ICCJ. Decizia nr. 3219/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3219/2006
Dosar nr. 3293/1/2006
Şedinţa publică din 19 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii H.A., H.D., H.M. şi H.I. împotriva rezoluţiei din 5 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 43/P/2004, de scoatere de sub urmărire penală a intimaţilor R.T., S.W., C.I., Z.M., C.R., O.H., P.I., B.L., M.E. şi R.L. pentru infracţiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., 246 C. pen., şi distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., pe care o menţine împreună cu Rezoluţia din 5 octombrie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În motivarea acestei sentinţe se reţin următoarele:
Petenţii critică rezoluţia sus-menţionată pentru netemeinicie şi nelegalitate implicit şi a rezoluţiei procurorului ierarhic superior, respectiv procurorul general, din 5 octombrie 2005 prin care a fost soluţionată plângerea împotriva rezoluţiei din 5 august 2004 şi care e menţinută.
Astfel, pe baza actelor premergătoare şi a cercetărilor parchetului şi după cercetarea judecătorească, Curtea de Apel a constatat că prin rezoluţia din 5 august 2005 în dosarul nr. 43/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 584/2005 a dispus desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen., abuz în serviciu conta intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a dispus disjungerea şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj competentă să judece infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., ameninţare prevăzută de art. 193 şi calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., şi care a format obiectul dosarului nr. 16520/2005 a Curţii de Apel Cluj.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că prin rezoluţia din 18 mai 2004, adoptată de procuror în dosarul nr. 43/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire, violare de domiciliu, ameninţare, calomnie, distrugere şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 193, art. 206, art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din cercetările efectuate rezultă că, la data de 13 februarie 2004, numitul H.A., primarul comunei Moisei, judeţul Maramureş, a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care solicita tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliţie R.T., S.W., C.I., Z.M., C.R., O.H., P.I., B.L., M.E. şi R.L., din cadrul C.Z.C.C.O.A. Cluj, pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Ulterior, au formulat plângeri cu acelaşi obiect H.M., mama primarului H.A., H.A.C., fiul primarului, precum şi fraţii său H.D. şi H.I., ultimii doi depunând plângere şi pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. şi distrugere, prevăzută de art. 217 C. pen.
Din sesizările depuse rezultă că, la data de 2 februarie 2004, în jurul orelor 16,00, poliţiştii mai sus menţionaţi, au pătruns în mod abuziv, prin depăşirea limitelor stabilite de autorizaţia de percheziţie nr. 512 din 2 februarie 2004, eliberată de către Judecătoriei Vişeu de Sus, pe proprietăţile primarului H.A. şi a fraţilor săi şi a mamei sale, H.D., H.I. şi H.M., situate în comuna Moisei, judeţul Maramureş, ocazie cu care l-au bruscat şi ameninţat pe fiul primarului H.A.C., în vârstă de 17 ani, şi au provocat unele avarii (oglinda retrovizoare ruptă din suport şi uşa înfundată), autoturismului proprietatea lui H.D. şi au forţat sistemul de închidere asupra uşii garajului locuinţei lui H.I.
Aşa cum s-a precizat, în cursul cercetărilor s-a solicitat extinderea acestora şi pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., constând în aceea că, în mass-media au fost făcute comunicări în legătură cu cele constatate la percheziţie de natură să aducă atingere imaginii publice a familiei H., mai ales a părţii vătămate H.A. primarul comunei Moisei, judeţul Maramureş, care peste scurt timp urma să intre în campania electorală, respectiv că membrii acestei familii se ocupau de traficul cu autoturisme sustrase din străinătate.
Cât priveşte aceste comunicări prin mass-media, ele au fost făcute de către comisarul R.T., şeful C.Z.C.C.O.A. Cluj, şi îl privesc doar pe acesta personal.
Din cercetări mai rezultă că, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş, respectiv al Biroului Teritorial al D.I.I.C.O.T. Maramureş, se afla înregistrat dosarul nr. 117/P/2004, având ca obiect cercetarea introducerii în ţară a unor autoturisme furate din străinătate, în principal din Italia, cu o situaţie suspectă, fie cu privire la numerele de înmatriculare străine cu care au fost introduse ilegal în ţară, fie a actelor privind posesia acestor autoturisme.
