ICCJ. Decizia nr. 3243/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3243/2006
Dosar nr. 6346/1/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2006
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 905/P/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului G.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate, dispunând contopirea restului de pedeapsă de 518 zile, din sentinţa nr. 1860/2003 a Judecătoriei Botoşani, cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 4 martie 2005 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părţile civile C.Şt., P.P.B., C.C., C.A.M., R.M., P.B.G. şi M.A.
A dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1400 RON, reprezentând contravaloarea telefoanelor mobile sustrase de la părţile vătămate D.D.N. şi R.M., care nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele.
1. La data de 05 octombrie 2004, partea vătămată C.C. a formulat plângere la Poliţia municipiului Suceava reclamând faptul că, în ziua de 01 octombrie 2004, în timp ce se afla la barul L.E., situat pe str. Universităţii, a fost acostată de o persoană necunoscută care a luat-o în braţe, a întrebat-o ce mai face, după care a eliberat-o şi i-a cerut să-l însoţească afară.
După ce a ieşit din bar persoana respectivă, recunoscută ulterior ca fiind inculpatul G.M., i-a înmânat părţii vătămate portofelul pe care i l-a sustras din haină şi i-a propus să îi facă un tatuaj, arătându-i tatuajele pe care le are el pe braţe şi pe spate. Deoarece partea vătămată nu a fost interesată, prietenul său T.D., a solicitat numărul de telefon al inculpatului, deoarece intenţiona să îşi facă un astfel de desen pe corp.
Imediat după plecarea inculpatului, partea vătămată a realizat că în momentul în care a fost luat în braţe de acesta, pe lângă portofel i-a fost sustras şi telefonul mobil în valoare de 4.400.000 lei, prejudiciu rămas nerecuperat.
2. La data de 05 octombrie 2004, partea vătămată U.S. a reclamat faptul că, în data de 04 octombrie 2004, în jurul orei 18,00, i-a fost sustras, de o persoană necunoscută, din magazinul unde lucra, un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 9.000.000 lei.
S-a constatat că în magazinul aparţinând SC M. SRL Bucureşti, la data menţionată lucra D.S.U., în calitate de director vânzări, director executiv fiind R.M. Aceasta a prezentat un telefon mobil marca Nokia unui client şi bunul a rămas pe birou, în spatele faxului. În telefonul respectiv se afla cartela de serviciu a acestuia. Inculpatul G.M. i-a solicitat angajatului să îi evalueze telefonul său mobil, marca Alcatel, fiind iniţial refuzat. Sesizând că G.M. insistă şi este în stare de ebrietate, D.S.U. a luat telefonul să se uite la el. În acest timp inculpatul a sustras telefonul mobil de pe birou, aplecându-se peste fax şi mascându-şi gestul cu o haină, după care, motivând că se grăbeşte, a luat telefonul său şi a părăsit magazinul.
U.S. l-a recunoscut pe G.M. ca fiind autorul furtului după planşa foto prezentată de organele de poliţie.
Prejudiciul nu a fost recuperat, însă partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
3. La data de 04 februarie 2005, partea vătămată C.A.M. a reclamat că, în ziua de 12 ianuarie 2005, în jurul orei 17,45, după ce a plecat de la serviciu, din Centrul Comercial Z., pe str. Universităţii spre spaţiul comercial al SC T.P., a fost acostată de un tânăr necunoscut care s-a apropiat de ea şi fără a fi observat i-a sustras telefonul mobil, marca S.E.
4. La data de 08 februarie 2005, partea vătămată D.D.N. a reclamat că, în ziua de 20 ianuarie 2005, în jurul orei 19,30, în timp ce se afla în zona farmaciei din A., o persoană necunoscută i-a sustras telefonul mobil folosind violenţa. Astfel, inculpatul a prins-o de mâna dreaptă, i-a întors-o şi a ridicat-o, sustrăgându-i din buzunar telefonul mobil. Partea vătămată l-a recunoscut după planşa foto şi din grup pe inculpat ca fiind autorul faptei.
5. În data de 21 ianuarie 2005, partea vătămată C.Şt.F., a reclamat că în aceeaşi zi, în jurul orei 19,00, în timp ce se afla pe Aleea Nucului, în dreptul Creşei de Copii, a fost acostată de inculpat, care a trântit-o la pământ, moment în care i-a sustras telefonul mobil marca Nokia. Partea vătămată l-a descris pe inculpat ca având o tăietură pe obrazul drept iar ulterior l-a recunoscut după planşa foto pe inculpat ca fiind autorul faptei.
