ICCJ. Decizia nr. 3208/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3208/2006
Dosar nr. 8021/1/2006
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 35 I.A din 2 mai 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, investită cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 170 din 21 martie 2006 a Tribunalului Satu Mare, a dispus, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.Z.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au dispărut, ele subzistând în continuare, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, este de natură să justifice continuarea privării de liberate", cu atât mai mult cu cât inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Dispoziţia instanţei de apel, de a se menţine arestarea preventivă, este legală şi temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanţă, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea sa de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior de cinci ori.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri.
Înalta Curte, în raport cu cele expuse, constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului.
Recursul declarat fiind aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.Z.M. împotriva încheierii penale nr. 35 IA din 2 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3215/2006. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