În cauză s-au efectuat mai multe acţiuni de identificare şi ridicare a unor autoturisme din categoria celor de mai sus, în vederea identificării şi depistării modului fraudulos de introducere în ţară, precum şi a cumpărării şi înmatriculării acestora.
În acest context, la data de 2 februarie 2004, procurorul D.A. s-a deplasat în oraşul Vişeu de Sus, solicitând Judecătoriei Vişeu de Sus eliberarea unei autorizaţii de percheziţie domiciliară la adresele din comuna Moisei, aparţinând părţilor vătămate H.A. şi HG
Autorizaţia de percheziţie a fost solicitată la orele 13,00 şi a fost eliberată la orele 14,15, un număr 1 din 2 februarie 2004, în dosarul Judecătoriei Vişeu de Sus nr. 512/2004.
La această acţiune sub coordonarea procurorului şef D.A. au participat toţi lucrătorii de poliţie mai sus menţionaţi, mai puţin comisarul şef R.T., cu precizarea că agenţii şefi adjuncţi P.I. şi C.R. erau mascaţi şi înarmaţi cu pistoale mitralieră.
După identificarea cu ajutorul unor persoane din localitatea domiciliului numitului H.A., întrucât casele din localitatea Moisei judeţul Maramureş nu au aplicate plăcuţe de identificare, poliţiştii s-au deplasat la acesta prezentându-i autorizaţia de percheziţie şi scopul acestei percheziţii.
Cu această ocazie, a fost identificat autoturismul marca Mercedes care era în reparaţii, autoturism cu privire la care H.A. a declarat că a fost cumpărat de la un cetăţean din Bucureşti, în anul 1999, însă până în prezent nu a avut timp să-l transcrie pe numele său.
Autoturismul este reclamat ca furat la data de 26 noiembrie 1996 din Milano – Italia. Documentele prezentate de către H.A. privitor la identitatea autoturismului au fost ridicate în vederea cercetărilor iar autoturismul a fost lăsat în custodie. La faţa locului a fost întocmit un proces-verbal, în care s-au consemnat cele constatate şi cele declarate de numitul H.A. cu privire la autoturismul menţionat.
Fiind întrebat dacă mai deţine o altă locuinţă, H.A. a declarat că mai are şi o altă locuinţă şi că este de acord să însoţească pe poliţişti şi procurori în vederea efectuării unei percheziţii cu privire la existenţa unor autoturisme reclamate ca furate din străinătate şi introduse în mod fraudulos în România.
La a doua adresă a fost identificat autoturismul marca Mitsubishi Pajero, ascuns după o magazie de lemne şi acoperit cu folie de plastic şi margini de la cherestea, autoturism care nu avea aplicate plăcuţe cu numărul de înmatriculare, cu toate că în zilele precedente acesta a fost văzut circulând pe drumurile publice din zona având aplicate plăcuţe cu număr de înmatriculare de Italia.
H.A. a declarat că deşi autoturismul se afla la domiciliul său, nu cunoaşte cui aparţine acest autoturism şi nici împrejurările în care a fost introdus pe proprietatea sa, precum şi faptul că deţine cheile şi nici documentele autoturismului.
Aceste declaraţii au fost menţionate în procesul verbal de efectuare a percheziţiei aducându-i-se, totodată, la cunoştinţă, atât verbal cât şi scris, că autoturismul urmează a fi ridicat pe o platformă auto iar în cazul în care vreo persoană va revendica acest autoturism, acesta să fie dirijat către C.Z.C.C.O.A. Cluj.
În acelaşi timp, persoanelor percheziţionate şi martorilor asistenţi li s-au adus la cunoştinţă faptul că au dreptul să formuleze obiecţiuni cu privire la modul în care a fost efectuată percheziţia domiciliară şi la cele menţionate în procesul verbal. Toţi cei în cauză au declarat că nu au de făcut nici un fel de obiecţii, fapt menţionat în procesul verbal.
Procesul verbal de percheziţie a fost semnat atât de persoanele percheziţionate cât şi de martorii asistenţi.
Autoturismul în cauză a circulat pe drumurile publice din zonă având aplicate plăcuţe cu numărul de înmatriculare italian care aparţin unui autoturism marca Mercedes reclamat furat din Italia – Bergamo, la data de 18 aprilie 2001.
