ICCJ. Decizia nr. 3212/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 161 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Vaslui s-au dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul C.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.A.
A obligat inculpatul să achite părții civile M.A. suma de 10 milioane lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul să achite părții civile C.A.S. Iași suma de 5.025.314 lei, actualizată la data executării cu titlu de cheltuieli ocazionate de spitalizare părții civile M.A. în Spitalul Clinic de Neurochirurgie Sf. Treime Iași.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat în folosul statului, un băț din salcâm, corp delict folosit la săvârșirea infracțiunii, înregistrat la poziția nr. 50/2004.
Obligă inculpatul să achite suma de 2 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpatul să achite părții civile M.A. suma de 4 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație:
Inculpatul C.V. locuia în satul Stioborăni, Jud. Vaslui, împreună cu soția sa (C.M.) și copilul său.
în anul 2003, inculpatul lucrase ca și cioban la stâna părții vătămate M.A., având niște discuții cu partea vătămată în legătură cu dispariția unei oi.
în ziua de 25 martie 2004 inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată M.A. care i-a propus inculpatului să fie din nou cioban la stâna sa, însă inculpatul l-a refuzat.
Ajunși în apropierea locuinței inculpatului și sperând să-l convingă, partea vătămată i-a propus inculpatului să continue discuția în casă. Astfel au intrat amândoi în casă unde se afla soția inculpatului C.M. (însărcinată în luna VIII) și minorul C.F.C.
Până în jurul orelor 21.00, inculpatul a consumat împreună cu partea vătămată aproape o sticlă de 2 l de vin.
La un moment dat inculpatul a ieșit afară din casă mergând la toaletă. Profitând de lipsa acestuia din locuință partea vătămată a început să se poarte indecent față de soția inculpatului așezându-se lângă aceasta pe pat și trăgând de 2 - 3 ori de pantalonii acesteia, iar aceasta a început să țipe.
Pe acest fond a revenit de afară inculpatul, și, în momentul în care a fost văzută în acea postură partea vătămată l-a împins pe inculpat spre cadrul ușii de acces.
Acesta s-a mutat în fața ușii casei, loc din care inculpatul a luat un băț din lemn de salcâm cu lungimea de peste un metru și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona capului.
Partea vătămată a fugit din curtea inculpatului însă, după ce a ieșit pe poartă a căzut la câțiva metri pe drum fiind găsită de vărul ei M.V.
în scurt timp partea vătămată M.A. a fost transportat de vărul său la Spitalul Clinic nr. 3 Sf. Treime Iași, secția neurochirurgie II, unde a fost internat în perioada 26 martie 2004 - 26 aprilie 2004.
Leziunile produse părții vătămate i-au pus acesteia viața în pericol, iar ca urmare a traumatismului cranian suferit, aceasta a rămas cu infirmitate fizică posteschilectomie.
în urma administrării de probe instanța a reținut în cauză circumstanța atenuantă a provocării, așa cum este ea reglementată de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că în faza preconflictuală partea vătămată M.A. s-a manifestat indecent față de soția autorului, fapt ce a dus la o reacție violentă a acestuia.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului C.V. și circumstanțele atenuante prevăzute de lit. a) și c) a art. 74 C. pen., respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale și atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii de prezentare în fața autorităților și regret a faptelor comise.
Săvârșirea infracțiunii de către inculpatul C.V. și vinovăția acestuia au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului, raport de expertiză medico - legală nr. 237 din 3 august 2004 și declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea părții vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, este căsătorit și are un copil minor.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat în folosul statului un băț din salcâm corp delict folosit la săvârșirea faptei, înregistrat la poziția nr. 50/2004.
Având în vedere modalitatea în care s-a comis fapta, instanța a reținut la 1/2 vinovăția inculpatului C.V. la producerea pagubelor cauzate părților civile. De aceea în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., și 998 C. civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă obligând inculpatul să achite părții vătămate suma de 10 milioane daune materiale.
întrucât în urma traumatismului cranian partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică instanța a dispus obligarea inculpatului și la plata daunelor morale în cuantum de 20 milioane lei.
în termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., sentința penală sus-menționată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, de partea civilă M.A. și de inculpatul C.V.
Atât parchetul cât și partea civilă au criticat sentința penală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Partea civilă a solicitat și majorarea cuantumului daunelor materiale și morale.
Inculpatul a criticat sentința penală sub aspectul cuantumului pedepsei solicitând micșorarea acesteia.
Analizând sentința penală prin prisma criticilor formulate instanța de apel a reținut că nu sunt fondate respingându-le ca atare.
Astfel, a apreciat instanța de apel că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate. Totodată a reținut Curtea de Apel că latura civilă a cauzei a fost just soluționată administrându-se un probatoriu complet.
Și împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat recurs, în termen legal criticând decizia penală nr. 31 din 7 februarie 2006 pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C.V.
Astfel, reprezentantul parchetului a arătat că întrucât pedeapsa aplicată este injust individualizată în cuantumul aplicat, ea nesatisfăcând scopul legii penale respectiv prevenția generală și specială, se impune admiterea recursului și individualizarea pedepsei în sensul majorării ei.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând decizia penală atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
Astfel, înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, reținând în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului.
în ceea ce privește tratamentul sancționat aplicat, înalta Curte de Casație și Justiție constată că în procesul de individualizare s-a efectuat o justă analiză a împrejurărilor în care a fost comisă fapta cât și a elementelor care caracterizează persoana inculpatului C.V., înalta Curte de Casație și Justiție reexaminând cauza sub aspectul criticilor referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor nu se constată temeiuri pentru a se majora pedeapsa aplicată.
Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice făptuitorului și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.
Pentru aceste motive, înalta Curte de Casație și Justiție constată că o majorare a cuantumului pedepsei, în împrejurarea de față, nu ar fi temeinică creând o dispoziție vădită între pedeapsa aplicată și urmarea periculoasă produsă prin fapta inculpatului.
Față de cele menționate, înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3207/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3191/2006. Penal → |
|---|
