ICCJ. Decizia nr. 3040/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3040/2006
Dosar nr. 7830/1/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 mai 2006, Curtea de Apel Cluj, având pe rol soluţionarea apelurilor D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj şi ale inculpaţilor P.G. şi R.E. împotriva sentinţei penale nr. 661 din 21 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Cluj, a dispus în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 136 lit. c) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P.G. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara conform art. 1451 C. proc. pen., concomitent cu punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 661 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj inculpatul P.G. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- art. 26 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
S-a mai reţinut că inculpatul P.G. a fost arestat preventiv de la 26 august 2004 în baza art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., până la data dezbaterii din şedinţa de la 10 mai 2006.
S-a motivat că art. 5 din C.E.D.O. garantează că o persoană nu va fi arestată preventiv pe timp nedeterminat, că această măsură trebuie să aibă caracter excepţional şi nu trebuie să depăşească limite rezonabile.
S-a reţinut că la cererea inculpatei R.E. a fost încuviinţată în apel efectuarea unei expertize tehnice care se estimează a fi realizată în cel puţin două luni.
S-a mai motivat că motivul de bază pentru care s-a luat măsura menţinerii arestării preventive pe toată perioada a fost acela prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., acela al protejării ordinii publice.
Or conform practicii Curţii Europene se poate considera că o tulburare a ordinii publice asistă imediat după comiterea faptei şi că aceasta se risipeşte cu timpul. Că gravitatea deosebită a unei fapte penale creează o reacţie publică la săvârşirea acesteia putând suscita o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie pe o perioadă de timp. Această privare de libertate nu poate dura decât bazându-se pe fapte de natură să indice că eliberarea deţinutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
În raport de acestea, Curtea de apel a constatat că intervalul de un an, 9 luni şi 16 zile de arest preventiv a inculpatului P.G. nu mai justifică temerea pericolului concret pentru ordinea publică prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru desfăşurarea normală a procesului fiind suficientă măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzut de art. 136 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj criticând-o ca fiind netemeinică, contrară dispoziţiilor art. 139 C. proc. pen., deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. S-a motivat că de la momentul ultimei hotărâri de menţinere a arestării nu s-a administrat nici o probă şi nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile arestării nu mai sunt în fiinţă. Prin urmare susţine recursul procurorului în mod just s-a apreciat că nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen.
Recursul parchetului nu este fondat.
Faţă de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la 26 august 2004 făcându-se aplicarea art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen.
Cazul prevăzut la art. 148 lit. b) C. proc. pen., se referă la infracţiunea flagrantă când potrivit art. 468 C. proc. pen., învinuitul este reţinut şi arestat imediat după comiterea faptei cum s-a procedat în cauză la debutul urmăririi penale. Urmărirea şi judecarea infracţiunii flagrante este o procedură specială prevăzută de art. 465 şi următoarele C. proc. pen. şi răspunde pe de o parte, unor interese de ordin procesual sporind valenţele principiului operativităţii în procesul penal, pe de altă parte procedura urgentă grăbeşte restabilirea ordinii de drept încălcate şi contribuie la sporirea rolului educativ şi preventiv al procesului penal.
Or în cauză procesul penal demarat în condiţiile procedurii de urgenţă a flagrantului, durează de aproape 2 ani cu inculpatul aflat în stare de arest, ceea ce relevă că scopul avut în vedere cu preponderenţă de lege în aplicarea acestei proceduri nu se mai realizează. Prin urmare nici temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu mai subzistă.
Pe de altă parte, prin trecerea acestei mari perioade de timp care nu poate fi imputată inculpatului pericolul concret pentru ordinea publică, s-a atenuat, prin stingerea interesului şi a reacţiei publice datorate duratei îndelungate de timp, faţă de fapta inculpatului.
Prin urmare nici temeiul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru menţinerea arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, astfel încât Curtea de Apel Cluj a procedat corect aplicând prevederile art. 139 alin. (1) C. proc. pen.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul parchetului, ca nefondat, şi va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. 281/33/2006, privind pe inculpatul P.G.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P.G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 309/2006. Penal → |
|---|