Atât plăcuţele în cauză, cât şi autoturismul sunt urmărite internaţional de către autorităţile italiene.
S-a făcut precizarea că la această locaţie unde a fost descoperit autoturismul Mitsubishi Pajero, poliţiştii şi procurorii au fost conduşi de către numiţii H.A. şi fratele său H.D., ambii declarând că acest imobil aparţine întregii familii H. care au mai multe vile în construcţie şi construite, fără ca terenurile să fie clar delimitate fizic şi vizibil respectiv ce parcelă aparţine fiecărui membru al familiei, fapt ce se poate observa şi din planşa foto întocmită de către specialistul criminalist al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj care a însoţit procurorul anchetator de la Parchetul Curţii de Apel Cluj.
După încheierea procesului verbal de percheziţie domiciliară, numiţii H.A. şi H.D. s-au retras de pe proprietate, la fel ca şi lucrătorii de poliţie, care s-au aşezat în faţa intrării pe această proprietate comună aşteptând sosirea platformei pentru ridicare şi transportarea într-o locaţie a autoturismului reclamat ca furat din Italia Mitsubishi Pajero.
Practic, intrarea pe această locaţie de aproximativ 3-4 ha, unde sunt edificate sau în construcţie vilele fraţilor numitului H.A. (fost primar al comunei Moisei, actualmente viceprimar), se face printr-o uliţă laterală foarte îngustă de aproximativ 3-4 m pe care nu pot circula două autoturisme paralel.
În timp ce comisarul şef S.W. şi ag. şef adj. R.L. s-au deplasat pentru a procura o platformă auto şi un mijloc de tractare, moment în care la faţa locului a apărut unul dintre fraţii numitului H.A., pe nume H.D., care anterior a participat la percheziţie, după care s-a retras împreună cu poliţiştii şi membrii familiei H., acesta conducând un autoturism marca Daewoo Espero, culoare albă, pe care l-a parcat în aşa fel încât a blocat accesul spre locul unde era parcat autoturismul Mitsubishi Pajero, care urma să fie ridicat.
Totodată, acesta a declarat verbal poliţiştilor că autoturismul Mitsubishi Pajero aparţine fratelui său HG care pentru moment este plecat din localitate şi nu răspunde la telefon, iar poliţiştii nu vor ridica autoturismul până când membri familiei H. le vor permite acest fapt, după care a plecat.
La scurt timp a apărut un tânăr care a declarat că este fiul lui H.A., însoţit de un alt tânăr, care nu şi-a declinat identitatea.
În apropierea porţii de acces pe proprietate, se află casa unde locuieşte mama fraţilor H., care după lăsarea întunericului a părăsit locaţia, la plecare spunându-le poliţiştilor să-i păzească casa.
Persoana care l-a însoţit pe fiul lui H.A. avea ascunsă sub haină o cameră video cu care a început să filmeze înspre lucrătorii de poliţie postaţi în faţa intrării pe proprietate. De la un moment dat, fiul lui H.A. a preluat camera video şi a început şi el să filmeze înspre lucrătorii de poliţie cărora le-a adresat unele expresii cu conţinut vădit provocator, cu afirmaţia, aşa cum declară poliţiştii, că aceste imagini vor fi difuzate la postul de televiziune R. TV unde patron este un unchi de-al său.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că asupra fiului fostului primar H.A., respectiv H.A.C., nu au fost exercitate violenţe sau ameninţări şi nici expresii jignitoare însă acest fapt urmează a fi lămurit de către instanţa de judecată competentă să judece infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. Aşa cum s-a menţionat, de la şoseaua naţională până la proprietatea familiei H., la locul în care se afla parcat autoturismul Mitsubishi Pajero accesul se face pe o stradă îngustă, neexistând posibilitatea ca două autoturisme să treacă în paralel.
La un moment dat, la intrarea pe acea străduţă, a apărut un camion care a înaintat până la circa jumătatea străzii, loc în care a fost oprit de poliţiştii care au bănuit faptul că se intenţiona blocarea străzii respective. Şoferul camionului a fost întrebat despre motivul intrării pe acea stradă, acesta declarând că intenţiona doar să întoarcă camionul, aşa cum declara poliţiştii, iar ulterior la procuror a declarat că avea să descarce nişte lambriuri pe care le-a cumpărat familia H. Motivul declarat de şofer era vădit nefondat întrucât spaţiul era atât de îngust încât nu permitea efectuarea unor astfel de manevre.
