ICCJ. Decizia nr. 3188/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3188/2006

Dosar nr. 5854/1/2006

Şedinţa publică din 18 mai 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 827 din 6 decembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 6828/2005, s-a dispus condamnarea inculpaţilor V.E.G., O.C.D., B.C.E., la câte o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) – (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi următoarele C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul P.M.G., la 3 pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 99 şi următoarele C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 86 raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor V.E.G., O.C.D., B.C.E. şi P.M.G.

În baza dispoziţiilor art. 110 C. pen., s-a stabilit termen de încercare câte 3 ani pentru fiecare inculpat.

În baza dispoziţiilor art. 86³ raportat la art. 110¹ C. pen., inculpaţii au fot obligaţi ca, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate de comun acord, la instituţiile desemnate cu supravegherea acestora, respectiv S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Iaşi, pentru inculpaţii V.E.G. şi B.C.E. şi respectiv S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru inculpaţii O.C.D. şi P.M.G.;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să-şi definitiveze studiile.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi 110¹ alin. (3) C. pen.

Tot, prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea formulată de inculpatul P.I. privind schimbarea încadrării juridice din 3 infracţiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi 2 lit. c) şi alin. (2) ¹ lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 221 C. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpatului P.I., la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 21 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile vătămate M.A. şi B.E. şi în consecinţă:

În baza dispoziţiilor art. 346 şi 14 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii V.E.G., B.C.E., P.M.G. şi P.I. şi în solidar cu părţile responsabile civilmente E.A., B.E., B.E.I., P.A. şi P.D. să plătească părţii civile M.A. suma de 800.000 lei (80 RON) reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza aceloraşi dispoziţii legale au fost obligaţi în solidar inculpaţii O.C.D., B.C.E., P.M.G. şi P.I. şi părţile responsabile civilmente O.C.D., O.E., B.E., B.E.I., P.A. şi P.D. să plătească părţii civile B.E. suma de 500.000 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

S-a constatat recuperat integral, prin plată prejudiciul cauzat părţii civile T.E.

În baza dispoziţiilor art. 189 – art. 191 C. proc. pen., inculpatul P.I. şi inculpaţii V.E.G., O.C.D., B.C.E. şi P.M.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente au fost obligaţi să plătească fiecare, câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 25 mai 2005, în jurul orei 7,30-8,00, inculpaţii V.E.G., O.C.D., B.C.E., P.M.G. şi P.I. s-au întâlnit în zona gării Iaşi şi au hotărât să se deplaseze în diferite zone din municipiul Iaşi pentru a sustrage prin smulgere lănţişoare din aur de la gâtul unor femei. În baza acestei hotărâri s-au deplasat în cartierul Galata.

În momentul în care au văzut trecând pe lângă ei o femeie care avea la gât un lănţişor din aur, B.C.E. şi V.E.G. s-au deplasat după partea vătămată, identificată ulterior în persoana numitei M.A. Inculpatul V.E.G. a rămas mai în spate, iar inculpatul B.C.E. s-a apropiat de partea vătămată şi i-a smuls lanţul de la gât, după care cei doi au fugit printre blocuri spre Gara Iaşi, unde i-au întâlnit pe ceilalţi inculpaţi.

Ulterior, s-au deplasat la o casă se amanet, unde inculpatul P.I. a prezentat buletinul de identitate al unui prieten, pe nume R.G. pe care îl avea asupra sa, amanetând lănţişorul cu suma de 1.000.000 lei. Banii au fost împărţiţi în mod egal, între inculpaţii B.C.E., V.E.G., P.I. şi P.M.G.. Inculpatul O.C.D. nu a primit nici o sumă de bani pe considerentul că nu a participat la comiterea faptei.

Lănţişorul a fost recuperat de la casa de amanet şi restituit părţii vătămate. Din prejudiciul total de 2.500.000 lei s-a recuperat lănţişorul în sumă de 1.700.000 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 800.000 lei, contravaloarea medalionului care s-a pierdut când a fost smuls lănţişorul.

