ICCJ. Decizia nr. 3119/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3119/2006
Dosar nr. 5636/1/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 979 din 15 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 319 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 noiembrie 2004 la 15 februarie 2006.
A fost obligat recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a constatat că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.E.I. care, folosindu-se de pumni şi de picioare, fără nici un motiv, în seara zilei de 30 octombrie 2004, în incinta barului V. din oraşul Corabia a aplicat victimei A.F. numeroase lovituri cu mare intensitate în zone vitale, producând moartea acesteia.
Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte a apreciat că aceasta este corect individualizată şi nu se impune reducerea acesteia faţă de gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat care este recidivist, împrejurarea că inculpatul urmează să execute 18 ani de închisoare fiind consecinţa revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 166 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Corabia.
Împotriva acestei decizii, condamnatul C.E.I. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., apreciind că fapta sa intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., solicitând achitarea sa întrucât lipseşte plângerea prealabilă din partea victimei.
Totodată, contestatorul a învederat că nu este autorul infracţiunii reţinute în sarcina sa, solicitând în acest sens reaprecierea unor probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor.
Examinând contestaţia în anulare formulată, în raport cu motivele arătate şi temeiul legal invocat, respectiv art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i1), cu privire la care existau probe la dosar.
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Cu privire la critica formulată de contestator întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Înalta Curte o consideră nefondată, întrucât în cazul infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru care a fost condamnat contestatorul, tragerea la răspundere penală a făptuitorului se realizează din oficiu, nefiind necesară existenţa unei plângeri penale din partea persoanei vătămate.
De asemenea, nici celelalte critici referitoare la modul de apreciere al unor probe, nu se circumscriu cazului de contestaţie invocat, neputându-se analiza prin nici unul din cazurile concrete limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul C.E.I.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 979 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3174/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