În spatele camionului a apărut un autoturism marca Renault în care se aflau circa 4-5 persoane precum şi câteva persoane pedestre, toţi bărbaţi. Persoana care se afla la volanul autoturismului Renault a început să adreseze ameninţări poliţiştilor şi i-a somat să părăsească acea stradă. În final, poliţiştii, fără a face uz de armamentul din dotare, au reuşit să scoată cele două autoturisme de pe stradă, accesul platformei auto fiind deblocat.
Pe timpul acestei altercaţii (poliţiştii susţinând că a fost o adevărată diversiune) autoturismul Mitsubishi Pajero a fost sustras din locul unde se afla ţi condu prin mai multe grădini ce aparţin altor proprietari prin ruperea gardurilor, la şoseaua principală.
Aspectele privind identificarea autoturismului marca Mitsubishi Pajero, precum şi cele petrecute la faţa locului, au fost înregistrate pe caseta video cu aparatura din dotarea poliţiei.
De menţionat că la autoturismul marca Daewoo Espero nu se observă şi nu s-au observat avarii sau alte distrugeri în momentul dislocării prin rotirea pe zăpadă a acesteia pentru a permite poliţiştilor să intre cu platforma să ridice autoturismul pentru care nu s-au prezentat acte de provenienţă şi figura ca furat din Italia.
Aşa cum rezultă din declaraţiile inspectorilor de poliţie C.I. şi comisarul şef S.W. alarmarea efectivelor poliţiei din oraşele Borşa şi Vişeu de Sus s-a făcut la solicitarea comisarului R.T.V., de către chestorul S. care la acea dată era şeful I.G.P.
Cu privire la comunicatul de presă şi mass-media, acestea au fost făcute de către comisarul R.T.V. ca răspuns la un articol din Ziarul G.M., aşa cum rezultă din declaraţia comisarului şef S.W.
Deşi autorizaţia de efectuare a percheziţiei domiciliare s-a solicitat Judecătoriei Vişeu de Sus, la adresele din Moisei aparţinând numiţilor H.A. şi HG, identificarea domiciliilor celor două persoane s-a făcut cu eroare, deoarece aşa cum rezultă şi din procesul verbal încheiat de procuror, imobilele din zonă nu aveau plăcuţe de identificare, iar identificarea adresei în cauză, respectiv nr. 475 din Moisei s-a realizat prin investigaţii efectuate în rândul vecinilor, poliţiştii fiind într-o eroare de fapt şi prin urmare, chiar dacă percheziţia s-a efectuat la imobilul cu nr. 475 şi nu la cel cu nr. 474, cum figurează în autorizaţia de percheziţie eliberată de judecător, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 51 C. pen.
Conform acestui text, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acestuia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută e art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru care s-a făcut plângere penală, s-a apreciat că această infracţiune nu s-a comis, deoarece poliţiştii au acţionat în mod legal, cu bună credinţă, în urma existenţei unui dosar penal înregistrat la parchet şi pe baza autorizaţiei de percheziţie eliberată de judecătorul competent şi numai dintr-o regretabilă eroare s-a solicitat instanţei de judecată competente eliberarea autorizaţiei de percheziţie pentru imobilul de la nr. 474 şi nu 475 din localitatea Moisei, judeţul Maramureş.
Prin rezoluţia din 10 mai 2005, în temeiul dispoziţiilor deciziei penale nr. 584/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză (in rem) pentru fapte sesizate de petenţi, respectiv violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Având în vedere cele de mai sus, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare întrucât sunt aplicabile prevederile art. 51 C. pen., şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În temeiul prevederilor art. 38 şi art. 45 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen., şi art. 206 C. pen., întrucât conform prevederilor art. 279 C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată competentă să judece cauza, în speţă Curtea de Apel Cluj, întrucât persoanele împotriva cărora s-a depus plângere fac parte din Poliţia Judiciară şi cel mai înalt grad profesional este cel de comisar şef.