Inculpaţii s-au deplasat în zona centrală a municipiului Iaşi pentru ca şi inculpatul O.C.D. să sustragă, prin smulgere, un lănţişor. Când au ajuns în zona parcului Săulescu, inculpatul O.C.D. a observat o femeie care avea la gât un lănţişor din aur. A plecat după acea femeie, identificată ulterior în persoana numitei B.E. şi prin surprindere, i-a smuls de la gât lănţişorul.

Lănţişorul sustras a fost amanetat de P.I. tot cu buletinul numitului R.G. la o casă de amanet din zona Tg. Cucu cu suma de 700.000 lei, banii fiind împărţiţi între fraţii P., O.C.D. şi B.C.E. Inculpatul V.E.G. nu a primit bani din amanetarea lănţişorului.

Lănţişorul a fost recuperat şi restituit părţii vătămate. Din prejudiciul în sumă de 2.800.000 lei s-a recuperat lănţişorul în sumă de 2.800.000 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 500.000 lei reprezentând contravaloarea cruciuliţei care sa pierdut când i s-a smuls lănţişorul.

După ce au împărţit banii proveniţi din amanetarea lănţişorului sustras de O.C.D., acesta s-a despărţit de ceilalţi patru inculpaţi care s-au deplasat spre zona gării, unde inculpatul V.E.G. a sustras de la gâtul părţii vătămate T.E. un lănţişor din aur.

Au amanetat lănţişorul sustras la o casă de amanet cu suma de 2.000.000 lei, banii fiind împărţiţi în mod egal între cei patru inculpaţi.

Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile părţii vătămate; procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele foto; proces-verbal de recunoaştere după fotografii şi planşa foto; procesele-verbal de recunoaştere din grup şi planşele foto; dovezile de ridicare de la casele de amanet a lănţişoarelor sustrase; dovezile de restituire; procesul-verbal de lăsare în custodia SC S.B. SRL Iaşi. a lănţişorului sustras de la partea vătămată T.E.; declaraţiile martorilor; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. S/2377 din 9 iunie 2005 al I.M.L. Iaşi din care a rezultat că inculpatul minor B.C.E. a comis faptele cu discernământ.

Interogaţi, inculpaţii au recunoscut sustragerea prin violenţă a lănţişoarelor, de către inculpatul V.E.G., O.C.D. şi B.C.E. şi ajutorul dat de către inculpatul P.M.G., pentru sustragerea acestor bunuri şi a inculpatului P.I. pentru valorificarea bunurilor.

Inculpatul P.I., personal şi prin apărător a susţinut în faţa instanţei că, fapta sa, de a valorifica lănţişoarele sustrase de ceilalţi patru inculpaţi, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie, ci ale infracţiunii de tăinuire, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Susţinerile acestui inculpat au fost considerate neîntemeiate, probatoriul administrat în cauză formând convingerea că prin activitatea desfăşurată, împreună cu ceilalţi patru inculpaţi, inculpatul P.I. a desfăşurat acte de complicitate concomitentă la infracţiunea de tâlhărie, reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi.

Astfel, părţile vătămate M.A. şi B.E. au arătat că au văzut iniţial un grup de 5-6 tineri, din care s-au desprins cei care le-au sustras lănţişoarele, ceea ce a dus la concluzia că hotărârea inculpaţilor a fost de a acţiona împreună.

Pe de altă parte, chiar traseul activităţii desfăşurate de autorii infracţiunii de tâlhărie, relatat de toţi cei cinci inculpaţi, în sensul că după fiecare act material de sustragere, se întâlneau în zona gării, unde inculpatul P.I. primea lănţişorul sustras şi îl amaneta, a dus la concluzia că, între acest inculpat şi ceilalţi, al existat o înţelegere în sensul promisiunii de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei de către ceilalţi inculpaţi şi apoi de a valorifica aceste bunuri, pentru a face rost de bani.

