ICCJ. Decizia nr. 3211/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 393 din 6 octombrie 2005, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul N.D., la:
- un an și 8 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen.
A privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A condamnat pe inculpatul C.P., la:
- 350.000 lei amendă pentru infracțiunea de lovire prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.M.) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 81 și 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei amenzii pe durata termenului de încercare de un an.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa inculpatului C.P.
S-au pus în vedere inculpatului C.P. dispozițiile art. 83 C. pen. și 7 din Legea nr. 543/2002.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul N.D. la 120,21 RON către partea civilă Spitalul Județean Deva și la 10,25 RON către partea civilă Spitalul Orășenesc Orăștie, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul N.D. la suma de 4000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.P. și la câte 30 RON prestație periodică lunară începând cu data de 30 august 2000 și până la încetarea stării de invaliditate.
S-a respins în rest cererea de despăgubiri civile și daune morale formulată de partea civilă C.P., ca nefondată.
S-a respins cererea de daune morale formulată de partea civilă N.M., ca nedovedită.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul N.D. la 330 RON cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul C.P. la 220 RON cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nr. 7427P72000, întocmit la data de 22 iunie 2001, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N.D., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și a inculpatului C.P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin sentința penală nr. 32/2002 a Tribunalului Hunedoara, s-a dispus condamnarea inculpatului N.D., la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen.
Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului C.P. la pedeapsa amenzii de 350.000 lei pentru infracțiunea de lovire prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei amenzii pe durata unui termen de încercare de un an, punându-i-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a dispus obligarea inculpatului N.D. la plata sumei de 25.000.000 lei daune materiale și la o prestație periodică de câte 250.000 lei începând cu data de 30 august 2000 și până la încetarea stării de invaliditate către partea civilă C.P.
S-a respins cererea privind înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile privind inculpatul N.D.
Inculpatul N.D. a mai fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Hunedoara în sumă de 12.021.207 lei și către partea civilă Spitalul Orășenesc Orăștie la plata sumei de 102.500 lei.
Inculpatul N.D. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în urmă cu câțiva ani N.D. și C.P. au făcut schimb de terenuri, însă ulterior, C.P. a solicitat restituirea terenului său. întrucât terenul fusese cultivat după schimb de N.D. și de soția acestuia N.M., s-a stabilit în ședința Consiliului Local al comunei Romoș în prezența numitei N.M. și a părții vătămate C.P. să ridice aceștia recolta în toamna anului 2000, după care terenurile să revină la foștii proprietari.
în data de 30 august 2000, inculpatul N.D. și soția acestuia N.M., s-au deplasat la terenul respectiv însoțiți de G.E., G.I. și tatăl acesteia, N.I., pentru a recolta cartofi.
în jurul orelor 20,00, a sosit acolo numitul C.P., cu căruța, amenințându-i pe cei prezenți. Aceștia tocmai terminaseră de încărcat cartofii în căruță, iar N.D. a încercat să plece cu căruța spre casă, dar C.P. i-a barat drumul cu căruța sa.
Au început apoi să se certe, întrucât C.P. avea pretenția să fie descărcați cartofii și să îi fie predați.
în momentul în care N.M. s-a apropiat de C.P. acesta a lovit-o cu furca peste piept. Inculpatul N.D. care se afla în acel moment în spatele lui l-a lovit în cap cu muchia sapei. Partea vătămată a căzut, rămânând inconștient.
între timp N.D. a reușit să scoată căruța din șanț și a plecat spre casă.
C.P. și-a revenit după câteva minute și a alergat după N.M., având o altercație, întrucât aceasta se deplasa cu dificultate, cu ajutorul bastonului. A reușit apoi să ajungă la locul unde fugise calul cu căruța sa, deplasându-se la domiciliu. A constatat că este lovit în cap, astfel că s-a prezentat în aceeași seară la Spitalul Orăștie, de unde a fost transportat la Spitalul Deva.
Din certificatul medico-legal a rezultat că a suferit un traumatism cranio-cerebral deschis, plagă contuză în regiunea parietală temporală dreapta, cu fractură de os parietal cu înfundare.
S-a mai apreciat că a avut comoție cerebrală, traumatism al coloanei cervicale, traumatism membru superior stg. Și toracic. Ulterior a fost operat, pentru înlăturarea dilacerării cerebrale și a hematomului extradural. S-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând îngrijiri medicale de 80-90 zile și punându-i viața în primejdie.
în raportul de expertiză medico-legală s-a mai precizat că sus-numitul a suferit o singură lovitură la nivelul capului, considerându-se că nu se puteau aplica mai multe lovituri în aceeași zonă. S-a apreciat că obiectul vulnerabil avea suprafața cuprinsă între 4 și 16 cm.
Efectuându-se o nouă expertiză în cadrul I.M.L. Timișoara s-a conchis că leziunile craniene s-au putut produce printr-o singură lovire activă cu un corp contondent, posibil cu muchia sapei.