Raportat la art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 alin. (1) lit. d) şi e) C. proc. pen., şi art. 285 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 584/2005, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, respectiv infracţiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
S-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia la Curtea de Apel Cluj, competentă să judece infracţiunile de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., şi calomnie prevăzută de art. 296 C. pen.
Prin rezoluţia din 4 octombrie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost respinsă plângerea petenţilor formulată în condiţiile art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, soluţie comunicată la data de 17 octombrie 2005, iar prezenta plângere a fost înregistrată la data de 11 noiembrie 2005 la Curtea de Apel Cluj, însă plângerea a fost trimisă prin poştă în data de 7 noiembrie 2005, dată în funcţie de care plângerea a fost promovată în termenul legal de 20 de zile reglementat de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către procuror, şi care nu se mai impune a fi reiterată, a fost fundamentată pe următoarele probe şi mijloace de probă: plângerea persoanelor vătămate, declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de transcrieri a înregistrării video realizate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 20 februarie 2004 la numitul H.A. din localitatea Moisei, judeţul Maramureş, declaraţiile făptuitorilor, proces-verbal întocmit de către procuror din 26 februarie 2004 în dosarul nr. 43/P/2004 prin care s-a constatat că imobilele numiţilor H.A. şi H.D., ca şi alte imobile din localitatea Moisei nu sunt numerotate, declaraţiile martorilor V.N., U.I., A.M., V.P., N.G., S.V., T.S., T.G., C.I., M.M., P.V., T.I., T.I., M.G., procesul verbal din 17 mai 2004 întocmit de către procuror cu ocazia vizionării casetei video utilizată de către ofiţerul O.H. cu ocazia filmărilor făcute la data de 2 februarie 2004, schiţa cu amplasamentul imobilului în cauză şi fotografii, autorizaţia de percheziţie emisă în baza Încheierii nr. 28 din 2 februarie 2004 a Judecătoriei Vişeu de Sus şi cererea pentru eliberarea autorizaţiei formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Apărătorul petenţilor nu a indicat ce alte probe s-ar impune a fi administrate, deşi în motivarea plângerii promovate împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale petenţii au invocat că procurorul nu a depus diligenţe pentru a administra toate probele necesare şi nici instanţa în virtutea rolului său activ conferit de art. 4 şi art. 287 C. proc. pen., din oficiu nu a constatat că se impune necesitatea administrării altor probe utile, pertinente şi concludente în vederea aflării adevărului, astfel că este superfluă solicitarea de a se trimite cauza la procuror.
Probele relevă că în contextul în care la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş se afla înregistrat dosar nr. 117/P/2004 care implica şi efectuarea unor percheziţii pentru identificarea unor autoturisme de pe raza judeţului Maramureş cu o situaţie, suspectă în ceea ce priveşte fie provenienţa acestora, fie numărul de înmatriculare a lor şi a modului în care actualii proprietari sau deţinători au intrat în posesia autoturismelor respective a fost eliberată autorizaţia de percheziţie de către Judecătoria Vişeu de Sus conform art. 100 alin. (3) C. proc. pen., la adresa din Moisei unde este amplasat imobilul aparţinând lui HG şi respectiv H.A. la solicitarea parchetului.
Percheziţia domiciliară s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor procedurale, astfel că petenţii cunoşteau obiectul percheziţiei, iar martorii asistenţi T.G. şi C.I. nu au relatat semnalarea vreunui incident cu acea ocazie.
Este inoportună şi susţinerea petenţilor că au fost încălcate dispoziţiile procedurale vizând percheziţia domiciliară, deoarece organele de poliţie după ce şi-au declinat competenţa au încunoştinţat pe petenţi despre existenţa autorizaţiei de percheziţie, iar conform dispoziţiilor art. 104 alin. (1) C. proc. pen., autorizaţia se prezintă numai în cazurile prevăzute de lege fără a fi indicate expres aceste cazuri, rezultând că prezentarea autorizaţiei este facultativă, iar pe de altă parte nici petenţii nu au solicitat în mod expres prezentarea autorizaţiei şi nici nu s-au opus efectuării percheziţiei, aşa cum rezultă din procesele verbale încheiate, precum şi din declaraţiile acestora.