6. La data de 25 ianuarie 2005, partea vătămată P.P.B. a reclamat că, în ziua de 24 ianuarie 2005, în jurul orei 15,30, în timp ce se afla în zona Pieţei Agroalimentare din centrul municipiului Suceava a fost acostată de o persoană care a intrat în vorbă cu ea sustrăgându-i telefonul mobil. Cei doi au purtat o discuţie, inculpatul întrebând-o pe partea vătămată dacă îşi aminteşte de el de la lupte, când a fost prinsă de curea, lovită în faţă şi trântită la pământ, materializând ceea ce povestea, moment în care i-a sustras din buzunarul interior telefonul mobil marca Alcatel. Şi această parte vătămată l-a recunoscut pe inculpat după planşele foto.
7. La data de 01 februarie 2005, partea vătămată R.M. a reclamat că, în ziua de 27 ianuarie 2005, în jurul orei 16,00, în timp ce se afla în staţia de Maxi taxi de pe bulevardul George Enescu a fost acostată de către un bărbat care i-a distras atenţia şi i-a sustras telefonul mobil marca Nokia din buzunarul pantalonilor. Cei doi având o discuţie de aproximativ 2-3 minute astfel că partea vătămată a avut posibilitatea să-l recunoască pe inculpat după planşele foto.
8. La data de 31 ianuarie 2005, partea vătămată P.B.G. a reclamat faptul că, în seara aceleiaşi zile, în jurul orei 19,30, în timp ce se afla în parcarea de lângă Reprezentanţa F. din Cartierul Obcini, a fost acostată de către inculpat care a intrat în vorbă cu ea, sustrăgându-i telefonul mobil marca Nokia din buzunarul exterior al hainei.
9. La data de 02 februarie 2005, partea vătămată M.A. a reclamat că în dimineaţa aceleiaşi zile, în jurul orei 09,30, în timp ce se afla în incinta Policlinicii Suceava a fost acostată de către inculpat care s-a apropiat de ea şi fără să observe i-a sustras din buzunarul drept al hainei telefonul mobil marca Nokia. Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul G.M. întrucât după ce i-a sustras telefonul au stat de vorbă şi i-a reţinut trăsăturile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul G.M., solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării, schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracţiuni de tâlhărie în două infracţiuni de furt.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 14 din 22 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosar nr. 92/FM/2006, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă în continuare perioada arestării preventive de la 26 ianuarie 2006 la zi.
A obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul G.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
A reiterat motivele invocate în apel respectiv greşita încadrare juridică a faptei şi reducerea pedepselor sub limitele stabilite de instanţa de fond şi confirmate în apel.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse şi administrate în cauză rezultă că instanţele au stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că inculpatul în perioada ianuarie - februarie 2005 şi-a însuşit cu sau fără violenţă telefoane mobile de la mai multe părţi vătămate, împrejurările săvârşirii faptelor, încadrarea juridică precum şi vinovăţia inculpatului.
Nu se justifică schimbarea de încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpat în data de 20 şi 21 ianuarie 2005, părţi vătămate D.D.N. şi C.Şt., în infracţiunile de furt, întrucât inculpatul şi-a însuşit bunurile prin exercitarea actelor de violenţă.
Astfel, din probele administrate, rezultă că inculpatul a prins partea vătămată D.D.N. de mâna dreaptă, i-a întors-o, forţându-l să se mişte în direcţia dorită. A încercat să o lovească cu capul în faţă şi în acelaşi timp i-a sustras telefonul mobil din buzunar.
În data de 21 ianuarie 2005 inculpatul, a trântit, partea vătămată C.Şt.F., la pământ, după care i-a sustras telefonul mobil.
În atare condiţii, pentru aceste două infracţiuni, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta a fost judicios aplicată pentru fiecare infracţiune săvârşită de inculpat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, nu se impune reducerea pedepsei, inculpatul săvârşind, în mod repetat, fapte cu un grad ridicat de pericol social, în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 14 din 22 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
În baza art. 38517 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 martie 2005 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 14 din22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 martie 2005 la 22 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3233/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3252/2006. Penal. Sustragerea sau distrugerea... → |
|---|