Inculpatul N.D. a recunoscut faptul că l-a lovit cu sapa în cap fiind într-o stare de maximă nervozitate datorită faptului că l-a amenințat cu furca, l-a înjurat și dorea să-l forțeze să descarce cartofii din căruță, agresiunea producându-se când C.P. a lovit pe soția sa.
N.M. a formulat plângere pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., invocând faptul că în timpul conflictului mai sus arătat a fost lovită peste față și corp de C.P., fiindu-i cauzate leziuni descrise în certificatul medico-legal.
Partea vătămată C.P. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 150.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale și câte 2.000.000 lei rentă lunară.
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că partea civilă a fost internat datorită traumatismului cauzat prin agresiunea din 30 august 2000, în următoarele perioade: - 30 august - 16 octombrie 2000 în Spitalul Județean Hunedoara - Deva;
- 19 ianuarie - 09 februarie în 2001 Spitalul Orășenesc Orăștie;
- 25 mai - 04 iunie 2001 în Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara. Martorul N.I. a declarat că partea civilă C.P. a cheltuit 6-7 milioane lei în perioada spitalizării din Timișoara.
Având în vedere că pentru o perioadă de 9 zile s-au cheltuit 6-7 milioane lei, s-a apreciat că pentru celelalte două internări, însumând 56 zile, a fost cheltuită suma de 36.000.000 lei.
După agresiune, munca părții civile a fost suplinită de o persoană plătită cu 80-100.000 lei pe zi. Având în vedere că s-au efectuat muncile specifice toamnei, deci se lucra aproape zilnic, s-a apreciat că au fost plătite pentru munci agricole 60 de zile lucrătoare, cheltuindu-se în acest scop 6.000.000 lei.
Partea civilă s-a prezentat de două ori la control la Timișoara, când au avut noi cheltuieli apreciate la 2.000.000 lei.
Față de acestea, s-a apreciat că partea civilă a dovedit daune materiale în sumă de 50.000.000 lei, constând în 42.000.000 lei cheltuieli de spitalizare, 6.000.000 lei cheltuieli pentru plata unei persoane pentru munca agricolă în toamna anului 2000 și 2.000.000 lei cheltuieli cu deplasarea la controalele medicale efectuate.
Din actul medico-legal a rezultat că partea civilă este încadrat în gradul II de invaliditate prezentând sechele post-traumatism cranio-cerebral, prin urmare depusese efort suplimentar pentru a avea o viață apropiată de cea anterioară agresiunii.
Având în vedere că s-a reținut în favoarea inculpatului N.D. circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta a fost obligat la jumătate din despăgubirile materiale, respectiv 25.000.000 lei și în aceeași proporție rata periodică, respectiv 250.000 lei lunar începând cu data de 30 august 2000, până la încetarea stării de invaliditate.
Cu privire la daunele morale cererea s-a privit ca neîntemeiată, părții vătămate fiindu-i imputabile actele provocatoare.
Partea civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului N.D.
Având în vedere că există posibilitatea de recuperare a creanței, că nu există pericolul ca inculpatul să devină insolvabil și pentru a nu leza drepturile terților, instanța a respins cererea formulată de partea civilă.
Spitalul Orășenesc Orăștie s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 205.000 lei, iar Spitalul Județean Hunedoara cu suma de 14.042.414 lei din care în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul N.D. a fost obligat la jumătate proporțional cu gradul său de culpă.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul N.D. și inculpatul parte civilă C.P., iar prin decizia penală nr. 129/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. 1098/2002 apelurile au fost respinse ca nefondate.
împotriva deciziei penale de mai sus, inculpatul parte vătămată și civilă C.P. și inculpatul N.D. au declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 2752/2003 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție București au fost admise4 ambele recursuri, s-au casat atât decizia atacată cât și sentința penală a Tribunalului Hunedoara, iar în baza art. 333 C. proc. pen., s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în vederea completării urmăririi penale.
în motivarea deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție București, s-a constatat că soluția de condamnare a inculpatului N.D. nu este întemeiată pe probe suficiente, că există contradicții în declarațiile martorilor și concluziile rapoartelor medico-legale, astfel că se impune restituirea dosarului procurorului, urmând a se reaudia inculpatul și martorii, a se efectua o reconstituire precum și un supliment de expertiză medico-legală, care să stabilească obiectul vulnerabil folosit, traiectoria loviturii aplicate de inculpat și poziția din care putea fi produsă această lovire.
De asemenea, s-a mai dispus a fi avute în vedere și alte aspecte care au vizat criticile formulate de către recurenți.
Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Hunedoara sub nr. 3402/2004.