Activitatea desfăşurată de inculpatul P.I., în modalitatea descrisă anterior, a fost corect calificată de actul de inculpare, ca fiind în forma de participaţie penală la infracţiunea consumată de tâlhărie, respectiv complicitate, astfel că, cerere formulată de acest inculpat, privind schimbarea încadrării juridice, dată faptelor prin rechizitoriu, în infracţiunea de tăinuire, a fost respinsă.

În drept, faptele inculpaţilor minori V.E.G., O.C.D. şi B.C.E., care, în ziua de 25 mai 2005, împreună cu inculpatul P.I. şi P.M.G., au sustras prin violenţă în timp ce se aflau în loc public, lănţişoare din aur de la gâtul mai multor părţi vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă continuată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (1) – (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

Fapta inculpatului minor P.M.G. de a-i ajuta pe inculpaţii P.I., B.C.E., O.C.D. şi V.E.G., să sustragă prin violenţă, 3 lănţişoare din aur de la 3 părţi vătămate, de a participa la amanetarea acestora şi de a primi bani din această activitate, întruneşte elementele constitutive a 3 infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului major P.I. de a-i ajuta pe ceilalţi 4 inculpaţi să sustragă 3 lănţişoare din aur de la trei părţi vătămate, de a amaneta lănţişoarele şi de a împărţi banii astfel obţinuţi cu ceilalţi inculpaţi, întruneşte elementele constitutive a trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere în cadrul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atitudinea cooperantă a inculpaţilor, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, stăruinţa depusă de inculpaţi pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor vătămate, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Astfel, din referatele de anchetă socială efectuate în faza de urmărire penală şi din referatele de evaluare psiho-socială efectuate în faza de judecată de către S.P.V.R.S. Iaşi de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Vaslui, a rezultat că inculpaţii provin din familii organizate (mai puţin inculpatul V.E.G.), sunt supravegheaţi de părinţi, frecventează cursurile şcolare, având o situaţie materială stabilă.

S-a concluzionat pentru toţi cei 5 inculpaţi, că prezintă şanse mari de reintegrare socială, în condiţiile unei stricte supravegheri din partea familiilor, dar şi din partea unor instituţii abilitate, interesul, urmând a fi centrat pe controlul preocupărilor şi al anturajului inculpaţilor şi susţinerea acestora în vederea finalizării studiilor.

Având în vedere cele prezentate anterior, precum şi faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, instanţa de fond a apreciat că în cauză s-a putut face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor, fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite în limitele permise de art. 76 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii minori şi de art. 76 lit. b) C. pen., pentru inculpatul major.

De asemenea, circumstanţele personale ale inculpaţilor au creat convingerea primei instanţe, că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, dispunându-se în consecinţă, pentru inculpaţii minori, suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate, în conformitate cu dispoziţiile art. 86¹ şi 110 C. pen.

În soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis acţiunile civile formulate de părţile vătămate (B.E. şi M.A.) şi în consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata prejudiciilor nerecuperate către cele două părţi vătămate.

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat părţii civile T.E., acesta a fost recuperat integral prin plată, partea vătămată, depunând la dosar un înscris în acest sens.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost apelată de inculpatul P.I. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut în motivele de apel, că în mod greşit s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie; inculpatul nu a avut nici o înţelegere cu ceilalţi patru coinculpaţi privind activitatea infracţională şi nu a cunoscut provenienţa bunurilor amanetate, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire şi având în vedere că fratele său P.M.G. a fost coautor al infracţiunii comise, urmează să se constate că nu poate fi pedepsit.

În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat la împrejurările care circumstanţiază persoana inculpatului: conduita bună anterioară, lipsa antecedentelor penale, gradul de instruire.