De asemenea, deşi autorizaţia de percheziţie a fost solicitată pentru imobilele cu nr. 1119 şi 474 care ar fi aparţinut numiţilor H.A. şi HG, identificarea celor două imobile s-a făcut în baza investigaţiilor din rândul vecinilor deoarece nici aceste imobile şi nici altele din zonă nu au aplicate plăcuţe de identificare conform uzanţelor, aspect ce rezultă atât din procesul-verbal întocmit de către procuror cât şi a fotografiilor de la dosar, dar şi din declaraţia petentului H.D. în care menţionează că nu are număr de identificare pe poartă şi nr. 474 aparţine unui alt imobil însă nu poate preciza cui aparţine şi nici unde este situat, iar la nr. 475 există mai multe construcţii ridicate ce aparţineau mai multor membri ai familiei H., astfel că evident, poliţiştii s-au aflat în eroare de fapt în condiţiile reglementate de art. 52 C. pen.
Eroarea de fapt pentru a produce efectele prevăzute în art. 51 C. pen., trebuie să constate necunoaşterea deplină, completă sau în cunoaşterea greşită a stării sau împrejurării cu relevanţă penală.
În contextul celor expuse mai sus, conturarea elementelor constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu şi abuz în serviciu este exclusă în mod corect constatându-se de către procuror incidenţa dispoziţiilor art. 51 C. pen., care generează o soluţie de scoatere de sub urmărire penală conform art. 10 alin. (1) lit. e), raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu ocazia percheziţiei la domiciliul petentului H.A. a fost identificat autoturismul marca Mercedes, petentul declarând că a achiziţionat acest autoturism de la un cetăţean din Bucureşti în anul 1999, dar nu a avut timp să îl transcrie. Acest autoturism figura că ar fi fost furat la data de 26 noiembrie 1996 din Milano – Italia iar documentele prezentate de către petentul H.A. au fost ridicate în vederea cercetării, iar autoturismul a rămas în custodie.
De asemenea, la adresa indicată de către H.A. a fost identificat autoturismul marca Mitsubishi Pajero care era ascuns după o magazie cu lemne şi acoperit cu folie de plastic şi de cherestea şi care nu avea plăcuţe de înmatriculare deşi a circulat pe drumurile publice din zonă având plăcuţele cu nr. de înmatriculare italian care aparţin unui autoturism marca Mercedes reclamat că ar fi fost furat din Italia – Bergamo la data de 18 aprilie 2001.
Petenţii H.A. şi H.D. au declarat că nu le aparţine acest autoturism, nu cunosc persoana care l-a adus, nu pot prezenta nici un document şi nici cheile autoturismului şi ca atare au fost încunoştinţaţi de către poliţişti că autoturismul urmează să fie ridicat pentru cercetări.
După încheierea procesului-verbal de percheziţie domiciliară în care s-a consemnat că nu se formulează obiecţiuni, petenţii H.A. şi H.D. s-au retras de pe proprietate, la fel ca şi organele de poliţie care s-au aşezat în faţa intrării de pe proprietatea comună aşteptând sosirea platformei pentru ridicarea şi transportarea într-o locaţie a autoturismului Mitsubishi Pajero.
Între timp a apărut petentul H.D., care participase anterior la percheziţie, conducând un autoturism Daewoo Espero de culoare albă pe care l-a parcat astfel încât a blocat accesul spre locul unde era parcat autoturismul Mitsubishi Pajero care urma să fie ridicat, având în vedere că intrarea unde sunt edificate imobilele familiei H. se face printr-un drum lateral foarte îngust de aproximativ 3-4 m pe care nu pot circula două autoturisme în paralel. Acesta le-a declarat verbal poliţiştilor că autoturismul Mitsubishi Pajero aparţine fratelui său HG care pentru moment este plecat din localitate şi nu răspunde la telefon, iar poliţiştii nu vor ridica autoturismul până când membrii familiei H. le vor permite acest fapt după care a plecat.
La scurt timp a apărut fiul lui H.A. însoţit de un alt tânăr care avea o cameră video cu care a filmat poliţiştii cărora le-au fost adresate expresii cu conţinut provocator cărora însă poliţiştii nu le-au acordat atenţie.
La un moment dat la intrarea pe drumul îngust menţionat a apărut un camion condus de un şofer care a afirmat că dorea doar să întoarcă, iar în spatele camionului a apărut un autoturism marca Renault în care se aflau cca. 4-5 persoane, precum şi câteva persoane care circulau pe jos, iar şoferul autoturismului le-a adresat ameninţări poliţiştilor şi i-a somat să părăsească acea stradă.