După reînregistrare s-au administrat din nou probe, cauza suferind mai multe amânări datorită plângerilor formulate de către inculpatul, parte vătămată C.P., atât la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara cât și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Instanța a procedat potrivit celor dispuse prin decizia penală nr. 2752/2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, reaudiind părțile din proces, martorii care au mai fost audiați cât și alți martori propuși de către părți, reținând faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, cu reținerea stării de provocare în ceea ce-l privește pe inculpatul N.D. și alte infracțiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în privința inculpatului C.P. (parte vătămată N.M.) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a reținut că această stare de fapt și în special în ceea ce privește fapta inculpatului N.D. este pe deplin evidențiată atât prin declarațiile ce s-au consemnat cât și a suplimentului de expertiză efectuat de către I.M.L. Timișoara.
Susținerile părții vătămate C.P. cu privire la împrejurarea că infracțiunea a fost săvârșită și de către martorii G.I., G.E. și N.M. nu sunt confirmate de nici o probă.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen inculpatul, parte vătămată C.P., inculpatul N.D. și partea civilă N.M.
Inculpatul, parte civilă C.P. a solicitat în principal restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru completarea urmăririi penale, iar în subsidiar înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul N.D., cu consecința acordării daunelor morale solicitate și a unei prestații periodice mai mari, respectiv achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părții vătămate N.M.
Inculpatul C.P. a reiterat în motivele de apel că a fost agresat de numita G.I., nicidecum de inculpatul N.D.
Inculpatul N.D. a solicitat achitarea sa pe temeiul legitimei apărări, iar partea civilă N.M. a solicitat acordarea de despăgubiri civile.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 43/ A din 31 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul parte civilă C.P., partea civilă N.M. și de inculpatul N.D. împotriva sentinței penale nr. 393 din 6 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Nemulțumiți și de această decizie, aceleași părți, respectiv partea civilă N.M., inculpatul parte civilă C.P. și inculpatul N.D., în termen legal, au declarat recurs, reluând motivele invocate în apel.
Recursul inculpatului N.D. se apreciază, ca fondat, pentru considerentele ce urmează, iar recursurile declarate de partea civilă N.M. și inculpatul, parte civilă C.P., se apreciază ca nefondate.
Verificându-se probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține că inculpatul N.D. a participat la incidentul dintre el și partea vătămată C.P., la 30 august 2000, în jurul orelor 20,00, în condițiile legitimei apărări, comportamentul violent al său, în vârstă de peste 85 ani, față de partea vătămată C.P., în vârstă de circa 59 ani, fiind determinat de victimă și care i-a agresat soția (de asemenea în vârstă și suferindă), așa încât sunt îndeplinite cerințele art. 44 alin. (2) C. pen. Deci, se va reține această împrejurare deoarece este în stare de legitimă apărare, acela care săvârșește fapta nu numai când urmărește înlăturarea unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, ci și împotriva altuia și acest altul în speță, nu era altcineva decât soția sa.
în consecință, îndeplinite fiind cerințele art. 44 alin. (2), se va reține că inculpatul N.D., din cauza tulburării psihice în care s-a aflat și raportându-ne și la reacțiile specifice vârstei de peste 85 de ani a acestuia, a putut ajunge și în situația depășirii unei apărări proporțională cu gravitatea pericolului și pe care instanța de apel, de altfel o recunoaște dar o apreciază ca, fiind doar o circumstanță atenuantă și anume cea a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Așadar, rezultă că atacul victimei (material, imediat și injust) a creat un pericol grav pentru inculpatul N.D., ce implica producerea unui rău ireparabil, cum ar fi pierderea vieții soției sale, astfel încât activitatea lui, așa după cum s-a petrecut, a fost necesară pentru apărarea sa.
în consecință, în speță urmează a se reține că inculpatul N.D. a acționat în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen., și ca atare, pentru infracțiunea de omor în forma tentativei, inculpatul va fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., dovedindu-se existența legitimei apărări.
în limita celor analizate, și în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul N.D., vor fi casate atât decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 393 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului Hunedoara, doar cu privire la acest inculpat și rejudecând se va dispune achitarea inculpatului potrivit celor expuse.
Ca drept urmare se va înlătura și dispozițiile privind obligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor civile către partea civilă, inculpat C.P., către intimatele părți civile Spitalul Județean Deva (Hunedoara), Spitalul Orășenesc Orăștie precum și la plata cheltuielilor judiciare.
Trecând la examinarea recursurilor declarate de partea civilă N.M. și de inculpatul parte civilă C.P., decizia atacată se constată a fi temeinică și legală (în raport și de cele analizate cu privire la recursul inculpatului N.D.) cele două recursuri vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neimpunându-se nici restituirea cauzei, la parchet pentru refacerea urmăririi penale și nici acordarea de despăgubiri civile, atâta vreme cât nu au fost dovedite respectivele pretenții.
Drept urmare, în baza art. 192 C. proc. pen., cei doi recurenți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3207/2006. Penal → |
|---|