Prin Decizia penală nr. 20 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 71/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 827 din 6 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a menţinut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 60 RON.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că printr-o atentă administrare a probelor instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise.

S-a stabilit în mod cert faptul că, în ziua de 25 mai 2005, inculpatul a participat împreună cu ceilalţi coinculpaţi V.E.G., O.C.D., B.C.E. şi P.M.G. la sustragerea prin violenţă de la două părţi vătămate a două lănţişoare din aur, ce au fost amanetate de inculpat, iar banii obţinuţi, împărţiţi între ei şi totodată amanetat un al treilea lănţişor sustras de inculpatul V.E.G., primind banii din amanetare.

În acest context a fost considerată ca fiind lipsită de temei susţinerea inculpatului privind necunoaşterea provenienţei bunurilor amanetate şi nefondată critica vizând schimbare încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tăinuire şi aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al art. 221 C. pen.

Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti a rezultat că inculpatul P.I. a participat la sustragerea lănţişoarele din aur de la gâtul părţilor vătămate, cunoscând împrejurările în care au fost comise faptele, în loc public şi prin violenţă, urmată de amanetarea bunurilor sustrase şi împărţirea banilor rezultaţi din amanetare.

Toate aceste împrejurări au concretizat modul tacit al inculpatului de a ajuta la sustragerea bunurilor şi definesc intenţia acestuia care constituie latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la furt calificat, cum just instanţa de fond a încadrat fapta.

Prin conduita lui, inculpatul a înlesnit şi ajutat la săvârşirea infracţiunilor, fiind îndeplinite cerinţele art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), care nu condiţionează participaţia de existenţa unei înţelegeri exprese.

Aşa fiind, în mod corect şi în deplină concordanţă cu materialul probator administrat în cauză s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea a trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie.

La individualizarea pedepselor, prima instanţă a avut în vedere pericolul social al faptelor dat de împrejurările concrete de săvârşire şi de amploarea pe care au luat-o aceste infracţiuni, dar a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen.

Pentru a face aplicare textelor de lege privind existenţa şi efectele circumstanţelor atenuante, prima instanţă a motivat că inculpatul este tânăr, fără antecedente penale şi a avut o bună conduită înainte de săvârşirea faptelor, iar în cursul procesului a avut o poziţie sinceră.

Aceste împrejurări au fost corect reţinute în favoarea inculpatului, evaluarea lor s-a făcut cu luarea în considerare a tuturor datelor cauzei semnificative sub raportul criteriilor de individualizare, astfel încât nu s-ar justifica aplicarea unei pedepse mai uşoare.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, P.I., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de astăzi, deşi legal citat, recurentul inculpat a lipsit, la dosarul cauzei, nefiind depus nici un înscris care să ateste imposibilitatea sa de prezentare, formularea vreunei cereri sau împuternicirea avocaţială a vreunui apărător ales, situaţie faţă de care Înalta Curte a constatat cauza aflată în recurs, în stare de judecată, acordând cuvântul părţilor asupra căii de atac exercitată.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17, 17¹, 18 şi 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor, din complicitate la infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., pentru care urmează a se pronunţa achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece cercetarea judecătorească a fost efectuată superficial, iar în subsidiar, reducerea pedepselor prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante judiciare corect reţinute.

Concluziile procurorului asupra recursului inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 17¹, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului P.I. în săvârşirea infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului P.I. de a-i ajuta pe ceilalţi patru coinculpaţi minori, în ziua de 25 mai 2005, să sustragă trei lănţişoare din aur de la trei părţi vătămate, de a amaneta lănţişoarele şi de a împărţi banii obţinuţi cu ceilalţi inculpaţi, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator a trei fapte de complicitate la tâlhărie săvârşite în condiţiile circumstanţei agravante de comiterea a faptelor împreună cu inculpaţi minori, în concurs real, prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 33 lit. a) din acelaşi cod.

