ce prevalează în raport cu stabilirea pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat P.N. împotriva deciziei penale nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Se vor casa sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi şi Decizia penală nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, şi se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galaţi, care va efectua o nouă cercetare judecătorească, prin readministrarea tuturor probelor efectuate în cursul urmăririi penale, cu respectarea principiilor ce guvernează faza judecăţii procesului penal, respectiv a publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, potrivit art. 289 şi 290 C. proc. pen., cu citarea părţilor, respectiv a inculpatului P.N., la toate adresele indicate, respectiv comuna Independenţa, str. T. Vladimirescu judeţul Galaţi, municipiul Galaţi, Str. Dr. Petrini, judeţul Galaţi, în municipiul Galaţi, str. Nămoloasa, prin afişare la Consiliul Local Galaţi numai în condiţiile prevăzute de art. 177 alin. (4) C. proc. pen., precum şi la locul de detenţie, faţă de împrejurarea că este arestat într-o altă cauză, a părţii civile C.F.R., sucursala Galaţi, la sediul indicat, precum şi a martorilor arătaţi în actul de sesizare, respectiv G.C., M.I., G.G.D., T.C., la adresele menţionate.
Se va efectua adresă la B.A. Galaţi în vederea desemnării unui apărător din oficiu, asistenţa juridică fiind obligatorie, în condiţiile art. 171 C. proc. pen.
Astfel, se vor asculta părţile în condiţiile prevăzute de art. 320 – art. 328 C. proc. pen., pentru lămurirea tuturor împrejurărilor faptice, cu posibilitatea formulării de probe în apărare şi în acuzare cu respectarea dispoziţiilor art. 67 C. proc. pen., urmând a fi administrate probele încuviinţate, se va pune în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în aceea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005, în condiţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv a legii penale mai favorabile, se va stabili situaţia antecedentelor inculpatului, în raport cu alte condamnări, aşa cum rezultă din fişa de cazier şi hotărârile depuse la dosar, în scopul stabilirii situaţiei de fapt, a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, în ceea ce priveşte fapta comisă, iar în eventualitatea dovedirii vinovăţiei, stabilirii unei pedepse cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a laturii civile a cauzei, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.N. împotriva deciziei penale nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi şi Decizia penală nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galaţi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3196/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