Această diversiune a fost creată de către membrii familiei H. în scopul distragerii atenţiei poliţiştilor care în final au reuşit să deblocheze accesul platformei auto, cele două autoturisme părăsind zona.
În jurul orelor 19,30 au sosit cu platforma auto comisarul şef S.W. şi agentul şef adjunct R.L., iar autoturismul marca Daewoo Espero, ce aparţine lui H.D. aşezat de către acesta de-a curmezişul porţii de acces pentru a împiedica accesul platformei auto a fost mutat după ce în prealabil a fost filmat din toate unghiurile pentru a se stabili starea tehnică a acestuia, fără însă a i se produce vreo avarie, împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile făptuitorilor dar şi din procesul verbal din 17 mai 2005 în care s-a consemnat înregistrarea casetei video realizată de către inspectorul principal O.H. cu ocazia efectuării percheziţiei.
Petentul H.D. nu a depus diligenţe pentru a face dovada avariilor pe care le-a indicat în plângerea penală formulată respectiv oglinda faţă dreapta şi partea stânga faţă, de altfel nici nu a precizat valoarea prejudiciului, iar petentul H.I. care de asemenea a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere nu a indicat în ce constă această infracţiune şi care este cuantumul prejudiciului cauzat.
Ajunşi la locul unde descoperiseră iniţial autoturismul Mitsubishi Pajero, organele de poliţie au constatat că acesta a fost sustras de pe proprietate prin distrugerea unei părţi a gardului de delimitare a proprietăţilor familiei H. cu cele ale vecinilor, traseul indicat de urmele maşinii indică clar că a traversat alte proprietăţi, în final intrând pe drumul care făcea legătura cu drumul naţional şi nu a mai putut fi recuperat.
În contextul celor expuse mai sus, aşa cum a apreciat şi procurorul nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, astfel că soluţia de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., şi art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este oportună.
Stabilirea numărului de participanţi care să desfăşoare activitatea de percheziţie, constituie un atribut al organului judiciar care coordonează o asemenea activitate, în speţă procurorului, dispoziţiile legale nu limitează un număr de participanţi în acest scop, deci şi sub acest aspect plângerea petenţilor este nefondată.
Nu are relevanţă nici faptul că urmărirea penală s-a efectuat in rem şi nu in personam deoarece părţile implicate au fost identificate şi audiate, iar administrarea probelor indicate în considerentele deciziei penale nr. 584 din 26 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au determinat stabilirea unei stări de fapt care să genereze începerea urmăririi penale in personam.
Nemulţumiţi de această sentinţă, în termenul legal, petenţii au declarat recurs, reluând criticile aduse rezoluţiilor parchetului şi solicitând în final admiterea acestora, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele dosarului parchetului şi cel al instanţei de fond în ordinea întocmirii acestora, faţă de criticile aduse de recurenţi, precum şi din oficiu şi în limita prevederilor art. 278 C. proc. pen., Curtea reţine că intimaţii din cauză, au executat o misiune ordonată de parchet, că pentru percheziţia efectuată au existat aprobările legale şi autorizaţiile legale prevăzute de art. 100 şi urm. C. proc. pen., aşa încât în mod judicios, temeinic şi cu respectarea dispoziţiilor legale, s-au dat rezoluţiile procurorului, atacate de petenţi.
Ca atare, acestea au fost menţinute justificat şi legal, neputându-se însă omite nici împrejurarea de fapt că şi după data emiterii rezoluţiilor atacate, petenţii s-au aflat în continuare în unele litigii judiciare de natură penală şi nesoluţionate.
De asemenea, nu poate fi omisă nici „eroarea de fapt" prevăzută de art. 51 C. pen., constatată de altfel în cauză, pe deplin justificat de pe timpul operaţiei desfăşurate de poliţişti şi datorată greutăţilor de identificare a imobilelor în discuţie, din cauze obiective şi deci neimputabile intimaţilor.
Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi menţinută sentinţa atacată.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii H.A., H.D., H.M. şi H.I. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 14 decembrie 2005 a curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii petiţionari să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3215/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3233/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