În declaraţiile olografe date la organele de poliţie, făptuitorul P.I. a descris împrejurările comiterii faptelor în sensul că „În dimineaţa zilei de 25 mai 2005 am venit în Iaşi cu fratele meu M. şi prietenii mei O.C.D., B.C.E., R.G. şi V.E.G. Toţi ne-am deplasat la Şcoala 34 din cartierul Galata Iaşi, pentru ca O.C.D. să se înscrie la examenul de capacitate. După ce acesta a depus dosarul, toţi am mai rămas un pic pe trotoarul din faţa şcolii. În timp ce stăteam de vorbă pe lângă grupul nostru a trecut o femeie care am văzut că avea la gât un lănţişor. În acest moment B.C.E. şi V.E.G. s-au hotărât să meargă după acea femeie şi să-i smulgă lănţişorul de la gât. Am văzut cum cei doi au urmărit-o circa 20 de metri pe acea femeia după care am văzut când B.C.E. a smuls lanţul de la gâtul acelei femei timp în care V.E.G. stătea în apropierea femeii, iar după smulgerea lănţişorului au fugit împreună prin spatele blocurilor Scolii 34. În jurul orelor 10,30, în Gara Iaşi ne-am întâlnit cu cei doi, ne-au arătat lănţişorul furat, era de culoare galbenă şi era rupt … Eu aveam asupra mea cartea de identitate a unui prieten de-al meu pe nume R.B. şi atunci m-am hotărât să amanetez lănţişorul folosind acel act de identitate. Tot grupul nostru ne-am deplasat la o casă de amanet de pe strada gării din Iaşi unde eu am amanetat pe numele meu de R.B. acest lănţişor pentru care am primit suma de 1.000.000 lei bani pe care i-am împărţit egal cu fratele meu P.M.G., B.C.E. şi V.E.G. Partea mea de bani am cheltuit-o personal pe mâncare şi ţigări."

„În ziua de 25 mai 2005 nu mai reţin ora exactă, dar cred că între orele 11-12,30 mă aflam împreună cu O.C.D., B.C.E., V.E.G., T.P., R.G. şi fratele meu P.M.G. în dreptul Casei de Modă din Iaşi. Fratele meu P.M.G. i-a spus lui O.C.D. că e rândul lui să fure un lănţişor. O.C.D. a fost de acord cu acest lucru, fapt pentru care văzând pe trotoar o femeie mai în vârstă care avea la gât un lănţişor s-a detaşat de grupul nostru şi când aceasta a ajuns în dreptul lui O.C.D. a început să fugă spre ea şi în timp ce alerga i-a smuls acesteia lănţişorul de la gât, după care a fugit printre blocuri. La scurt timp după aceasta toţi ne-am întâlnit în zona magazinului A. unde eu împreună cu fratele meu P.M.G. şi O.C.D. am intrat în apropierea unei case de amanet unde să amanetăm lănţişorul, întrucât lucrătoarele de la casa se amanet au refuzat să reprimească lănţişorul, O.C.D. a mers singur la o altă casă de amanet din zonă, nu ştiu cum se numeşte unde a vândut lucrătorului de acolo lănţişorul respectiv, obţinând suma de 750.000 lei. Cât timp O.C.D. a vândut lănţişorul, restul grupului l-am aşteptat în apropierea casei de amanet. După ce O.C.D. a vândut lănţişorul, banii pe care i-a obţinut i-am împărţit între noi, astfel el şi-a oprit suma de 300.000 lei, mie mi-a dat suma de 150.000 lei, iar fratelui meu P.M.G., suma de 150.000 lei, iar lui B.C.E. suma de 150.000 lei…".

