ICCJ. Decizia nr. 3256/2006. Penal
| Comentarii |
|
Pe data de 4 octombrie 2005, petiționarii B.T. și S.O.G., în calitate de persoane vătămate, au adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzute de art. 247 C. pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., și împiedicarea participării în proces, prevăzută și pedepsită de art. 2611C. pen., față de judecătoarea C.C. de la Judecătoria Cluj.
în susținerea plângerii, petiționarii au invederat că aceasta le-a încălcat flagrant dreptul la apărare, refuzând să accepte calitatea de avocat apărătorului H.M.V. ales de ei să-i reprezinte în procesul având ca obiect dosarul penal nr. 12120/2005 al Judecătoriei Cluj.
Prin rezoluția nr. 218/P/2005, din 11 octombrie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 247,art. 250 și art. 2611C. pen., cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor trei infracțiuni.
împotriva acestei rezoluții petiționarii B.T. și S.O.G. au formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., susținând că soluția dată de procuror este nelegală întrucât atitudinea judecătorilor trebuie sancționată cu tragerea la răspundere penală.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluția nr. 1379/II/2/2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea, reținând că fapta unui magistrat de a nu primi concluziile unui avocat și de a nu-i recunoaște această calitate nu constituie abuz în nici una din formele speciale enunțate în cele trei texte încriminatorii.
Nemulțumiți de soluțiile date de procuror, petiționarii au formulat plângere în temeiul art. 2781C. proc. pen., la Curtea de Apel Cluj, solicitând desființarea rezoluțiilor și tragerea la răspundere penală și administrativă a judecătoarei C.C.
Prin sentința penală nr. 4/2006 din 18 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. 18465/R.G./2005, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarii B.T. și S.O.G. împotriva rezoluției nr. 218/P/2005, din 11 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, au declarat recurs petiționarii B.T. și S.O.G. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivele de recurs depuse la dosar au susținut că motivarea sentinței este greșită, aceasta făcându-se pe apartenența avocatului lor ales H.M.V. la Baroul Constituțional Român deși delegația depusă de acesta este eliberată de Baroul Cluj.
De asemenea, având în vedere probele administrate în cauză au solicitat desființarea rezoluției nr. 218/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru continuarea cercetărilor.
Verificând sentința atacată în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
în vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum acesta a fost definit prin textul menționat, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat prin unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege.
în anumite situații, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile reglementate de art. 10 alin. (1) C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
în raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmării penale și respectiv, declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului, se dispune neînceperea urmării penale.
Examinând cauza sub acest aspect și constatând că nu se relevă indicii ale săvârșirii unei infracțiuni, în mod judicios, prima instanță a dispus în sensul respingerii plângerii și implicit, în sensul menținerii soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a respinge plângerea, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu există dovezi din care să rezulte în mod cert că magistratul C.C. a săvârșit vreuna din infracțiunile pentru care petiționarii au formulat plângere, prin aceea că nu a recunoscut calitatea de avocat în procesul penal în care erau părți cei doi petiționari, numitului H.M.V., deoarece acesta nu este membru al unui Barou component al U.N.B. din România, care să fi fost înființat în baza Legii nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004.
Având în vedere adresa nr. 736 din 30 martie 2006 a Baroului Cluj din care rezultă faptul că H.M.V. nu figurează ca avocat pe T.A.B. Cluj, precum și dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995. modificată prin Legea nr. 255/2004, conform cărora constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B. din România sunt interzise, iar actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept, înalta Curte constată, că refuzul judecătoarei C.C. de a recunoaște calitatea de avocat nu se situează în sfera ilicitului penal, aceasta îndeplinindu-și corect atribuțiile de serviciu, nealterând în nici un mod dreptul de apărarea al petiționarilor.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii B.T. și S.O.G.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3251/2006. Penal → |
|---|