„…O.C.D. mi-a spus că veneau din Cartierul Galata de la o şcoală unde acesta îşi depusese actele pentru examen. V.E.G. a scos din buzunar un lanţ din aur şi mi-a spus să-l amanetez, eu i-am zis că buletinul meu este pierdut, moment în care O.C.D. a intervenit spunându-mi să folosesc buletinul unui consătean de-al meu pe nume R.B. pe care îl aveam asupra mea … Întâi la casa de amanet de pe str. Gării s-a dus V.E.G., dar a fost refuzat de vânzătoare, motiv pentru care V.E.G. mi-a spus să mă duc eu cu buletinul lui R.B. ca să amanetez lanţul. Am fost de acord şi împreună cu V.E.G. ne-am dus la casa de amanet unde eu personal am amanetat lanţul cu suma de 1.300.000 lei. Arăt că după ce am amanetat acest lănţişor V.E.G. mi-a dat suma de 200.000 lei, atunci l-am întrebat de unde îl are şi mi-a spus că a fost furat … ne-am întâlnit din nou cu V.E.G., O.C.D., B.C.E., R.G.. V.E.G. mi-a mai arătat un lanţ de aur şi mi-a spus să mergem împreună să-l amanetăm la aceiaşi casă de amanet, am fost de acord şi folosind buletinul lui R.B. l-am amanetat cu suma de 2.000.000 lei. V.E.G. mi-a spus că lanţul l-a furat cu puţin timp în urmă de pe strada Gării, din toată suma mi-a dat 250.000 lei şi ştiu că lanţul din aur cântărea aproximativ 10 g.

După ce am ieşit din casa de amanet la intersecţie ne-am întâlnit şi cu fratele meu M., T. şi R., iar fratele meu M. mi-a dat un lanţ din aur iar eu şi cu O.C.D. l-am amanetat cu suma de 1.400.000 lei, mie personal fratele meu M. mi-a dat suma de 200.000 lei…".

În declaraţia dată la organele de poliţie, în prezenţa apărătorului O.R., la data de 13 iunie 2005, învinuitul P.I. a arătat că „Menţin declaraţiile olografe date până în prezent acestea reflectă adevărul. În data de 25 mai 2005, în jurul orei 8,00, m-am întâlnit în zona Gării Iaşi cu nişte prieteni pe nume B.C.E., V.E.G. şi O.C.D. Împreună cu mine se afla şi fratele meu P.M.G. Toţi 5 am plecat spre cartierul Galata la Şcoala Generală nr. 34 pentru ca O.C.D. să se înscrie la examenul de capacitate. Când O.C.D. a ieşit din şcoală şi ne aflam toţi 5 în faţa şcolii pe lângă noi a trecut o femeie care avea la gât un lănţişor din aur. B.C.E. a afirmat că vrea să sustragă lănţişorul de la gâtul acelei femei şi i-a spus lui V.E.G. să meargă împreună cu el după acea femeie pentru a-i fura lănţişorul. Am văzut cum B.C.E. şi V.E.G. au mers după acea femeie şi i-a smuls de la gât lănţişorul. B.C.E. şi V.E.G. au fugit printre blocuri spre gară, în aceeaşi direcţia am plecat şi eu împreună cu fratele meu şi O.C.D. La gară ne-am întâlnit cu B.C.E. şi V.E.G., B.C.E. avea asupra sa lanţul sustras pe care ni l-a arătat şi nouă. Am hotărât să amanetăm lănţişorul sustras, am mers la o casă de amanet din gară, unde eu am amanetat lănţişorul cu un buletin a unui prieten pe nume R.B. Am primit pentru lănţişor suma de aproximativ 1.000.000 lei, banii i-am împărţit, adică eu, fratele meu, B.C.E. şi V.E.G., fiecare primind câte 250.000 lei. Nu am dat nici un ban din valorificare acelui lănţişor lui O.C.D., considerând că acesta nu a avut nici o contribuţie la comiterea faptei.

Am hotărât apoi să mergem toţi 5 în zona centrală a municipiului pentru ca O.C.D. să sustragă şi el un lănţişor de la o femeie. Am ajuns toţi 5 în parcul de lângă A.M., am văzut trecând pe lângă noi o femeie care avea la gât un lănţişor din aur, nu am avut timp să ne mai despărţim, aşa cum hotărâsem iniţial, O.C.D. a ieşit din grup a mers după acea femeia şi i-a smuls de la gât lănţişorul după care toţi 5 am fugit, lănţişorul l-am amanetat tot eu cu buletinul lui R.B. la o casă de amanet din zona Tg. Cucului, am primit în jur de 700.000 lei, banii i-am împărţit eu, fratele meu, O.C.D. şi B.C.E. V.E.G. nu a primit nici un ban din amanetarea acestui lănţişor. B.C.E. s-a despărţit de noi, iar noi ceilalţi am mers spre gară unde urma ca V.E.G. să sustragă şi el un lănţişor de la o femeie. Când am ajuns în preajma gării eu m-am despărţit de V.E.G., B.C.E. şi fratele meu şi am plecat în gară. După un timp în gară au venit cei 3, V.E.G. mi-a arătat un lănţişor spunând că l-a sustras de la gâtul unei femei. Am mers toţi la o casă de amanet din zonă, unde eu am amanetat lănţişorul tot cu buletinul lui R.B. Am primit suma de 2.000.000 lei, bani împărţiţi egal, eu am primit suma de 500.000 lei…".

În cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, în declaraţia sa dată în prezenţa aceluiaşi apărător O.R., inculpatul P.I. a arătat că „…Recunosc săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în forma complicităţii reţinută în sarcina mea. Situaţia de fapt este cea reţinută în rechizitoriu. În ceea ce priveşte lănţişorul sustras de B.C.E., artă că eu nu am ştiut ce are de gând să facă acesta şi am aflat că lănţişorul este sustras abia după ce l-am amanetat. Am primit … suma de 200.000 lei. În ceea ce priveşte fapta reţinută de către inculpatul O.C.D., arăt că eram de faţă toţi cei 5 inculpaţi, dar nu am ştiut ce are de gând să facă acest inculpat. Am văzut când inculpatul O.C.D. a sustras lanţul de la o doamnă în vârstă, moment în care inculpaţii B.C.E., V.E.G. şi P.M.G. au fugit. Partea vătămată a fugit după ei, iar eu am rămas unde mă aflam. Am ieşit printre blocuri, în zona C.M. şi am văzut pe cei 4 inculpaţi. M-am luat după ei şi am ajuns în zona Moldova, Inculpatul O.C.D. mi-a solicitat să amanetez lănţişorul, dar l-am refuzat, motiv pentru care acesta l-a vândut. Am primit de la O.C.D. suma de 150.000 lei. Inculpatul V.E.G. nu a primit nici un ban de la acest lănţişor, nu ştiu din ce motive. La cea de-a doua faptă nu am participat, deoarece am plecat la gară …. Arăt că în ceea ce priveşte lănţişorul sustras de O.C.D., acesta a fost vândut tot pe baza buletinului lui R.B. I-am dat buletinul lui R.B. lui O.C.D. A fost vândut cu suma de 750.000 lei. Arăt că şi cel de-al treilea lănţişor a fost amanet tot de mine şi tot cu buletinul lui R.B. pentru suma de 2.000.000 lei, mie revenindu-mi suma de 500.000 lei. Arăt că nu m-am înţeles cu ceilalţi inculpaţi să săvârşim infracţiuni…".

Din coroborarea declaraţiilor inculpatului P.I., cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi V.E.G., O.C.D., B.C.E., P.M.G., date atât în cursul urmăririi penale, în calităţile procesuale pe care le-au avut la acel moment, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, în care au arătat împrejurările faptice, cu declaraţiile părţilor civile M.A. şi B.E., în care au relatat că au văzut grupul de 5-6 tineri din care s-au desprins cei care le-au smuls lănţişoarele, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi, precum şi în primă instanţă a fost dovedită contribuţia efectivă a inculpatului P.I. în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării recurentului inculpat, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la tâlhărie în aceea de tăinuire, deoarece ansamblul mijloacelor de probă administrate şi la care s-a făcut mai sus referire a evidenţiat actele de executare concretă ale inculpatului, P.I., în înţelegere cu ceilalţi coinculpaţi, care pe rând au stabilit modalitatea de acţiune, prin alegerea părţilor vătămate, ce purtau lănţişoare la gât, precum şi desemnarea celui care va acţiona, asistând, chiar la momentul deposedării prin violenţă a părţilor vătămate de lănţişoarele pe care le purtau, ulterior, amanetându-le şi împărţind banii obţinuţi în funcţie de contribuţia fiecăruia.

Astfel, în cauză inculpatul P.I. prin modul său de acţiune, urmare a înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi de a sustrage prin violenţă lănţişoare din aur de la părţile vătămate, ajutând la deposedarea a două dintre acestea de către coinculpaţi, prin asistenţa la momentul săvârşirii faptelor, valorificând toate cele trei lănţişoare, prin amanetarea lor şi împărţirea banilor obţinuţi, în funcţie de contribuţie, a comis acte de complicitate concomitentă la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi nu de tăinuire, la care primirea şi provenienţa bunurilor este ulterioară săvârşirii unei infracţiuni.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că în cauză a fost corect stabilită încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul P.I. a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale privind cercetarea judecătorească, cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii statuate în art. 289 C. proc. pen., dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 320 – art. 324 C. proc. pen., apreciindu-se motivat după punerea în discuţia părţilor, inutilitatea ascultării martorilor din lucrări, chiar dacă poziţia de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor a fost uşor nuanţată în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii infracţională, faţă de calităţile martorilor, respectiv martori asistenţi la diferite măsuri procesuale şi nu martori oculari, iar ca urmare a procesului de evaluare a mijloacelor de probă administrate a fost dovedită vinovăţia inculpatului P.I., în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, aşa încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate examina solicitarea apărării de achitare a inculpatului P.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., faţă de considerentele prezentate referitoare la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

De asemenea, nici critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, nu poate fi reţinută, deoarece, atât în stabilirea cuantumului pedepsei, cât şi a modalităţii de executare, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise, de forma de participaţie, respectiv complice, de celelalte circumstanţe reale, respectiv săvârşirea împreună cu mai multe persoane, coinculpaţii fiind minori, de prejudiciile produse şi neacoperite, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, oscilând, însă în descrierea împrejurărilor în evidenţierea contribuţiei sale, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a creat probleme în familie sau în comunitate, până la momentul săvârşirii faptelor, a muncit ulterior acestora în domeniul construcţiilor în Bucureşti şi în Timişoara, fiind influenţat de grup iar comiterea faptelor a fost un impuls de moment, neavând probleme financiare, aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Mai mult, în cauză s-a dat o relevanţă distinctă în aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen., şi regimului sancţionator corespunzător impus de art. 76 lit. b) din acelaşi cod, în sensul coborârii cuantumului pedepsei stabilite, respectiv de 3 ani închisoare, mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea ce i-a fost reţinută în sarcina sa, acesta fiind de 7 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului P.I. a fost aceea privativă de libertate, având în vedere maximul legal al pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie, respectiv 20 de ani închisoare, care atrage imposibilitatea dispunerii unor modalităţi neprivative de libertate.

Astfel, atât cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare faptă, urmând ca ulterior, conform art. 33 şi 34 C. pen., să se execute pedeapsa cea mai grea, cât şi modalitatea de executare a acesteia, în regim de detenţie, au fost stabilite în mod legal şi temeinic, putând asigura realizarea scopurilor, educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă.

Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei au fost evaluate plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, aşa încât nu se impune reducerea solicitată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 3180/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3194/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3115/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3119/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 3174/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3180/2006. Penal ICCJ. Decizia nr. 3194/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3202/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3205/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3208/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs